Ultima reverență a Divei baletului Maya Plisetskaya

A fost una din marile ”stele”, o parte importantă a baletului clasic, balerină legendară și faimoasă în întreaga lume. Maya Plisetskaya a murit la vârsta de 89 de ani în urma unui infarct la Munchen, unde se afla într-o călătorie alături de soțul ei Rodion Șcedrin.

Maya Plisetskaya se născuse la Moscova în 20 noiembrie 1925 și începuse să studieze dansul de la vârsta de 5 ani la școala de la Balșoi cu Elizaveta Gerdt. La vârsta de 11 ani atunci când evoluează pentru prima dată pe prestigioasa scenă, a fost răsplătită cu vii aplauze, cu ovații, iar în 1960 a fost încoronată ca prima balerină absolută, titlu obținut numai de Galina Ulanova. După obținerea diplomei în 1943, devine solistă a Teatrului Balșoi și continuă să danseze până la vârsta de 65 de ani.

În 1945, după ce se perfecționase cu renumita coregrafă Agrippina Vaganova devine prima balerină interpretând roluri de la Kitri din Don Quijote la Raymonda. În 1947, debutează în Odette/Odile din Lacul Lebedelor care a rămas unul din rolurile de referință în istoria baletului, Maya fiind perfectă prin tehnică și prin nenumăratele sale capacități expresive, prin expresia dramatică și prin inteligență.

Grație și talent

Diva baletului, Maya Plisetskaya

În Ave Maya

Când dansa trăiai cu senzația că zboară. A obținut un succes enorm cu Lacul Lebedelor în versiunea lui Mikhaïl Fokine pe muzica lui Saint-Saëns despre care declara că în fiecare seară improviza.

A rămas în istoria baletului și prin multe titluri de tradiție rusă, precum Spartacus, Fantana din Bahcisarai, Floarea de Piatră, apoi prin operele compuse special pentru ea de soțul său Rodion Scedrin Carmen, Anna Karenina, Pescărușul, Doamna și cățelul. Mulți coregrafi au semnat balete special pentru ea precum La rose malade de Roland Petit, Isadora de Maurice Bejart.

În timpul regimului comunist din Uniunea Sovietică, faima sa de balerină a fost uitlizată pentru propagandă. Nikita Sergheevici Hrușciov i-a interzis să călătorească în 1959. Tatăl său fusese executat în 1938, iar mama sa trimisă în gulag. I s-a interzis de a călători în Vest rămânând prizonieră în spatele Cortinei de Fier.

De notat faptul că Maya a refuzat de a pleca din țara sa chiar și ăîn perioada neagră a Rusiei atunci când foștii săi colegi s-au refugiat în Vest în timpul unor turnee, așa cum a făcut Rudolf Nureyev, Natalia Makarova și Mikhail Baryshnikov.

La împlinirea vârstei de 70 de ani a strălucit în Ave Maya, o piesă coregrafică de Bejart creată special pentru ea.

Un excelent documentar a fost realizat înfățișând-o pe Maya în marile sale roluri cu filmări de la Bolchoï în diferitele etape ale gloriei sale. Era cunoscută și admirată pentru fluiditatea brațelor, unică prin săriturile sale, prin longevitatea carierei sale.

Cu Maya Pliseţkaia în Nebuna din Chaillot

Am făcut din „Nebuna din Chaillot” o femeie frumoasă

Într-un interviu pe care l-am făcut cu Gigi Căciuleanu, partenerul de scenă al Maiei Plisetskaia, acesta îmi povestea:

”Am venit la Paris şi am dansat acelaşi Ray Charles. Maia a rămas foarte impresionată. Mi-a scris: „Am întâlnit un român genial„. Au trecut anii şi Pierre Cardin m-a chemat din nou şi mi-a spus că are o idee. Voia să-i facă un cadou Maiei şi mi-a cerut să concep o coregrafie. Mi-a dat de ales între două piese: „Chérie” sau „Nebuna din Chaillot„. Am ales „Nebuna din Chaillot„. Maia mi-a cerut să fie pe muzica lui Rodion Şcedrin, soţul ei, şi el o figură minunată. I-am spus că nu am muzica lui şi m-a trimis să vorbesc cu Rodion. Am vorbit cu el, mulţumesc lui Dumnezeu că ştiu ruseşte, pentru că altfel… Mi-a trimis o valiză de discuri, spunându-mi să fac ce vreau cu muzica de pe ele. Am început să fac tot felul de combinaţii. Am luat de la o „Sonată pentru vioară solo„, dintr-o simfonie, dintr-o altă sonată, din muzica pentru cor, voce şi din cele peste 50 de discuri pe care le-am avut, am combinat un spectacol de o oră şi ceva. Mi-am zis că o să mă omoare, pentru că nu ciopârţeşti muzica unui compozitor aşa cum vrei tu. În schimb, n-am făcut deloc pentru Maia personajul la care lumea se aştepta. Toţi credeau că voi crea o eroină în vârstă. Iar eu nu am putut, pentru că Maia e o femeie superbă şi e minunată chiar la o anumită vârstă, cu gâtul acela delicat, profilul, cu părul care arde ca girafa lui Salvador Dali. Am făcut din „Nebuna din Chaillot” o femeie frumoasă. Rodion a venit doar la repetiţia generală. Mă gândeam că dacă zice „niet”, pot să mă împuşc, dar i-a plăcut foarte mult. Chiar mi-a cerut mai târziu montajul să-l folosească. Am întrebat-o pe Maia dacă are o sală în care să se antreneze pentru că eu lucram cu compania în stilul modern. Ea s-a dus într-o altă săliţă, timp în care am început cu dansatorii mei. Dansul e mai mult o problemă de concepţie decât una de mişcare. Uşa se deschide, intră Maia, se aşază în ultimul rând începând să facă aceleaşi lucruri. Îmi aduc aminte că, atunci când a venit la Rennes, eu am întârziat la gară. Am ajuns gâfâind, transpirat şi am găsit-o singură pe peronul gării micuţe, cu semafoarele roşii, noaptea, la fel ca într-o pictură a lui Delvaux, şi cu o valiză, îmbrăcată într-un fâş de leopard. La Rennes e vânt şi părul ei învăpăiat flutura pe spate. Mi-am cerut iertare, dar ea mi-a spus: „Te rog frumos să-mi arăţi acum mişcările pe care le-ai inventat pentru mine”. Pe peron, îmbrăcat cum eram… Erau mişcări improvizate, încă nu se cristalizaseră… M-a lăsat un timp şi după aceea a spus: „Îmi place, dar te rog un lucru. Să nu mă laşi să fac decât ceea ce vrei tu. Şi aşa cum ai făcut tu acum. Să nu mă laşi să fac ceea ce ştiu eu”. Aşa am început lucrul cu ea. În momentul acela îşi scria cartea şi-mi citea noaptea. Era insomniacă. Eu sunt un somnoros, dacă nu dorm mult, devin nervos. Mai ales că aveam zile foarte grele, o aveam pe ea, aveam compania… Dar ea îmi citea şi era o minune. Asta ar trebui să se facă la televiziune: să citească ea din carte, cu vocea ei specială şi cu frazele scurte şi tăioase. Lucram separat cu ea şi cu compania. Mă gândeam că atunci când o să se întâlnească o să fie o nenorocire, ai mei fiind francezi, moderni, neagreând ideea de a amesteca clasicul cu modernul. A venit ziua în care i-am pus împreună şi francezii au fost electrizaţi. Când Maia s-a înfipt şi a făcut ce avea de făcut, nivelul spectacolului s-a săltat dintr-odată. Au înţeles că nu este o joacă. Era prima dată când făceam un balet cât de cât anedoctic, pentru că trebuia să urmăresc piesa. Am făcut din Maia în „Nebuna din Chaillot” o persoană superbă, n-am cedat tentaţiei, am fost nonconformist”.

Gigi Căciuleanu la Balșoi, cu Maya Plisetkaia

Gigi Căciuleanu, Rodion Şcedrin, Pierre Cardin, Dan Mastacan, Maya Pliseţkaia

Maya alături de soțul său compozitorul Rodion Scedrin

În continuare, Gigi Căciuleanu mi-a vorbit despre Jubileul de la Moscova

”Era prima dată când am intrat la Balşoi, după nu ştiu câţi ani, de data aceasta ca să dansez. Maya a făcut un spectacol combinat, în care noi veneam la sfârşit. Spectacolul dura cam trei ore jumătate, plus ora mea. Un spectacol foarte lung, în care ea a dansat în coregrafia lui Roland Petit, pe care îl iubeşte foarte mult, pentru că ea l-a adus la Moscova. Balşoi este o uzină, se vorbeşte în culise, e o hărmălaie turbată, nu se aude nimeni, maşinişti, ciocane… Printre altele dansa şi „Moartea lebedei”, pe care o acompania Rostropovici live. Eu stăteam în culise, îmi coseam nişte pantofi. Deodată am auzit linişte. Rostropovici avea tot felul de capricii, nu voia să stea la stânga, cum voia ea, nu voia să stea la dreapta, să nu-l vadă publicul… ceea ce a scos-o un pic de fire, pentru că s-a pierdut o oră şi fiecare minut conta. Apoi, a început să cânte ca un Dumnezeu. S-a făcut linişte. Maia era încălţată cu cizme şi îmbrăcată în pufoaică, era iarnă. Mă întorc şi-o văd pe Maia că închisese ochii şi începuse să danseze, pătrunzând dintr-o dată într-o altă lume, cu ochii închişi, cu scenele alea şi cu braţele ei care sunt parcă şi ele de pe altă lume. Parcă zbura. Era chiar moartea lebedei. Din păcate, nimeni n-a filmat-o atunci. Era de o modernitate, de o actualitate şi de un adevăr uluitoare. „Nebuna din Chaillot„, după Girodoux, este într-un fel o piesă sovietică, se termină cu cei buni în sus şi cu cei răi în jos, ceea ce nu-mi plăcea. Şi într-o zi, când ea era la bară, i-am spus: Maya, îmi pare rău să-ţi spun, dar nu-mi place cum se termină spectacolul. Aş simţi aşa ca un balon care pleacă în cer, singuratic, ca nişte linii, nu vreau hărmălaia aia. M-a întrebat cum aş vedea asta pe scenă. Uite, îţi spun aşa ce-mi trece prin cap şi vedem noi. Am pus camera, m-am aşezat lângă ea, i-am spus: pune picioarele în paralel, te laşi până ce coatele îţi ajung la…, după aia te ridici, te uiţi în sus, te uiţi în faţă, te duci cu capul la dreapta, urci braţul, cobori cotul, pui mâna pe celălalt … şi i-am dictat aşa timp de 10 minute. Voiam să-i fac un solo care să se termine frumos, frumos ca în desenele lui Picasso, alea cu Fauni, sau ca la Cocteau, unde o singură linie are o lume întreagă. „Îmi place foarte mult, mi-a spus ea, dar vreau să fii lângă mine.” Când l-am dansat la Balşoi, eu mi-am zis că publicul o să ne huiduiască, după ce ea dansase tot felul de balete ale lui Béjart, şi după trei ore şi jumătate în care abia ne mişcăm şi după o muzică ca un clinchet de aur a lui Rodion Şcedrin, în care notele cad aşa, din timp în timp, ca stalactitele… La dansul nostru a fost o linişte în sală şi nişte aplauze furtunoase. E drept, ea era cea aplaudată, dar am avut şi eu parte de acele aplauze. M-am contaminat un pic de marea ei nebunie şi de geniul ei. Faptul că am putut păşi pe scena de la Balşoi alături de Maia Pliseţkaia a fost foarte exaltant pentru că era un fel de fruct interzis”.

În Romeo și Julieta

În ultimii ani pe scenele spaniole

Maya Plisetskaya avându-l în spate pe Vladimir Putin

Celebra Maya Plisetskaya

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.