Ucenici la tabăra de tulnic din Apuseni

Mare parte din ceea ce suntem ține de sunetele pe care uneori le uităm. Între 1 și 6 august are loc a treia ediție a taberei de tulnic MOTZart, organizată de Uniunea Munții Apuseni și Fundația Mircea Florian, în Munții Apuseni, cu scopul de a salva de la dispariție acest instrument străvechi și de a crea o nouă generație de interpreți, anunță un comunicat de presă.

Când a sunat telefonul, știam că este Oana și că o să-mi povestească despre pregătirile pe care le fac pentru întâlnirea din Apuseni. „Stai să te salute un tulnic mic“, mi-a spus. Și în ureche mi-au izbucnit tonurile pe care oricând le-ai considera asurzitoare, dar în varianta modulată de un cunoscător al tulnicului ți se strecoară de jur împrejur ca o îmbrățișare tandră. „Sunt cu Mariana Gligor, râde aici“, îmi spune Oana Sav, care coordonează comunicarea pentru Uniunea Munții Apuseni. Laboratorul de tradiții și actualitate în materie de sonorități începe azi, la Bucium Poieni, și va continua până duminică, 6 august, într-un „circuit care va include reperele obligatorii legate de meșteșugirea tulnicului și arta interpretării, dar și să pună în valoare, an de an, locuri aparte și mai puțin știute în care acest instrument a fost folosit“, anunțau organizatorii.

O geografie sonoră

Semnalele și cântatul la tulnic s-au făcut dintotdeauna în natură, iar această ediție include locuri și zone de o frumusețe aparte din Munții Apuseni, incluzând cu egală grijă Arieșul Mare și cel Mic, dar și zona Munților Trascăului. De la Detunata, unde va fi și „turnul de control“ al acțiunii, artiștii invitați, prietenii, ucenicii și învățaceii se vor reuni și vor poposi în multe locuri cu și de poveste, precum Pătrăhăițești – satul ultimilor meșteri care mai cunosc secretul facerii tulnicelor de calitate -, Mogoș, Vidra, cascada Pișoaia, peștera lui Zamolxes, casa memoriala a lui Avram Iancu și biserica de la Subpiatră, povestește Oana Sav.

Tot ea descrie și istoria afectivă a întreprinderii muzicale: „Loc de popas, școală și atelier-cheie a fost și rămâne Câmpeni, inima Țării Moților, și locul din care Mariana Gligor, cea mai mare tulnicăreasă din țară, rămâne sufletul oricărei acțiuni cu bătaie lungă menită să transmită arta interpretării din generație în generație. Cu fiecare an și cu fiecare ediție, noi, artiști profesioniști sau copii dornici să ducă mai departe o tradiție unică, se alătură celor care vor ști să facă lemnul brazilor din Apuseni să cânte“.

Care este realizarea cea mai importantă a acestor tabere?

„În anii aceștia am format o generație de artiști încântați de posibilitățile pe care le oferă tulnicul. Anul acesta revin în tabără Florin Manca și Andrei Dinescu. Mircea ține foarte mult la partea dedicată copiilor. Și săptămâna aceasta se vor strânge și vom avea o cântare cu ei“. Oana Sav, Uniunea Munții Apuseni

Moți universali

Inițiativa face parte din proiectul MOTZart, dezvoltat de artistul multimedia Mircea Florian, în parteneriat cu Uniunea Munții Apuseni, pornind de la ideea că „arta moților, reprezentată în primul rând de tulnic, este universală și genială și reprezintă o fereastră către lume, prin care moții să vadă și să fie văzuți… și auziți.“ Mircea Florian, inițiatorul și continuatorul acțiunilor din Maramureș, făcea muzici electronice când lucrul acesta era o extravaganță în România, iar acum, de decenii bune, dezvoltă această redescoperire a instrumentelor tradiționale: „de 15 ani de când sprijinim, facem cunoscut și promovăm tulnicul, ne bucurăm de multele realizări și de pașii făcuți în susținerea cauzei acestui instrument străvechi românesc. Am făcut să i se audă glasul în multe colțuri ale României și la Paris și Berlin. Însă mai este o cale lungă și anevoioasă înainte, pe care ne dorim să o parcurgem având alături de noi și mai mulți entuziaști iubitori și păstrători ai tradițiilor românești“. Mircea Florian a descoperit tulnicul la sfârșitul anilor ’60, când era student la Cibernetică. Povestea că i-a luat câteva zile până când a reușit să scoată primele sunete din instrumentul tradițional: „Mi-am dat seama că e un instrument elementar, dar, în același timp, foarte bogat. Se bazează pe seria sunetelor armonice. Asta înseamnă că, la o suflare puțin mai puternică în țeavă, se aude întâi octava, până când, în teorie, toate sunetele se pot scoate dintr-un instrument care nu are decât un singur punct. E un paradox, dar asta este frumusețea muzicii, și mai ales a instrumentelor muzicale. Drâmba e din aceeași familie, arătând cu totul altfel, dar pe același principiu. Încă din studenție am avut culegeri de teren și am cunoscut câțiva oameni extraordinari, și mai ales tulnicărese, pentru că acolo, în Munții Apuseni, cântau în mod predominant femeile“, povestea acesta într-un interviu.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda
Andrei Radulescu 226 Articole
Author

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.