Oricât de mult mi-am propus ca, odată cu deschiderea campaniei electorale, să dau condeiului concediu şi să mă relaxez ca privitor al spectacolului politic, părţile interesate într-un moratoriu nu se pot abţine să nu ne provoace ofensator uzul raţiunii, instigându-ne la poziţionare “pro” sau “contra”.
De câteva săptămâni, aproape în fiecare zi, citesc şi recitesc articolul 103 alin. (1) al Constituţiei României, care stipulează: “Preşedintele României desemnează un candidat pentru funcţia de prim ministru, în urma consultării partidului care are majoritatea absolută în Parlament ori, dacă nu există o asemenea majoritate, a partidelor reprezentate în Parlament”.
În pofida clarităţii acestui text constituţional, în spaţiul comunicării publice se vehiculează, cu o nonşalanţă de neînţeles, că preşedintele României ar fi obligat “să accepte candidatul propus“. Propus de cine şi în ce temei?
Constituţia nu lasă loc vreunei propuneri, ci prevede un atribut exclusiv al preşedintelui României de “a desemna”, după “consultarea” partidului care a obţinut majoritatea absolută, sau a tuturor partidelor parlamentare, dacă majoritatea absolută nu există. “A desemna” presupune, în acest contex, indicarea sau numirea unei persoane considerate potrivite a îndeplini funcţia de prim-ministru. “Consultarea” înseamnă “a întreba”, “a cere o părere”, “a te sfătui”.
Aşadar, de unde până unde desemnări de prim-miniştri de către partide şi obligaţia preşedintelui României să-i numească? În ce logică a limbii române citesc şi înţeleg Constituţia cei care doresc să ne manipuleze prin deturnarea accepţiilor noţiunilor şi a limbii române?
Să observăm, cu atenţie, ce mai prevede textul constituţional în discuţie. Prevede “obţinerea majorităţii absolute”. De către cine? De către “un partid”. Majoritatea este “majoritate”, cu 50 la sută plus unu, dar ca să fie “absolută”, cât ar tebui să fie procentul?
Este lesne de intuit că partidul cu majoritate absolută în Parlament este acela care deţine singur 50 la sută plus unu din mandatele parlamentare, şi nu totalul de mandate adjudecate în alianţa cu alte partide.
Preşedintele României nu desemnează premierul prin consultarea cu o alianţă de partide, care a obţinut majoritatea în Parlament, ci se consultă cu partidele, le ascultă părerile, deliberează şi indică persoana pe care o consideră potrivită şi care va purcede la negocieri prin care să-şi asigure susţinerea parlamentară a guvernului pentru care va solicita votul de încredere.
Constituţia este lege fundamentală şi prin calitatea ei de a fi înţeleasă de către toţi cetăţenii, fără a avea nevoie de interpreţi. Cine încearcă să mă convingă de altceva, decât ceea ce Constituţia îmi spune, atentează la buna mea credinţă şi am tot dreptul să mă îndoiesc de buna lor credinţă.
Trecând într-un registru uşor maliţios, sau dimpotrivă, cum ar reacţiona liderii social-democraţilor sau ai naţional-liberalilor, dacă preşedintele României, în urma consultărilor, va desemna un premier dintre persoane dragi şi apropiate lor, rubedenii sau naşi? Nu de alta, dar familiile politice sunt în mare vogă în capitala de pe Dâmboviţa.
Oricât de mult ne displace Traian Băsescu, ceea ce-i stă în prerogativele sale constituţionale de preşedinte al României nu putem contesta.
Trezeşte-te, Victore! Stai de veghe, Crine!
Doream foarte mult ca până după alegeri să nu mai fiu un observator critic al declaraţiilor preşedintelui României. Asta estimând că şi dânsul nu va determina reacţii ce nu pot fi reprimate. Dar iată că nu a fost să fie. Zilele trecute a făcut ridicolă afirmaţie că prin câteva sute sau puţine mii de locuri de muncă create din păguboasele concesionări ale rezervelor de cupru, aur şi altele s-ar rezolva problemele şomajului, ale milioanelor de pensionari şi necontributori la asigurările sociale şi de sănătate. După care logică? De ce atâta obstinaţie? Ce obligaţii aţi contractat în numele poporului român fără ca acesta să ştie?
Concomitent, a venit şi decizia prezidenţială (achiesată şi de premier) a prelungirii acordului cu FMI, o decizie pe care economişti de prestigiu şi cu largă audienţă o contestă. După cum contestată este şi decizia anterioară, deoarece banii împrumutaţi, în “majoritate absolută”, nu au servit celor care trebuie să-i restituie. Nici lui Ion şi nici lui Gheorghe, chemaţi la sculare, pe versuri de Radu Gir, când sub sigla ARD, când în recitarea recent degradatului colonel (la cerere) Robert Turcescu, la televiziunea naţional-prezidenţială B1 TV.
Trezeşte-te, Traiane! Stai de veghe, Crine!
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.