Interviul acordat miercuri de şeful statului la RRA demonstrează încă o dată că este un actor. Da, Ronald Reagan a parcurs drumul de la scenă la palatul prezidenţial, dar Traian Băsescu îl parcurge în sens invers.
„Nu am făcut-o niciodată şi vă asigur că, dacă m-aş fi implicat, PDL ar fi fost mult mai precis în acţiunea politică, iar declaraţii şi tolerarea atitudinilor ostile partidului ar fi fost inexistente. (…) Indiferent că s-ar fi numit Preda, Voinescu, Radu F. Alexandru, nu ar fi fost în partid dacă eu conduceam partidul.” Asta a declarat – printre multe altele – Traian Băsescu în cadrul interviului acordat RRA. Văd că deja foarte mulţi comentatori s-au grăbit să spună că este vorba de o disociere de PDL (şi implicit de guvern), că a dat un cartonaş galben (spre roşu) celor trei mai sus pomeniţi.
Nimic din toate acestea. Traian Băsescu mi-a re-reconfirmat că este un actor. Nu unul mare, dar unul care totuşi poate interpreta mai multe partituri. Ce a vrut să spună sau a încercat să ne sugereze Traian Băsescu? În primul rând, că nu se implică în PDL (şi prin extensie în guvern) sau mai precis, că nu conduce cele două entităţi. A spune că nu te implici nu înseamnă însă că te disociezi, ci că nu conduci cele două entităţi. Asta a spus de fapt Traian Băsescu, deşi sunt convins că aproape nimeni nu-l mai crede. Lucrurile sunt prea evidente chiar şi pentru cineva care abia studiază abecedarul politicii. Totuşi, Băsescu a încercat să sugereze acest lucru, pentru că încercarea nu costă.
Ceea ce a spus şeful statului despre trioul Preda, Voinescu, Alexandru nu trebuie interpretat ca un vot de blam împotriva celor trei. Din contră. Traian Băsescu nu a avut altă intenţie decât de a legitima un aşa-zis grup de reformişti din PDL. Pentru orice eventualitate, dacă situaţia o va cere. Practic, celor trei li s-a întărit imaginea de „oameni de bine” – horribile dictu – pentru a crea impresia că PDL este un partid democratic. Argumentul principal pe care îl am în ceea ce priveşte ceea ce a vrut să sugereze Traian Băsescu în legătură cu Preda & Co. este acela că niciodată vreunul dintre cei trei nu a „turnat” ceva din interiorul partidului. Întotdeauna au venit cu „soluţii”, coincidenţă, similare celor pe care le avea şi Traian Băsescu. Adică, mai pe româneşte, au fost, sunt şi vor fi vuvuzelele lui Traian Băsescu.
De ce mai spun că Traian Băsescu este un actor? Pentru că una dintre misiunile unui actor este aceea de a-l smulge pe spectator din realitatea cotidiană, de regulă una plină de greutăţi, şi de a-l aduce, preţ de o oră-două, într-o altă realitate, infinit mai bună. Cu alte cuvinte, actorii „vând” o doză de speranţă celor în faţa cărora joacă. Spunând că „n-aş avea nicio ezitare, dacă PSD-ul şi PNL-ul vin cu un program de consolidare a reformelor structurale, să desemnez un prim-ministru care să le aducă la guvernare. N-aş avea nicio ezitare. Dar, cel puţin la momentul de faţă, prin declaraţii şi incompetenţă, îmi confirmă că nu sunt pregătite să vină la guvernare în vreme de criză”, Traian Băsescu nu face decât să vândă şi el o doză de speranţă. De speranţă amăgitoare însă. Pentru că niciodată Traian Băsescu nu va consfinţi să lase adevărata putere din mână. Şi adevărata putere şi-o exercită prin intermediul substituiţilor săi de la Palatul Victoria. Or, nici liberalii şi nici social democraţii nu vor accepta rolul de substituţi ai lui Traian Băsescu. Atunci când a existat proiectul Johannis – care îndeplinea toate condiţiile recitate acum de şeful statului -, Traian Băsescu s-a folosit de o altă partitură pentru a o respinge. Deci lucrurile sunt mai mult decât clare.
Şi nu ştiu dacă mai era necesar, dar şi reluarea temei „beţişorului” buclucaş ţine tot de interpretarea actoricească. După ce a afirma că „nu justifică dezbateri de câte o zi, ce a fost cu beţişorul preşedintelui” (apropo, cine a deschis subiectul la TVR, tot într-o manieră actoricească, dacă nu tot el?), Traian Băsescu a prezentat moderatorei interviului cele două tipuri de beţişoare de urechi existente pe piaţă. Din păcate a fost vorba de o scenă de teatru ieftin şi un rol prost jucat. De altfel, într-o instituţie teatrală, nu întâlneşti doar un Radu Beligan, un Sebastian Papaiani, un Marcel Iureş, un Mircea Diaconu etc. Mai sunt şi actori de mâna a doua. Cam în această zonă se încadrează şi Traian Băsescu.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.