Ultima reverenţă a unei stele a baletului: Sylvie Guillem

Sylvie Guillem începe la sfârşitul acestei luni turneul său de adio.

Primul spectacol va fi în 31 martie la Teatro Comunale Luciano Pavarotti din Modena. Turneul se va sfârşi în luna decembrie la Tokyo.

Pentru a-şi încheia o carieră fulminantă, care a încântat o lume întreagă, Mademoiselle Non, cum a fost numită pentru temperamentul ei, a ales spectacolul intitulat Life in Progress, ce cuprinde patru piese: un solo creat pentru ea de Akram Khan, un pas de deux conceput de Russell Maliphant, pe care îl va dansa cu Emanuela Montanari, solistă a Teatrului Scala din Milano, Bye de Mats Ek, un alt solo creat pentru ea în 2011, în cadrul spectacolului 6.000 miles away, şi un pas de deux de William Forsythe, interpretat de doi dansatori, Brigel Gjoka şi Riley Watts, de la The Forsythe Company.

Cu Akram Khan în Sacred Monsters

Programul este compus din operele a patru mari coregrafi cu care Sylvie Guillem a lucrat mult, cu ultimul chiar de la începutul carierei sale.

Anunţând în toamna anului trecut hotărârea ei de a părăsi scena, Sylvie Guillem mărturisea cu umor:

“În urma unui derapaj, cu totul necontrolat, am ajuns să execut, acum 39 de ani, prima reverenţă din cariera mea…

Celebra poziţie 6 o’clock

Mereu în întârziere la cursuri, noi, şoricei de la Opera din Paris, trebuia să salutăm toţi dansatorii Companiei pe care îi întâlneam. Era complicat pentru că aceşti dansatori, personaje hieratice şi destul de nonşalante în convingerea lor că sunt foarte importanţi, obişnuiau să apară în faţa noastră pe neaşteptate. În complicatul dedal de coridoare lustruite de timp şi de numeroasele alunecări ale generaţiilor precedente, trebuia să ne oprim brusc, în «poziţie», în faţa lor. Asta însemna «braţele întinse în jos în formă de V, mâinile ridicate în lateral, piciorul de sprijin schiţând o genuflexiune, piciorul din spate în pontă şi sprijinit pe gleznă». Noi încercam să fixăm acest semn de respect pentru cel puţin o jumătate de secundă înainte de a porni din nou, alergând, către următorul curs. Aceste tentative de politeţe coregrafică ce sfidau legile echilibrului nu erau graţioase, dar n-avea importanţă. Puteam spune: «misiune îndeplinită».

Cu Russell Maliphant în Push la festivalul de la Melbourne

După 39 de ani de «antrenament», am decis să fac ultima reverenţă… Fără a luneca de această dată. Întregul an 2015 va fi un ultim turneu pe scenele pe care le-am frecventat, cu un nou spectacol, pentru a spune cu gratitudine şi multă emoţie «la revedere», dansând două creaţii noi şi două reluări: Akram Khan, Russell Maliphant, William Forsythe şi Mats Ek.

Am iubit totul în aceşti 39 de ani, fiecare moment, şi încă iubesc în acelaşi fel. Atunci de ce? Pur şi simplu pentru că doresc să mă opresc fericită făcând ceea ce fac, cu pasiune şi mândrie.

Şi apoi, există undeva, acest prieten, un «agent» în aşteptare, căruia i-am dat dreptul de a ucide, în cazul în care lipsa de luciditate m-ar face să întârzii prea mult pe scenă… Şi, sincer, aş prefera să-i evit această obligaţie!

Un început în derapaj necontrolat, o călătorie pasionantă, o schimbare de direcţie înţeleaptă: Life in Progress… Viaţa mea”.

Cu Nureev în Lacul lebedelor

Personalitate rebelă, cu un fizic “extraterestru”, după expresia coregrafului Maurice Béjart, Sylvie Guillem a avut o carieră atipică, începută cu baletul clasic şi continuată cu creaţii din ce în ce mai îndrăzneţe, în colaborare cu cei mai mari coregrafi contemporani.

Pregătită de mama ei pentru o carieră în gimnastica de performanţă, Sylvie Guillem a intrat la 12 ani la Şcoala de dans a Operei din Paris, pentru o formă complementară a formării sale. Remarcată de profesori pentru talentul ieşit din comun, a fost înscrisă definitiv, în pofida vârstei “înaintate”. A intrat apoi în Corpul de balet şi, în 1984, la numai 19 ani, a fost numită étoile de către Rudolf Noureev, mestru de balet la acea vreme.

În Bye

Dar, în 1989, i-a prezentat acestuia demisia ei, contestând regula atunci în vigoare care interzicea dansatorilor să evolueze în străinătate. Mereu în căutare de nou şi de provocări, a refuzat să se cantoneze în roluri de “frumoasă prinţesă” şi a părăsit intempestiv Baletul Operei din Paris.

A plecat la Londra, ca „principal guest artist” al Royal Ballet. Acolo a colaborat cu Kenneth MacMillan şi Frederick Ashton. A cucerit toate scenele internaţionale. Este unul dintre starurile dansului de astăzi cu un număr imens de fani care sunt în stare de orice pentru a obţine un bilet la spectacolele ei.

Supranumită “Domnişoara Nu” pentru intransigenţa ei, considerată uneori rece şi arogantă, Sylvie ascunde, potrivit părerii prietenei sale Valérie Samuel, o mare dragoste de oameni.

Sfidând legile gravitaţiei

Dansatoare cu un fizic prodigios, şi-a menajat trupul pentru a-şi prelungi o carieră pe care mulţi o sfârşesc la 40 de ani şi pentru a explora şi alte forme de dans.

Sylvie Guillem are un fizic cu totul special, care îi permite să alinieze extensii “6 o’ clock”, a căror modă a şi lansat-o. Are, de asemenea, un simţ teatral accentuat, pe care l-a demonstrat prin interpretările sale de o muzicalitate precisă, şi o personalitate fină şi strălucitoare în acelaşi timp.

Suedezul Mats Ek a coregrafiat pentru ea Wet woman, apoi Smoke. Cu o curiozitate fără margini, ea a dansat în producţii ale unor tineri coregrafi deveniţi astăzi emblematici, ca Russell Maliphant, cu care a interpretat Push, Akram Khan (Sacred Monsters) sau Wayne McGregor. Cu aceştia a avut o colaborare prolifică, începând din anii 2000, explorând posibilităţile fizice şi estetice ale corpului omenesc în opere ca Sacred Monsters sau Eonnagata (Russell Malliphant şi Robert Lepage).

În Romeo şi Julieta în 1991

Timp de 39 de ani de carieră, steaua franceză a dansului a depăşit toate limitele cunoscute ale corpului omenesc şi ale gravitaţiei. N-a dat înapoi din faţa niciunei provocări.

În paralel s-a implicat cu fervoare în protecţia animalelor, alături de asociaţia Sea Shepherd, ale cărei vapoare se interpun între balene şi harpoanele pescarilor.

Turneul va trece desigur prin Londra, unde ea este asociată a Teatrului Sadler’s Wells din 2006 şi unde va dansa între 26 şi 31 mai, prin Lyon, unde a fost prezentă întotdeauna la festivalul Nuits de Fourvière (din 29 iunie în 2 iulie), prin Paris (din 18 în 20 septembrie), unde a urcat regulat pe scena de la Théâtre des Champs Elysées, şi se va termina în Tokyo, oraşul pe care “îl adoră”.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.