Un interviu incandescent cu Diva Rebelă, Angela Gheorghiu

Pe întreaga copertă a ultimului număr al revistei Diapason, sub titlul Diva Rebelă, apare soprana Angela Gheorghiu, splendidă, fermecătoare și gravă.

Sub semnătura lui Par Vincent Agrech, revista publică un interviu la un sfert de secol de când personalitatea ei flamboiantă domină scena internaţională, după ce a evoluat la Opera Naţională din Paris, în Adriana Lecouvreur, înregistrând un adevărat triumf, între 23 iunie şi 12 iulie.

În Adriana Lecouvreur

Să amintim câteva date despre Angela Gheorghiu.

În 7 septembrie va împlini 50 de ani.

Licenţiată a Universităţii de Muzică din Bucureşti în 1990, câştigă Concursul Internaţional Belvedere şi debutează în Boema, la Cluj.

Anul 1992 adaugă în palmaresul său debuturi internaţionale cu rolurile Zerlina la Covent Garden, Adina la Viena, Mimi la Metropolitan.

Alături de Jonas Kaufmann

În 1994 este aleasă de Georg Solti pentru a o încarna pe Traviata la Covent Garden: un extraordinar triumf.

1996. Se căsătoreşte cu Roberto Alagna formând un duo legendar. După mai multe separări cuplul divorţează în 2013.

În 1998 obţine un contract în exclusivitate cu EMI Classics, după ce fusese artista Casei Decca. Acest an mai înseamnă şi triumful la Metropolitan al Angelei, alături de Roberto Alagna în Romeo şi Julieta, cât şi cu noua producţie Traviata.

Angela Gheorghiu şi Alessandro Corbelli în Adriana Lecouvreur

Alături de Charles Castronuovo în La Rondine, la Royal Opera House

2000. Rolul titular Tosca, în filmul cu acelaşi titlu, sub direcţia lui Benoît Jacquot. Alături de Roberto Alagna şi Ruggero Raimondi abordează acest rol pe scena de la Covent Garden.

2002. Triumfă la Londra, alături de Roberto Alagna, în La Rondine, producţie reluată adesea.

2010. Premiera cu Adriana Lecouvreur la Londra, împreună cu Jonas Kaufmann, devenit după aceea unul dintre partenerii săi preferaţi de scenă în nenumărate alte producţii.

Cu Massimo Giordano

În iulie 2011 acântat rolul principal în Tosca pe scena londoneză, într-o distribuţie de excepţie, sub bagheta lui Antonio Pappano. În septembrie 2011 a revenit la Londra pentru reluarea producţiei Faust, spectacol transmis în direct în cinematografele din întreaga lume. Sezonul de transmisii în cinema 2011/2012 al Royal Opera House a debutat cu trei producţii având-o pe Angela Gheorghiu în rolul principal: Faust, în direct (septembrie 2011), Adriana Lecouvreur (octombrie 2011) şi Tosca (noiembrie 2011).

Pe 28 octombrie 2011 acântat la gala de redeschidere a Teatrului Balşoi din Moscova, la invitaţia preşedintelui rus Dmitri Medvedev (spectacol transmis în direct în cinematografe din toată lumea şi online).

În rolul Charlotte din Werther

La finele anului 2011 apare Homage to Maria Callas, o colecţie de arii din opere italiene şi franceze, programul fiind inspirat de cariera şi înregistrările Mariei Callas. Repertoriul, care include arii din La Bohème, Faust, I Pagliacci, Il Pirata, Samson et Delilah, La Wally, Carmen, Andrea Chenier, Le Cid, Medea, Adriana Lecouvreur şi La Traviata, demonstrează înclinaţia Angelei Gheorghiu pentru rolurile pentru soprana lirică, spinto şi pentru mezzo soprană, roluri de care este puternic legată emoţional. Habanera este un duet peste timp al Angelei Gheorghiu cu Maria Callas (folosindu-se o înregistrare a Mariei Callas din 1963).

Cu Roberto Alagna în Romeo şi Julieta

2015. Premiera cu Charlotte din opera Werther la Staatsoper Wien, în regia lui Andrei Şerban, la pupitru Frederic Chaslin, iar parterner de scenă, tenorul francez Jean-François Borras. Un fulminant succes. „Mă bucur că debutul meu are loc chiar în oraşul în care opera lui Massenet s-a auzit pentru prima dată şi sper ca reprezentaţiile pe care le vom oferi acum publicului vienez să scrie o pagină frumoasă în istoria acestei partituri. Opera îţi oferă un privilegiu rar – acela de a crea experienţe muzicale proaspete cu partituri centenare, de a debuta în noi formule şi în noi spectacole, iar această continuă înnoire mă încarcă, la rândul său, de emoţie şi energie”, mărturisea soprana.

Cu Vittorio Grigolo în La Boheme

În Adriana Lecouvreur la Royal Opera House împreună cu Jonas Kaufmann

Angela Gheorghiu a cântat în toate marile opere din lume, la New York, Philadelphia, Londra, Paris, Salzburg, Berlin, Tokyo, Roma, Seul, Veneţia, Atena, Monte Carlo, Chicago, Sao Paolo, Los Angeles, Lisabona, Valencia, Palermo, Amsterdam, Kuala Lumpur, Zürich, Vienna, Salzburg şi multe altele.

Alături de Andrea Bocelli

Pentru cariera ei strălucită, Angela Gheorghiu a primit mai multe distincţii, printre care La Medaille Vermeille de la Ville de Paris şi titlurile de Ofiţer al Ordinului Artelor şi Literelor, dar şi de Cavaler al Ordinului Artelor şi Literelor, acordate de Guvernul francez. În decembrie 2010, Angela Gheorghiu a devenit Doctor Honoris Causa al Universităţii de Arte din Iaşi. În acelaşi an, Angela Gheorghiu a fost decorată cu Ordinul Steaua României în grad de Comandor – cea mai înaltă decoraţie acordată de către preşedintele României. În octombrie 2012, Angela Gheorghiu a primit Medalia Nihil Sine Deo din partea Regelui Mihai I al României, pentru promovarea valorilor culturii româneşti în străinătate.

Niciodată nu am rupt relaţiile mele cu România

În La Boheme

În interviul din Diapason, Angela Gheorghiu se confesează, vorbind despre partenerii săi de scenă, cât şi despre regizorii cu care împărtăşeşte aceeaşi etică artistică. Ea îşi începe astfel destăinuirile: ”Niciodată nu am rupt relaţiile mele cu România. Veneam dintr-o lume de muzicieni, eram încă din copilărie pregătită pentru muzică. Bineînţeles, ştiu că sunt, fără îndoială, cea mai mare celebritate provenită din această naţiune. Dar nu există nimic constrângător în relaţiile pe care le-am avut cu ţara mea, nimic din amărăciunea pe care a putut-o resimţi Enescu. Şansa mea a fost căderea comunismului care a coincis cu sfârşitul studiilor mele, când aveam deja primele contracte cu străinătatea, încă înainte de a obţine diploma. (…) Şi astăzi am impresia că România se clasează pe primele locuri în competiţiile artistice şi sportive. Cu tenacitatea proprie şi resursele «ţărilor mici». Când mi-am început cariera, profesoara mea, Mia Barbu, m-a prevenit: «Întrucât eşti româncă, tu trebuie să faci de două ori mai mult faţă de alţii pentru a fi recunoscută!». La BBC, pe locurile unde am copilărit, a fost făcut un reportaj intitulat Angela Romanian Journey . De atunci am nenumăraţi fani şi sunt mândră să spun că Prinţul Charles a făcut un mic pelerinaj în Transilvania şi Moldova pentru a descoperi peisajele uimitoare şi viaţa de la ţară, cu aromele ei unice în Europa. Aş vrea să spun că dacă francezii îi înţeleg pe Ionesco, Cioran şi Enescu, mai ales pentru că au ales Parisul, ei nu sunt, din acest motiv, singurii artişti români. Şi să-i îndemn să-i citească pe Bacovia sau pe Eminescu, pe Nichita Stănescu, Mircea Cărtărescu, pe genialul Petre Ţuţea, să-i asculte pe Paul Constantinescu, Pascal Bentoiu, Nicolae Bretan…”.

În Tosca

Angela Gheorghiu îşi dezvăluie planurile pe care doreşte să le realizeze în România, şi anume de a crea un nou concurs al cântului şi un festival al vocilor. De altfel, de curând a susţinut primul său master class: ”Să te gândeşti la numărul incredibil de mare de talente lirice născute pe acest pământ de mai bine de un secol, de la Hariclea Darclée la Virginia Zeani sau Alexandru Agache!”.

Diva Angela Gheorghiu

Întrebată dacă rolul Adriana Lecouvreur pe care l-a interpretat la Londra, alături de Jonas Kaufmann, în 2005, iar acum la Paris, în regia lui David McVicar, este o întâmplare sau o dorinţă, aceasta a replicat: ”Am privit cu seriozitate partitura, am ascultat toate înregistrările, aşa cum o fac de fiecare dată când am un nou rol. Această femeie este o divă absolută a Comediei Franceze, mai celebră în epocă decât cele de la Opera din Paris. Era în plină maturitate artistică şi cântăreaţa care o interpretează trebuie chiar să declame ca în monologul Fedrei. A venit un moment potrivit de a aborda producţia lui David McVicar, pe care o ador, un regizor care cunoaşte şi iubeşte opera şi cu care lucrez în fiecare moment cu o plăcere imensă. De altfel, a apărut un DVD cu această înregistrare de la Covent Garden cu Adriana Lecouvreur, ce s-a vândut în milioane de exemplare. Niciodată, încă de la începutul carierei, n-am abordat un rol dintr-o oportunitate. Eu am fost cea care l-am ales, aşa cum mi-am ales întotdeauna dirijorii, regizorii şi partenerii”.

La Opera Bastille din Paris

În Werther, la Opera din Viena

La remarca jurnalistului privind relaţiile ei cu regizorii, care nu au fost întotdeauna cele mai comode, cum s-a întâmplat la Madrid cu Pier Luigi Pizzi, soprana a răspuns: ”Nu ne-am înfruntat. Am plecat. Nu-mi place să lupt. Accept sau nu accept. Îmi dădusem acordul pentru Traviata, fără să văd proiectul, întrucât aveam încredere. Ajungând la repetiţii, am descoperit pe scenă SS-işti. Scuzaţi-mă, i-am spus regizorului, nu credeţi că înşelăm istoria? Dacă geniul dumneavoastră este superior celor ale lui Dumas şi Verdi, de ce nu aţi scris o nouă operă? La fel mi s-a întâmplat şi cu Faust de la English National Opera, în care Peter Gelb voia să mă distribuie la MET cu Jonas Kaufmann. Nu ar fi fost decât un fiasco”.

Pe scena de la The Metropolitan Opera în La Traviata, cu James Valenti

La remarca: ”Da, dar era un fiasco coprodus şi cumpărat…”, Angela Gheorghiu a apreciat: ”Şi? Păcat, să revenim la adevărata ierarhie. Opera este mai întâi un text care a inspirat compozitorului acel lucru unic şi minunat pe care noi trebuie să-l servim, muzica. Această muzică prinde viaţă graţie cântăreţilor care şi-au dedicat viaţa ca s-o înveţe, să-i descopere poezia. În sfârşit, ea este adusă de către dirijori care îşi consacră ştiinţa lor pentru a realiza fuziunea atât de dificilă între voce şi orchestră. Iar la final, ea este ilustrată de punerea în scenă. Când s-a montat Traviata, Georg Solti asculta cum sună vocile din fiecare colţ al teatrului. Înainte de o nouă producţie, Richard Eyre asista la toate spectacolele mele pentru a vedea cum mă mişc pe scenă şi a-mi alege costumnele. Cine mai face asta astăzi? Eu nu exist pentru a servi fantasmele domnului sau doamnei X. Îl revăd pe Jonas Kaufmann urlând ca o furtună în loja sa de la Carnegie Hall, unde am dat un concert, învăţând cum trebuie să-l facem pe Faust. Apoi a acceptat. (…) L-am întrebat de ce acceptă aceste lucruri. I-am spus: nu-ţi dai seama că îţi faci rău nu numai ţie, ci şi altor cântăreţi?…”.

Pe coperta revistei Diapason

Următoarea întrebare din parte lui Vincent Agrech a venit brusc: ”Roberto Alagna are aceeaşi francheţe în discursul său despre teatru?”. La care, Angela a răspuns întrebându-se: ”Credeţi? Tot ceea ce a făcut au fost crizele de furie, precum în Aida de la La Scala. I-am suportat timp de 10 ani caracterul. Acea gelozie neîntreruptă, refuzul de a mă lăsa să salut singură publicul în Boema sau, atunci când am făcut promoţia la Tosca. La MET, în biroul lui Joe Volpe, care ne prezenta schiţele pentru Traviata în regia lui Zeffirelli… Mai târziu am aflat din New York Times că noi am refuzat Traviata. Nu am spus nimic. Dar acum vreau să restabilesc adevărul: niciodată eu nu i-am spus nu lui Franco, unul dintre regizorii pe care îi admir cel mai mult din lume şi mai târziu am cântat în acest spectacol cu o imensă plăcere, alături de Jonas. De altfel, atâta timp cât lucrăm împreună şi astăzi nu există niciun fel de conflict. Fuziunea vocilor noastre este magică”.

În faţa Castelului Peleş, Angela Gheorghiu, un adevărat ambasador al României

În ceea ce priveşte rolurile noi pe care le aşteaptă, aceasta va aborda Manon Lescaut şi Desdemona din Otello. ”De ani de zile ezit să abordez rolul Norma. La fel am probleme pentru Butterfly. Aş dori, fără îndoială, să trăiesc în timpul lui Puccini, cu acele orchestre de epocă. O soprană lejeră tinde către personaje dramtice. Dar şansa mea este de a fi avut la dispoziţie mai multe roluri decât se pot face într-o carieră. M-am întrebat de ce să risc să cânt rău. Nu vă puteţi imagina absurdităţile care mi-au fost propuse la începutul carierei mele. Aşa cum a fost rolul Salomée… Dar adevărul este că reflectez şi astăzi la acest rol, dar în versiunea franţuzească, revăzută de Strauss.”

La Teatro alla Scala, împreună cu Ramon Vargas în Traviata

Angela Gheorghiu este ascultată mereu în franceză şi în italiană, dar niciodată în repertoriul germanic sau slav, deşi operele lui Ceaikovski sau Janacek i se potrivesc de minune.

”Am cântat şi lieduri în germană. Am abordat-o pe Tatiana din Evgheni Oneghin atunci când eram studentă, dar în română. A cânta în ruseşte sau în chineză mi se pare acelaşi lucru. Sunt impresionată de artiştii care livrează magnifice interpretări învăţând un rol din punct de vedere fonetic, deşi mie mi se pare frustrant. Am nevoie de a înţelege şi de a resimţi fiecare din cuvintele pe care le cânt, întrucât ele sunt la baza muzicii. Încep să-mi pun întrebări atunci când am o problemă, dar atunci când ajung în teatru sunt sigură pe mijloacele mele. Nu am acea frică inhibantă. E necesară o puternică concentrare, o perfectă atenţie la tot ce se întâmplă în jur, la replicile colegilor, la ridicarea baghetei dirijorului şi întotdeauna îmi asum o imensă responsabilitate faţă de rol. Să desacralizezi sublimul, să promovezi vulgaritatea pe scenă ca şi în televiziune a devenit o profesie învăţată în micile teatre din Germania acum 30 de ani, care a asigurat salarii frumoase acelor directori care conduc acum marile scene. La fel ca în politica din România, în care într-o zi eşti într-un post, mâine în altul, dar mereu aceleaşi capete. Şi puţin contează dacă nu ştii muzică!”

La Premiile Classical Brits

Jurnalistul vorbeşte în continuare despre Boema de la Regietheater. ”Adevărata frumuseţe nu este epoca. Atunci când eşti fidel libretului şi compozitorului, nu poţi să te înşeli. Nu am suportat nici jeanşii, nici T-shirt-urile, nici scena goală care mi s-a impus în interpretarea lui Monteverdi de la Berg. Trebuia să-ţi imaginezi decorul, trebuia să-ţi imaginezi costumele… şi trebuia să-mi imaginez vocea.”

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.