După moartea sa, Marin Sorescu a intrat într-un con de umbră nemeritat. Autorul neuitatului ciclu de poezii „La lilieci” şi al piesei „Iona” era amintit sporadic ori ignorat de-a dreptul, iar volume care să-i fie dedicate au fost rare. Surpriza cea mare vine la actualul Târg de Carte Gaudeamus, la care o singură editură – Eikon, din Cluj-Napoca – va lansa nu mai puţin de trei cărţi. Este vorba despre: Marin Sorescu – „În lumea latină, Jurnal VIII”; Ştefan I. Sorescu. „Poezii. Versuri de pe front” şi Ion Jianu – „Premiul Nobel trebuia să poarte un nume românesc: Marin Sorescu”. Dacă în cazul primului volum nu e nevoie de prea multe detalii, în ce-l priveşte pe al doilea trebuie spus că este vorba despre tatăl poetului, Ştefan I. Sorescu (1895 – 1939), despre care unul dintre fii, George, frate cu Marin, spunea că „este primul versificator al Soreştilor, poet (fără operă publicată până în prezent). Scria frumos, de tipar şi caligrafic; a lăsat patru manuscrise, din care doar unul s-a mai păstrat”, a mărturisit George Sorescu.
După părerea mea, cel mai interesant dintre cele trei volume este cel semnat de publicistul craiovean prin adopţie: Ion Jianu „Premiul Nobel trebuia să poarte un nume românesc: Marin Sorescu”. După cum spune autorul, cartea s-a născut din dorinţa de a elucida un subiect incitant, oarecum de necrezut, aflat, iniţial, mai mult ca zvon. În anii 1983 şi 1992, când Marin Sorescu a figurat pe lista scurtă de nominalizări la Premiul Nobel pentru Literatură, el ar fi fost „lucrat” vârtos de câţiva confraţi bucureşteni. Probabil invidioşi, aceştia ar fi trimis memorii la Stockholm împotriva poetului român. Cel care a făcut această dezvăluire, în1983, a fost însuşi ambasadorul Suediei la Bucureşti, care i-a vorbit lui Sorescu despre existenţa unui asemenea memoriu plin de acuzaţii la adresa lui. În 1992, altă scrisoare denigratoare la adresa lui Sorescu semnată de trei poeţi români ar fi ajuns la Stockholm, imediat după ce Academia României l-a propus oficial la Premiul Nobel pentru Literatură.
Dorind să aducă lămuriri în acest caz, Ion Jianu a intervievat 22 de scriitori, fără a reuşi, până la urmă, să afle numele detractorilor. Nu a renunţat la demers şi a transmis şi altor scriitori chestionare pe aceeaşi temă, dar a fost refuzat sau amânat. Cu ani în urmă, la o întâlnire cu cititorii din Craiova, o distinsă poetă a povestit că un confrate african (identificat ca fiind Leopold Sedar Senghor, fost membru al Academiei Franceze şi fost preşedinte al Senegalului, teoreticianul conceptului de „negritudine”) i-a mărturisit, revoltat şi surprins, că trei poeţi din România l-au pârât pe Marin Sorescu, în 1992, Academiei Suedeze, care urma să decidă laureatul Premiului Nobel pentru Literatură pe acel an. Ulterior, poeta noastră i-a explicat lui Ion Jianu că numele celor trei – e vorba de doi poeţi şi o poetă – sunt cunoscute în lumea literară, dar că, în lipsa unor probe, nu pot fi desecretizate.
Ion Jianu a continuat investigaţiile şi astfel s-a născut incitanta carte „Premiul Nobel trebuia să poarte un nume românesc: Marin Sorescu”. Este un fel de licenţă poetică după titlul unei celebre poezii a scriitorului de la Bulzeşti: „Trebuiau să poarte un nume”.
Toate cele trei volume se lansează sâmbătă, 22 noiembrie, ora 14.00, la standul editurii Eikon.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.