Nu ne plac tonul serios, analiza care ajunge la concluzii certe. Ne plac mai mult artificiile, spectacolul, bălăcăreala. Facem ce facem şi o dăm pe telenovelă, pe băşcălie, pe chestii ieftine bune pentru prima pagină a tabloidelor. Chiar şi în chestiunile cele mai grave nu ne putem abţine. Îmi aduc aminte, recent, povestea cu inaugurarea bazei de la Deveselu, când diverşi au intervenit în presă, pe Facebook, şi-au transformat evenimentul într-o ceartă de mahala. Au folosit tonul jos, au persiflat momentul deşi avea o certă însemnătate istorică şi politică pentru România care nu ne scapă. Cauza – respectivii nu fuseseră invitaţi sau nu primiseră nu ştiu ce favor. În această situaţie au preferat să târnosească momentul. La asta unii se pricep foarte bine. Au trecut subiectul din quality press pe tabloide. Ele reproduc bucuroase toate inepţiile ca să-şi distreze cititorii.
Acum avem supercazul HexiPharma. Telenovela acţionează din nou de data asta ca o diversiune de mari proporţii. Sunt amestecaţi diverşi. De la fosta soţie a lui Dan Condrea, scoasă la înaintare, la agenţii acoperiţi din mass-media reactivaţi brusc pe online, în televiziuni, în presa scrisă. Se încearcă distragerea atenţiei de la subiect. Am ajuns repede la chestii colaterale, la viaţa de familie, la divorţuri, la poveşti cu agenţi CIA şi spitale psihiatrice. Marea problemă aici este putreziciunea sistemului sanitar. E vorba despre corupţia cronică de la cele mai înalte niveluri până jos. Este vorba despre moartea a mii de pacienţi din cauza dezinfectanţilor folosiţi în spitale. Şi nu în ultimul rând este vorba despre implicarea câtorva instituţii foarte importante – servicii secrete, ministere etc. – în toată mizeria asta. Ele ies foarte şifonate din acest megascandal.
Ce mai observ este voinţa celor care ar trebui să acţioneze de a se spăla pe mâini (fireşte nu cu produsele HexiPharma). Nimeni nu pare interesat la nivelul statului să afle adevărul. Mulţi se învârt în jurul cozii – pasează mâţa de la unul la altul – începând cu preşedintele, continuând cu guvernul, cu Ministerul Sănătăţii. Apoi cu Parchetul, serviciile, Poliţia etc. Nu întâmplător mass-media e inundată de telenovele. Asta se întâmplă în lipsa unor rapoarte oficiale, sobre, care să informeze publicul (maxim interesat de sănătatea sa) despre ce se întâmplă de fapt în spitale.
Poliţia rutieră trebuia să scoată încă de luni încă un raport despre circumstanţele în care s-a produs accidentul. Azi e vineri şi nu avem nimic. De asemenea, IML trebuia să publice un raport îndată după finalizarea autopsiei ca să aflăm cauza morţii lui Dan Condrea. Şi aşa mai departe. Fireşte, lumea bănuieşte că s-a întâmplat ceva necurat şi dă crezare unor scenarii livrate sub formă de telenovele. Nu cumva asta se doreşte – distragerea atenţiei, înăbuşirea subiectului!?
Dar toate aceste tăceri şi eschive alimentează telenovelele şi – mai ales – prăbuşesc încrederea (câtă mai era) în instituţiile statului. Un stat în care încrederea populaţiei e la zero faţă de el nu este un stat sigur. E foarte vulnerabil. E asta o chestiune de siguranţă naţională? Da, este, domnilor membri în CSAT. Azi e şedinţa CSAT. Sunt foarte curios să văd dacă se va întâmpla ceva de bine acolo. Dacă aceşti domni s-au trezit – în fine – la realitate.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.