Triumful lui Andrei Şerban şi puterea dragostei

Două premiere-eveniment, “Indiile galante” de Jean Philippe Rameau şi “Troienele” după Euripide, fac din Opera Naţională Română din Iaşi un loc privilegiat pentru cultură. Se joacă cu casa închisă, cu săli arhipline şi aplauze la scenă deschisă. Autorul acestui moment de vârf al stagiunii este talentatul manager al instituţiei, Beatrice Rancea, care a avut inspiraţia fericită să-l invite pe Andrei Şerban. Regizorul aduce la rampă o operă-balet barocă şi o tragedie cu care a cunoscut succese fulminante pe mari scene ale lumii. Montările nu sunt simple remake-uri, ci reevaluări şi re-creaţii născute din întâlnirea cu ethos-ul local, cu superba clădire a Naţionalului ieşean recent renovată, cu sensibilitatea interpreţilor şi, mai ales, cu neliniştile timpului nostru. Fidel crezului său: „Nu îmi place să fac ceva de două ori. Gândirea mea evoluează”, Şerban este animat încontinuu de pasiunea reînnoirii. În acest demers, un element de forţă şi noutate este puntea ridicată între Operă şi Teatru.

Imagine din Troienele

Spectacolul cu „Indiile galante” (jucat şi la Opera “Garnier” din Paris cu un imens succes) este mult mai amplu, libertatea regizorului fiind totală. Impresionaţi de teatralitatea fastuoasă, ne lăsăm cuceriţi de poveşti de dragoste în spaţii exotice, în care se înfruntă zeul Amor cu zeiţa Războiului. Participăm la serbări incaşe, persane, levantine, indiene, florale, împreună cu cei 120 de interpreţi. Dansând, cântând, ei compun un festin al iubirii cu umor, graţie, candoare. Viaţa văzută dintr-o lojă de operă prin ochii lui Andrei Şerban este fermecătoare.

Indiile galante

Regizorul nu „conversează”, ci „comunică”. E seducător cum îmbină barocul cu modernitatea. El elimină „clişeele cântăreţilor şi clişeele tradiţiei – duşmani ascunşi în operă”, după cum declară. Contaminaţi de teatru, interpreţii de operă câştigă în expresivitate vocală şi actoricească. În secvenţe de grup sau de prim-plan, personajele trăiesc prin vocea şi corpul lor. Spectacolul este decorativ şi dramatic. În jocul de linii, forme, culori, strălucesc arabescurile dansante create de celebra coregrafă Blanca Li (asistentă Deborah Torres).

Troienele, experienţa supremă în teatru

Încântă cromatica şi designul decorului şi al celor 700 de costume imaginate de Mariana Drăghici – apreciat creator la Hollywood şi pe Broadway (adaptate în stil pentru scena ieşeană de scenografa Carmencita Brojboiu). În cizelarea performanţelor cântăreţilor şi dansatorilor, Şerban a avut colaboratori remarcabili în Daniela Dima (regizor secund), Nicky Woltz (mişcarea scenică), Gabriel Bebeşelea şi Adrian Morar (dirijori orchestră), Luminiţa Guţanu (dirijor cor). Verva, înflăcărarea de vis a soliştilor molipseşte publicul, ospăţul iubirii inundă sala, interpreţii vin în loje şi ne învăluie cu o ploaie de trandafiri.

Într-un timp care iubeşte fără iubire – ne spune Andrei Şerban -, zeul Amor învinge. La final, împreună cu trupa şi regizorul fumăm pipa păcii, fericiţi, cuprinşi de un optimism senzual.

Doina Levintza, Andrei Şerban şi Daniela Dima, aplaudaţi în Troienele

Credinţa păgână în dragoste din “Indii” atinge în “Troienele” divinul. Este un fragment dintr-un triptic celebru – “O trilogie antică”, o capodoperă a artei spectacolului contemporan care a schimbat faţa teatrului românesc. Prima versiune jucată acum 40 de ani la New York la Teatrul “LaMama” şi a doua versiune montată în 1990 la Teatrul Naţional din Bucureşti au cunoscut turnee de triumf pe scene şi la festivaluri de elită din Europa, Asia, America Latină. Varianta de la Iaşi aduce elemente artistice noi.

Troienele, apăsate de povara cerului

Pentru prima dată, “Troienele”, în prezenţa compozitoarei americane Liz Swados, este interpretată aşa cum a fost concepută pentru solişti de operă. O altă premieră a fost consemnarea pe partitură a acestei opere care până acum a circulat oral. Autorul este remarcabilul orchestrator şi îndrumător muzical al spectacolului, Lucian Maxim. Un gest nepreţuit pentru prezent, dar şi pentru posteritate, pentru cei care vor dori să monteze această creaţie.

Andrei Şerban şi Beatrice Rancea

Ca şi acum 22 de ani la TNB (când am fost martor la repetiţii), “Troienele” dăruiesc bucurie şi umplu de uimire. Simţim că esenţele nu se uzează. Diagnosticul criticii mondiale – “o piatră de hotar în istoria teatrului contemporan”, „o reinvenţie a teatrului, o operă cutezător experimentală” – se confirmă. Odată cu noile generaţii de interpreţi şi spectatori, constatăm că acest spectacol-legendă e la fel de viu. Regăsim la o temperatură înaltă bogăţia de imagini, asociaţii şocante, vizualitate explozivă. Reprezentaţia are proporţii hiperbolice. Se joacă în culise, pe scenă, în balcoane şi, în premieră absolută pentru destinul artistic al montării, într-o sală somptuoasă, o bijuterie de arhitectură.

Pentru Andrei Şerban, teatrul este mister şi liturghie

Indiile galante, o îmbinare între muzică şi dans

În prima parte, la lumina torţelor, 100 de interpreţi construiesc în friză procesiunea cuceririi Troiei. Spectatorii se amestecă printre eroi. Ei sunt purtaţi într-un ţinut înecat în flăcări şi sânge, unde se desfăşoară cruzimea călăilor – grecii şi suferinţa victimelor – troienele. Bătălia corporală şi vocală atinge tensiuni paroxistice. Scena este în clocot. Muzica instrumentelor, cuvintele cântate în greaca veche şi latină exprimă geamăt, strigăt, urlet. Silabele, consoanele, vocalele torturează, chinuie, mângâie, ucid. Ne tulbură agoniile regale: lamento-ul sfâşietor al Andromacăi conducându-şi copilul la moarte, dezlănţuirea statuarei regine Hecuba, care asistă neputincioasă la distrugerea cetăţii şi a neamului său. Ne cutremură lapidarea Elenei – goală, violată, mânjită cu noroi şi decapitată pentru frivolitatea ei care a provocat prăbuşirea unei civilizaţii. Ceremonialul e violent, transmite o stare de panică şi pericol. “Aşa trebuie să fie teatrul, să-ţi dea sentimentul că mergi pe sârmă”, cere Andrei Şerban.

Sala Operei din Iaşi, acum renovată, o adevărată bijuterie

În partea a doua, energiile întunecate se înseninează. Domină ritmurile imponderabile. Singurătatea istorică devine cosmică. Spectatorii sunt eliberaţi din captivitate şi conduşi în sală de cuceritorii greci. Este momentul privirii reflexive. Muzica instrumentelor şi a cuvintelor, amestec de arheologie şi anticipaţie, creată de Liz Swados, costumele stilizate rafinat, imaginate de Doina Levintza, plastica mişcării şi a nemişcării grupurilor sculpturale concepută de Nicky Woltz nasc energii şi emoţii puternice. Ele amplifică violentând şi sublimând trăirile interpreţilor şi ale spectatorilor. Sub bagheta de mare maestru a lui Andrei Şerban, interpreţii îşi asumă riscuri. Cad bariere fizice şi psihice. Se joacă într-o stare de transă controlată. Multe secvenţe din spectacol sunt inspirate din ceremonialuri străvechi din Bali (Indonezia) şi din Bahia (Brazilia), unde carnea devine spirit. Îndrumaţi de Şerban, interpreţii sunt “reci pe dinafară şi fierbinţi pe dinăuntru”, balansând între graţios şi grotesc, între forţă şi fineţe. Comunicarea de grup e admirabilă. Distribuţiile duble, triple obligă la inventivitate şi reacţii proaspete. E un fior care se transmite. Participarea lăuntrică e totală. “Un vis din care nu vrem să ne trezim”, mărturisesc într-un glas artiştii şi spectatorii.

O sărbătoare a artei pe scena Operei din Iaşi

O tragedie cumplită se termină în speranţă. În vremuri confuze, lacome, desacralizate, Andrei Şerban cultivă “o artă menită să vindece, să purifice, să ne întărească. O artă care să ne ajute să trăim”.

La final, troienele sunt forme rugătoare apăsate nu de violenţa pământului, ci de povara cerului. Când se urcă pe corabie, împreună cu grecii, cu care vor construi o altă civilizaţie, se petrece o restaurare religioasă. Suferinţa, deznădejdea devin harice, capătă sens. Pentru Andrei Şerban, teatrul este o fabrică de iluzii, cameră de tortură, dar şi mister şi liturghie.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.