Radu Beligan s-a stins din viaţă.
Teatrul, pe care l-a slujit cu generozitate peste 75 de ani din existenţa lui, e mai sărac cu un suflet şi cu mii de personaje, jucate sau râvnite, cu mii şi mii de cuvinte care se zbat în eter…
În Take, Ianke şi Cadâr alături de Marin Moraru şi Gheorghe Dinică
Cu toţii am învăţat de la el că spectacolul ţine de o Artă Magică. Poate că secretul tinereţii sale a stat tocmai în neobişnuita mobilitate a unei gândiri teatrale, mereu împrospătate, în supleţea şi siguranţa cu care se mişca pe un vast registru afectiv, dar mai ales în pasiunea cu care făcea fiecare rol.
Actorul a plecat poate să mai dea o raită prin alte sfere, să-şi întâlnească autorii îndrăgiţi…
Să mai convingă şi prin alte dimensiuni că asta-i Viaţa de Artist – trăieşti cât timp mai poţi să fii pe Scenă, să simţi bucuria unui public venit la teatru să te vadă, să te-audă, să te creadă…
În Take, Ianke şi Cadâr
Şi-a dorit să joace până în ultima clipă şi soarta i-a surâs. Cea din urmă premieră a dat-o în această primăvară, la 97 de ani (performanţă rară în istoria teatrului mondial, inclusă ca atare în Guinness Book of Records!). Şi a fost Nemuritorul!
Nemuritor îl vor păstra generaţiile în memorie, fie că l-au văzut pe scenă, în roluri memorabile, în film şi în emisiuni de televiziune, l-au ascultat în piese radiofonice sau pur şi simplu îl zăresc în fotografii.
Sâmbătă, Maestrul Radu Beligan – pentru ultima oară la Teatrul Naţional din Bucureşti!
Robespierre în Danton
A condus Teatrul Naţional Bucureşti între anii 1969 şi 1990.
Soarta i-a rezervat nu doar o lungă şi minunată carieră, ci şi roluri în succese de anvergură. Dacă ar fi să amintim doar Egoistul, spectacol în care juca rolul omonim, şi care în decembrie 2015 împlinea 300 de reprezentaţii, adunate în 11 ani, sau Take, Ianke şi Cadîr de Victor Ion Popa, un alt succes intrat în legendă. Naturaleţea sa proverbială dădea strălucire altui text în care partener îi era doar…Contrabasul, de Patrick Suskind. Pe scena TNB a fost şi Guglielmo – Numele trandafirului de Umberto Eco, Actorul în Azilul de noapte de Maxim Gorki, Bătrânul din Cotletele de Bertrand Blier, Domenico – Filumena Marturano de Eduardo De Fillippo, Romulus – Romulus cel Mare de Friedrich Dürrenmatt, Chereea în Caligula de Albert Camus, Robespierre în legendara montare cu Danton de Camil Petrescu, Richard al III-lea din Richard al III-lea de William Shakespeare, Mel – Prizonierul din Manhattan de Neil Simon, Mayer Bayer – Simfonia patetică de Aurel Baranga, Filipetto – Bădăranii de Carlo Goldoni, Profesorul – Steaua fără nume de Mihail Sebastian, Elwood P. Down în Harvey de Mary Chase, Dandanache din O scrisoare pierdută de I.L. Caragiale, Dr. Smil – Apus de soare de Barbu Ştefănescu Delavrancea, Rică Venturiano – O noapte furtunoasă de I.L. Caragiale – între multe, multe alte roluri, întruchipate aici, sau pe alte scene din Bucureşti şi din ţară.
Radu Beligan şi George Motoi în Richard III
A lucrat cu mari regizori ca Soare Z. Soare, Ion Sava, Ion Şahighian, Victor Ion Popa, Sică Alexandrescu, Marietta Sadova, Horea Popescu, Ion Cojar, Alexandru Finţi, David Esrig, Moni Ghelerter, Mihai Berechet, Lucian Giurchescu, Vlad Mugur…
A regizat el însuşi cu mână sigură, atent la detaliile psihologice ale personajelor şi la subtilităţile textului. A fost un spirit rafinat, un artist pretenţios faţă de sine şi faţă de cei din jur, oameni din teatru, familie şi societate. A scris cărţi şi a susţinut conferinţe pe teme teatrale.
Cu Valeria Gagealov în Prizonierul din Manhattan
Profesor la Institutul de Teatru şi Film, din 1950 până în 1965, Director al Teatrului de Comedie între anii 1961 şi 1969 (unul din rolurile cele mai importante pe care le-a jucat pentru scenă, dar în afara ei), despre cariera acestui titan al teatrului se va vorbi mereu, cuvintele nefiind niciodată suficient de elocvente, de cuprinzătoare.
În Steaua fără nume
A fost unul din cei mai cunoscuţi, dar şi mai recunoscuţi dintre actorii români în lumea mondială a teatrului. Preşedinte activ, din 1971 şi apoi, din 1977 – Preşedinte de onoare pe viaţă al Institutului Internaţional de Teatru, co-preşedinte, cu Yehudi Menuhin, al Festivalurilor Internaţionale de Teatru şi Muzică organizate de UNESCO: 1971 – 1978, membru în Consiliul Superior al Teatrului Naţiunilor, sub preşedinţia lui Pierre Moinet – directorul general al artelor şi literaturii din Ministerul Afacerilor Culturale al Franţei, Membru al Academiei Le Muse din Florenţa, maestrul Radu Beligan pentru public, pentru colegi era “Meşterul”. Iar pentru posteritate, pentru lumea internaţională a teatrului şi pentru Guinness World Records – „Cel mai longeviv actor de teatru în activitate”, recunoaştere primită în anul 2013.
Marcela Rusu şi Radu Beligan
Pentru cariera lui prestigioasă a fost răsplătit cu numeroase premii şi distincţii, între care: Ordinul Naţional „Steaua României” în gradul de „Mare Cruce” cu însemn pentru civili, 2008, Premiul de Excelenta UNITER, Gala Premiilor UNITER 2008, Membru de Onoare al Academiei Române, drept recunoaştere a activităţii în domeniul artei, 2004. A fost decorat cu Ordinul Drapelul Iugoslav cu steaua de aur şi colan , în 2003 – Doctor Honoris Causa al Universităţii Naţionale de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L. Caragiale”. A primit Marele Premiu acordat de Guvernul României, în cadrul Premiilor Naţionale de Teatru, 2002. În acelaşi an, preşedintele Franţei, Jacques Chirac, a semnat Decretul prin care Radu Beligan era numit în grad de Ofiţer al Ordinului Naţional al Legiunii de Onoare, în 1998 primea PRIX 14 JUILLET al Ministerului de Externe din Franţa. În 1997 – Premiul Academiei Române. În 1994 – Doctor Honoris Causa al Academiei „George Enescu” din Iaşi, iar în 1980 – Premiul Academiei „Le Muse” din Florenţa.
Prizonierul din Manhattan
UNITER – Uniunea Teatrală din România, alături de colegii săi din Teatrul Naţional, îşi exprimă profunda tristeţe faţă de dispariţia Maestrului RADU BELIGAN (14 decembrie 1918 – 20 iulie 2016).
Cel mai longeviv actor aflat în activitate pe scena de teatru, Radu Beligan a încântat cu şarmul său inconfundabil timp de 79 de ani spectatorii care, după cum spunea Maestrul, „m-au făcut ceea ce sunt”.
Cu Simona Bondoc în Romulus cel Mare
Un actor unic, mentorul a zeci de generaţii, idolul a mii de spectatori, un adevărat simbol al artei teatrului, Radu Beligan a trăit pentru meseria lui, punând Teatrul pe primul plan. Un artist complet: actor de teatru, film şi radio, regizor, scriitor, profesor universitar, director de teatru, Preşedinte de Onoare al Institutului Internaţional de Teatru, membru al Academiei Române, Radu Beligan este o personalitate a Teatrului Mondial.
Ne va rămâne mereu în amintire cu zâmbetul său dulce-amărui…
Dumnezeu să îl ierte!
În Numele trandafirului cu Gheorghe Dinică
Corpul neînsufleţit va fi depus sâmbătă, 23 iulie 2016, între orele 10.00 şi 13.00, pentru un ultim omagiu, în Foaierul Sălii Mari a Teatrului Naţional ”I.L.Caragiale”. Înmormântarea va avea loc în aceeaşi zi la Cimitirul Bellu.
Și totuşi… Actorii nu mor niciodată.
Radu Beligan
Ei trăiesc în memoria noastră, adăugând vieţii, dincolo de atâta experienţă, un surâs, o şoaptă, un chiot de veselie… nemuritoare!
Zâmbetul Meşterului Beligan, în – Doamne, câte ipostaze! – va dăinui…
Zâmbetul lui ne dăruieşte, încă o dată, curajul de a trăi şi a spera.
Să-i mulţumim şi să-l aplaudăm… mereu!
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.