Creator pop cu inspiraţie electrizantă, carismă de star rock şi om liber, acest american de 48 de ani, cu un picior la New York şi unul la Paris, a revoluţionat Casa "Vuitton". Într-un răstimp scurt, 15 ani, a metamorfozat venerabila Casă de marochinărie, cu cuferele sale celebre, într-un buldozer al modei şi a construit un adevărat templu pentru cumpărătorii şi dependenţii de reclamă din lumea întreagă. Luna viitoare, în 6 martie, "Muzeul de Arte Decorative" din Paris va omagia, printr-o expoziţie deschisă până la 12 septembrie, doi oameni ale căror destine s-au încrucişat în crearea unui imperiu. Pe de o parte Louis Vuitton, fondatorul, simbolul industriei de lux, pe de altă parte, Marc Jacobs, geniul vizionar, simbolul puternic al globalizării unei industrii. În biroul său din Pont-Neuf, designerul poate fi întâlnit uneori în pantaloni de jogging şi T-shirt, cu zeci de tatuaje şi diamante, sori ai gloriei. Cu un calendar stabilit pe minute, Marc Jacobs este un tip chic.

Deşi a declarat de multe ori că nu doreşte să creeze veşminte pentru muzee, mărturiseşte că este mândru şi se simte flatat că muzeul şi-a deschis porţile pentru Casa "Vuitton". E drept, chiar dacă proiectul este incitant, el continuă să-şi conceapă modelele pentru a fi purtate, pentru că "o rochie fără o femeie, fără viaţă nu mă interesează". Ea poate fi admirabilă prin cupă, prin broderie, dar rămâne un simplu obiect. Expoziţia Vuitton va fi foarte animată, depăşind simpla succesiune de manechine şi de fotografii, încercând să devină cu adevărat o experienţă.

Defilare a colecţiei Vuitton

Spre deosebire de "Dior" cu al său "New Look" sau de "Chanel" cu taiorul său de tweed, Vuitton nu a creat o siluetă feminină anume, pentru că femeia Vuitton are drept marcă poşeta, la fel de importantă ca un mantou sau ca o rochie. La o defilare a casei, dintre 54 de manechine, 50 poartă o poşetă. Femeia Vuitton este extravertită, şi nu o super-cerebrală, adeptă a minimalismului. Este, după părerea lui Marc Jacobs, o "anti Jil Sander".

Freja Beha Erichsen, Kristen McMenamy şi Raquel Zim, manechinele preferate ale lui Marc Jacobs

Când a fost ales de Bernard Arnauld să lanseze linia prêt-à-porter la "Vuitton", Jacobs s-a aflat în faţa unei imense provocări. Era un creator american puţin cunoscut chiar în Statele Unite, cu atât mai puţin în Europa, aruncat în fruntea unui colos al luxului parizian, fără să se poată sprijini pe nicio moştenire. A început, după cum mărturisea, să se gândească la ceea ce ar trebui să fie esenţa Casei "Vuitton", la noţiunile de lux, de savoir-faire şi la modul în care ele pot fi exprimate în prêt-à-porter. A creat o primă colecţie ultra-minimală, cu logo-uri plasate în dublură sau pe verso-ul nasturilor. Abia după aceea şi-a asumat monograma. Împreună cu Camille Miceli, Peter Copping, Jane Whitfield, care formau echipa sa atunci, s-a întrebat de ce monograma era atât de populară în întreaga lume. Şi, în loc să o ascundă, a început s-o afişeze, pentru că era iconică. Astăzi regretă că nu a înţeles din primul moment importanţa ei, dar, aşa cum afirma, "a făcut parte din evoluţie. Şi, se ştie, evoluţiile durează mai mult decât revoluţiile".

Un "buldozer" al modei

Geantă bărbătească Louis Vuitton

Cea mai emoţionantă amintire a lui este primirea din mâna lui Frédéric Mitterand a medaliei de "Chevalier des Arts et des Lettres", care a însemnat consacrarea şi semnul că Franţa l-a adoptat pe americanul venit la Paris ca adolescent şi îndrăgostit pentru totdeauna de acest oraş. Pentru că, spune el, "mi se pare firesc ca un creator japonez sau chiar mai exotic să fie celebrat la Paris, dar nu-mi imaginam că asta i se poate întâmpla unui american".

La început, timp de mai multe sezoane, i-a prezentat lui Bernard Arnault proiectele sale. Chiar dacă era interesat, acesta îşi puncta întotdeauna comentariile cu un "dar...". A durat ceva timp până când aprecieri de tipul "această defilare este cea mai incredibilă pe care ai conceput-o" sau "această colaborare este o reuşită" să nu mai fie însoţite de eternul "dar...".

Mantou bărbătesc din caşmir pentru colecţia 2012-2013

Dorinţa de a crea defilare după defilare se datorează faptului că Marc Jacobs nu are niciodată sentimentul că a atins perfecţiunea. Alături de pasiunea de a crea, acest fapt este motorul muncii sale, indiferent că lucrează la o geantă, la o pereche de pantofi, la un parfum sau la un veşmânt. De la alegerea materialului la elaborarea modelului, de la veşmântul final la punerea lui în scenă pe podium, de la alegerea manechinelor la aceea a coafurilor şi machiajului, totul trece prin mâna lui. "Şi când ai definitivat un proiect cu pasiune şi energie şi, mai mult, oamenii îl apreciază, n-ai în minte decât un lucru: s-o iei de la capăt. Este un ciclu infinit".

Noua linie a genţilor pentru această primăvară

Desigur, ca şi la artişti, muzicieni, şi în această meserie există stres. Oricine are putere este supus lui. Dar este normal pentru un creator să trebuiască să fie performant, decis să reuşească mai bine, şi fiecare rezistă în felul lui. "Nu ştiu dacă există o modalitate eficientă de a face faţă presiunii. Alcoolul sau anumite substanţe îţi pot da iluzia că rezişti. Dar asta se poate dovedi mai distructiv decât orice altceva. Ştiu ce spun. Am avut şansa ca Robert, partenerul meu, să fie mai preocupat de sănătatea decât de performanţele mele. Este important să fii susţinut. Dacă există un lucru pe care l-am învăţat în aceşti ani, este că îţi trebuie curaj pentru a cere ajutor. Dar merită". Singurul viciu al creatorului în momentul de faţă este reprezentat de cele două pachete de ţigări Marlboro light pe care le fumează zilnic. Este singura supapă alături de două ore de jogging, o alimentaţie ultra-sănătoasă la fiecare masă şi, din când în când, un pahar de alcool. "Sunt depare de a fi un sfânt, dar fac tot ce pot pentru a rezista stresului şi presiunii. Şi reuşesc".

O ţinută inedită pentru primăvară

Într-un interviu acordat lui Olivier Lalanne, Jacobs a povestit modul în care şi-a găsit echilibrul fizic şi psihic: "Am întâlnit un nutriţionist care mi-a impus să fac sport în fiecare zi, îmi prescrie ce să mănânc şi ce să nu mănânc. Fără cafea, fără zahăr, fără făină... Dincolo de schimbarea fizică, a evoluat atitudinea mea. Am câştigat mai multă energie şi mai multă încredere în mine. A fost bulversant. Cu atât mai mult cu cât sunt un om al extremelor. Totul în alb şi negru. ... Dacă mă distrez la o petrecere, vreau să rămân toată noaptea. Dacă mă simt bine datorită hranei sănătoase, n-o vreau decât pe aceea. A devenit chiar o glumă cu Suzanne, şeful bucătar care îmi găteşte: 50 de grame de fulgi de ovăz şi suc de fructe dimineaţa, ton şi un munte de spanac la toate prânzurile, pui pentru seară. Îmi permit o cafea sau o cola light din când în când şi mi se întâmplă să trişez".

După ce a fost la un moment dat gata să fie strivit de duritatea sistemului modei, Marc Jacobs a găsit un mijloc de a depăşi căderea.

Nu trebuie uitat nicio clipă că moda este un business

Pantofi model Pasarella de la Vuitton

Marc Jacobs este creator, dar are şi un spirit raţional şi simţul responsabilităţilor. După părerea lui, nu ajungi nicăieri dacă decizi să creezi un pantof care se va vinde mai bine decât modelul din sezonul trecut. Oamenii care iubesc moda aşteaptă să fie surprinşi. Nimeni nu are nevoie de o geantă nouă, dar fiecare este gata să-şi cumpere una. Inspiraţia nu vine din decizia de a câştiga trei milioane în loc de două. Ceea ce contează este libertatea de creaţie şi încrederea în propriul instinct, care aduc după ele succesul.

De-a lungul carierei sale la "Vuitton", Marc Jacobs a colaborat cu artişti ca Richard Prince şi Takashi Murakami. Colaborările s-au datorat nu atât unei decizii calculate, cât mai ales hazardului. Când l-a cunoscut pe Stephen Sprouse, se gândea să creeze un simbol mai tânăr şi mai "cool", pentru genţi. Avea în minte "LHOOQ" inspirat de "La Joconde" de Marcel Duchamps. Un gest rebel şi respectuos totodată. Apoi, văzând expoziţia lui Murakami la Fundaţia "Cartier", l-a invitat să colaboreze. Cât despre Prince, Jacobs este unul dintre fanii lui. Acum se gândeşte la Jeff Koons şi şi-ar dori să-l aibă ca partener şi pe Warhol.

Un pasionat colecţionar

Poşetă de seară colecţia vară 2012

Marc Jacobs este şi colecţionar de artă. Recent n-a cumpărat nimic, în afară de o lucrare de Urs Fisher, dar a terminat, după trei ani de lucrări, de aranjat o casă la New York. Este amator de mobile "Art Deco", al căror preţ îl concurează pe cel al unei opere de artă. În colecţia sa se află opere de Cindy Sherman, Elizabeth Peyton, John Currin, Rachel Feinstein, Damien Hirst, David Hockney, Andy Warhol, Richard Prince, Ed Rusha, Paul McCarthy. Totuşi, designerul declară că nu se consideră colecţionar. Nu este la nivelul unui Valentino şi Giancarlo Giametti, care au capodopere, sau cum era Gianni Versace. Şi-a arătat operele o singură dată, pentru canalul de televiziune "W", pentru că l-a putut alege pe cunoscutul fotograf american Philip-Lorca diCorcia, care a avut un adevărat proiect, realizând mai mult decât un reportaj de tipul "Acasă la Marc Jacobs cu colecţia sa de artă".

Poşetă de vară Vuitton

În rarele momente în care nu lucrează, Marc Jacobs adoră să-şi plimbe câinii în parc, să viziteze galeriile de artă, muzeele, să ia masa cu prietenii, să cutreiere micile magazine ale buchiniştilor. Rareori se duce în câte un club de noapte, mai ales la "Club Sandwich" din Paris. Şi, uneori, la concerte, ca acela susţinut relativ recent de Lady Gaga. Îşi găseşte timp şi pentru alte visuri. A terminat filmările la New York, ca artist, într-o peliculă regizată de Henry Alex Rubin, pe care l-a cunoscut cu ani în urmă prin Winona Ryder. Joacă rolul unui peşte pe internet, are tatuaje pe gât, poartă bijuterii cu turcoaze şi haine din jeans prespălat. În timpul filmărilor, specialistul în tatuaje Scott Campbell i-a trimis prin SMS o fotografie a lui, adaptat ca personaj în "South Park", show pe care îl urmăreşte cu pasiune. Încântat, şi-a tatuat propria caricatură pe braţ.

Defilarea pentru această primăvară Marc Jacobs

Cu ani în urmă visa să ajungă la Casa "Chanel", care este, aşa cum afirmă, una dintre cele mai frumoase case de modă din lume. Dar este de părere că nimeni n-ar putea da viaţă Casei "Chanel" mai bine decât Karl Lagerfeld. "Cred că Lagerfeld este pentru «Chanel» o alegere chiar mai bună decât Coco însăşi". De altfel, Jacobs este foarte mulţumit de situaţia sa de la "Vuitton". În 15 ani, împreună cu Robert Duffy, a reuşit să facă din această Casă o adevărată marcă în modă, care produce genţi, pantofi, bijuterii şi, în curând, chiar parfumuri. Pentru el, haute couture nu este un vis.

Marc Jacobs, Primăvară 2012

Curios, deschis ca un newyorkez, Marc Jacobs iubeşte conversaţia. Îi place să asculte şi să vorbească. Întrebat dacă are o deviză, designerul a răspuns: "Nu tocmai o deviză, ci o certitudine dobândită de-a lungul timpului. «Sunt o fiinţă perfectă într-o lume perfectă în care tot ce se întâmplă mă face mai puternic». Îmi place să-mi amintesc asta când lucrurile nu merg aşa cum aş vrea... Şi dacă am tatuat pe încheietura mâinii cuvântul «perfect», nu înseamnă că mă consider aşa. Este o aluzie la această deviză".