Revista italiană Espresso i-a adus un omagiul lui Umberto Eco, care a murit pe 18 februarie. Espersso a publicat editorial al Umberto Eco din 1997 în care filozoful explica cu mult umor cum trebuie abordată moartea.
“Nu ştiu dacă spun un lucru original, însă mi se pare că una dintre problemele majore pe care le au oamenii este cum să înfrunte moartea”. Aşa îşi incepea Umberto Eco editorialul din 1997 apărut în Espresso. Povestea acolo că un discipol, un anume Criton, l-a întrebat cum să privească moartea. “I-am răspuns că singurul mod pentru a te pregăti este să te convingi că toţi ceilalţi sunt nişte idioti”.
“Vezi tu, cum poţi să înfrunţi moartea dacă te gândeşti că, în timp ce tu mori, tineri şi tinere minunate dansează în discotecă si se distrează din cale afară, că oameni de ştiinţă iluminaţi dezleagă ultimele mistere ale cosmosului, că politicieni incoruptibili muncesc pentru a crea o societate mai bună, când ziarele şi televiziunile nu urmăresc decât să ofere informaţii de interes, când oamenii de afaceri responsabili îşi fac un crez din a elimina produsele care dăunează mediului? Ideea că toate aceste lucruri minunate se întâmplă în timp ce tu pleci din lumea asta ar fi inuportabilă”.
Pe de altă parte, dacă în acel moment “ai avea certitudinea că lumea este plină de idioţi” – acei tineri care se distrează, politicienii care propun soluţii necinstite – “nu ai fi mai fericit, mai satisfăcut, mai uşurat că părăseşti această vale a proştilor?”
Discipolul mai pune o întrebare: când ar trebui să înceapă să adopte această convingere? Maestrul îl încurajează să aibă răbdare şi să nu ajungă la concluzia aceasta decât treptat, pentru că un tânăr care face asta repede nu va ajunge niciodată să fie înţelept. “Trebuie să începi prin a te convinge că alţii sunt mai buni decât noi, apoi să evoluezi încet, să ai primele dubii spre 40 de ani, sa le rivizuieşti între 50 şi 60 de ani şi să aştepţi certitudinea în timp ce te îndrepţi spre o sută de ani”.
Este “o artă subtilă şi delicată”, spune maestrul. E bine ca între timp să te convingi că în această gloată “este o fiinţă pe care o iubim şi o admirăm şi că ea nu este un idiot. Înţelepciunea constă în a admite în momentul propice (şi nu înainte) că până si ea era un idiot ca şi ceilalţi. Doar după asta putem muri”.
“Este firesc, natural, caracteristic pentru specia noastră să luptăm împotriva convingerii ca toţi sunt nişte idioti – altfel la ce bun să ma trăieşti? Însă atunci când, la final, vei şti, vei înţelege de ce merită (şi chiar de ce este minunat) să mori”.
Criton îi spune atunci: “Maestre, nu vreau să iau decizii pripite, dar încep să nutresc convingerea că sunteţi un idiot”. “Vezi, esti deja pe calea cea bună”.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.