Un coșmar devenit realitate

În februarie 1994, președintele de atunci al Estoniei, Lennart Meri, a vorbit la Hamburg liderilor europeni despre un coșmar acum devenit realitate. Președintele Meri stia despre ce vorbește. A trăit nemijlocit experiența sovietică. La fel știau și alti lideri din auditoriu – Vaclav Havel sau Vytautas Landsbergis. Occidentalii au aplaudat mai mult din politețe. Rusia condusă atunci de Boris Elțîn nu părea o amenințare, afacerile cu Moscova mergeau, iar colții arătați timid și rar nu păreau amenințători. Pe atunci, locotenent-colonelul KGB Vladimir Putin era doar directorul comisiei pentru relații externe al primăriei din Sankt Petersburg.

”Acasă, pe zidul primăriei din Tallinn stă scrisă o frază în germană care ilustrează spiritul hanseatic: ”Să ai frică de Dumnezeu, să spui adevărul, să faci dreptate și să nu-ți fie teama de nimeni”. Aș vrea să ma supun acestei porunci vechi de secole și să vă spun deschis adevărul, așa cum el se prezintă poporului meu.

Vreau să vă spun că poporul meu și cu mine ne uităm cu o anumită îngrijorare că Vestul nu își dă seama de ce anume clocește acum pe întinderile Rusiei.

Subiectiv vorbind este de înțeles că prăbușirea Uniunii Sovietice a făcut ca Vestul să simta un oarecare triumf. Este de asemenea de înțeles că Vestul și-a concentrat speranțele asupra forțelor adevărate ale reformei din Rusia. Totuși, această atitudine a făcut ca Vestul sa riste a cădea pradă iluziilor.

Cu toții, inclusiv poporul estonian și celelalte popoare din Europa Centrală, ne dorim la fel de mult ca și Vestul o Rusie stabilă economic și social. Dar când ne uităm la realizările din ultimii ani ar trebui să ne îngrijorăm, pentru că ne-am îndepărtat de scopul nostru.

Ce îi îngrijorează pe estonieni șui alte pe alte popoare din Europa Centrală? Am fost uimiți să vedem că Vestul a invitat trupele și tancurile rusești în Sarajevo. Încă de pe vremea lui Bismarck și a Congresului de la Berlin din 1878, politica Vestului a fost ca, pentru a prezerva pacea, să țină Rusia cât mai departe de Balcani. După Al Doilea Război Mondila, SUA si Occidentul au investit peste 80 de miliarde de dolari pentru a menține titoismul în viață și pentru a ține Rusia departe de Adriatica.

Este oare posibil ca un stat care se confruntă cu cele mai grave probleme etnice și etice în interior să fie crezut că poate acționa ca un arbitru și ca un pacificator în alte state care au probleme etnice. Neliniștea ar trebui să crească când veți citi recentele documente ale Ministerului rus de Externe . Ele arată că, dacă există o problemă cu grupurile etnice ruse din țările vecine, acestea nu pot fi rezolvate de Rusia doar prin mijloace diplomatice. Însă aceste grupuri ruse s-au așezat deseori după sosirea ocupanților și deportarile în masă ale populației autohtone.

Mi-e teamă că iraționalitatea va scăpa de sub control în politica externă și în filozofia politică rusă. Cu ani în urmă, Slojenițîn le-a cerut rușilor să-și ia adio de la imperiu și să se concentreze asupra lor înșilor. A folosit termenul de ”auto-restricție” și a cerut ca rușii să-și rezolve problemele economice, sociale și intelectuale. Neținând cont de acest imperativ al marelui lor compatriot, liderii ruși au început brusc să vorbească deschis depre rolul ”special” al Rusiei, despre menținerea păcii de care Rusia ar trebui să se ocupe pe tot teritoriul fostei URSS. Domnul Karaganov, unul dintre consilierii apropiați ai președintelui Eltin a exprimat acest licru recent, când a spus că Rusia ar trebui să joace rolul de ”primus inter pares” în întreaga fostă zonă sovietică. Asta îmi aduce aminte de ce a spus George Orwell despre comunismul sovietic: ”Toți sunt egali, dar unii sunt mai egali decât alții!”

Chiar și astăzi se mai susține că țările baltice au aderat la Uniunea Sovietică ”voluntar”. Aceasta ar însemna că mii de estonieni, inclusiv familia mea și eu insumi, au fost deporați ”voluntar” în Siberia.

Procesele social-politice sau economice din Rusia, care astăzi pare mai mult un supercontinent decât un stat, nu pot fi controlate din exterior așa cum am dori. Acest fapt este demonstrat clar de experiența ultimilor ani: înclinația Vestului de a-i privi pe liderii de la Moscova – fie ei Hrușciov, Brejnev, Gorbaciov sau Elțîn – drept de neînlocuit a dus la investiții foarte proaste și la erori de strategie. Cine vrea să ajute Rusia și poporul rus trebuie să transmită clar conducerii ruse că o altă expansiune imperialistă nu va avea nicio șansă. Cine nu va face așa îi va ajuta pe dușmanii democrației din Rusia și din alte state post-comuniste.

Mai presus de orice, politica germană are de făcut o alegere decisivă. Fie politica neoimperialistă a marii puteri de la răsărit va fi tolerată, finanțată și, pe termen scurt, chgiar se va profita de pe urma ei; aceasta ar fi însă o politică incapabilă să vadă mai departe de lungul nasului. Fie noțiunile de democrație, libertate, responsabilitate și pace trebuie sprijinite in spațiul uriaș de la Marea Baltică la Pacific; daca va dori asta, Vestul va contribui la stabilitatea și securitatea statelor mici și mijlocii de la est de Germania. Aici includ întreaga Europă Centrală, care în opinia mea pleacă de la granița de est a Estoniei, de pe Narva și merge pâna la Adriatica, incluzând Ucraina.

Dacă reușim să integrăm aceste state în lumea democratică, atunci efectul se va simți și în zona Rusiei. Vrem și trebuie să fim ancorați în Vest. Din această poziție, și nu dintr-una cenușie, ne vom asuma responsabilitatea de punte între Est și Vest. Atunci va fi posibil, înaintând de la Vest spre Est, să ajutăm democrația, economia liberă, proprietatea privată și nu în ultimul rând statul de drept.

Dacă însă aceste state, inclusiv Estonia, sunt lăsate pe propriile lor puteri și expuse potențialului apetit neoimperialist al Moscovei, prețul plătit va fi prea mare, chiar și pentru Europa.”

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.