Dacă e să comparăm deciziile luate la Summitul NATO de la Varșovia ce s-a încheiat duminică cu cele luate la precedentele zece întruniri la la vârf, rezultă clar că a fost un summit extraordinar.
În urmă cu zece ani, la Riga, NATO a căutat vinovați pentru ineficiența colaborării în alianță, a tras de urechi Bruxelles-ul ca nu cumva identitatea europeană de securitate și apărare să dubleze structurile aliate. NATO își căuta atunci URSS-ul.
La summit-ul de la Varșovia, NATO a renăscut. Vladimir Putin a reparat ”cea mai mare tragedie geopolitică a secolului 20” și le-a adus aliaților înapoi ”URSS-ul”, rațiunea de a fi. A făcut-o schimbând granițele Europei, în 2014, invadând un stat suveran și independent. A făcut-o luând prin suprindere un Occident complăcut în propriul său monopol asupra informațiilor, începând să dea glas englezesc și franțuzeasc propagandei rusești. O propagandă susținută în țările membre NATO de oameni de bună credință sătui de propaganda occidentală, de trolli ruși, de idioți utili, iar această strategie veche de când lumea prin care însuși Occidentul a câștigat Războiul Rece a fost numită în NATO război informațional, agresiune informațională a Rusiei.
NATO a reînviat în acel an, la Summitul din Țara Galilor, acolo unde s-a decis crearea unei forțe de reacție rapidă în țările din flancul estic, cu câte un comandament în fiecare stat și cu cartierul general în Polonia. Tot atunci Rusia a fost desemnată ca amenințare la adresa aliaților.
Summitul de la Varșovia este o continuare a celui de la Newport, din urmă cu doi ani – ”Warsaw son of Wales”, se titra pe site-ul Radio Europa Liberă. La Varșovia, forța de reacție rapidă a NATO, considerată în 2014 un vârf de lance, a fost dotată cu un alt vârf de lance. Și s-a decis trimiterea în statele baltice și în Polonia a patru batalioane – în total 3.000-4.000 de militari, unități conduse de britanici, canadieni, americani și germani. S-a mai decis ca în România să fie desfășurată o brigadă multinațională, unde ”multinațional” înseamnă bulgari, români și polonezi.
Sunt decizii de neconceput în urmă cu doar câțiva ani, dar nu decizii istorice și nici decizii care să demonstreze forța NATO, ci mai degrabă reluarea la alt nivel a vechilor tatonări și testări ale reacției Rusiei. Principalul scop al NATO la Varșovia a fost să descurajeze o posibilă agresiune rusă împotriva unui stat membru. Liderii NATO au găsit cu cale pentru asta să trimită în micile țări baltice si Polonia câte o mie de militari și să înființeze câte un comandament. Nu înseamnă nimic în cazul în care Rusia ar decide cu adevărat să atace, după cum o arată mai toate simulările. În schimb, aceste mici unități desfășurate în coasta Rusiei sunt argumentul pentru concentrarea unor forțe ruse mult mai mari în vestul teritoriului național, la granița cu NATO. Pentru o Alianță solidă, Articolul 5, clauza apărării colective, ar trebui să fie suficient pentru garantarea securității aliaților. Apoi, asemenea inițiative de detașare a câtorva sute de soldați și zeci de tancuri în țările flancului estic au scos la iveală vulnerabilitățile Alianței. Este cazul inițiativei României pentru constituirea unei structuri de apărare maritimă și aeriană la Marea Neagră, respinsă de Bulgaria și pentru care NATO a ajuns la concluzia că are timp până în luna octombrie să negocieze cu Moscova.
La Varșovia, în loc ca NATO să-și revizuiască dramatic conceptul strategic ”de vară” din 2010, de la Lisabona, a continuat să vorbească mult despre strategia în Afganistan, de parcă aliații ar mai fi în căutarea unui dușman, asa cum erau în urmă cu două decenii. Tot la Varșovia, NATO a decis să sprijine misiunile militare ale UE împotriva traficanților de imigranți din Libia. Cu alte cuvinte, după ce a pus umărul la înlăturarea regimului Gaddafi și s-a retras imediat ce dictatorul ce ținea imigranții departe de Europa a fost măcelărit, lăsând Libia pradă războiului civil, NATO revine cu expertiza sa în reperarea bărcilor pneumatice pline cu nenorociți plutind în derivă pe Mediterana.
Ultimul punct ține de cooperarea decisă între NATO și UE pentru reacția la războiul informațional și cibernetic al Rusiei. De fapt este cel mai important aspect, atât timp cât este vorba de singurul război care chiar se poartă între Rusia și statele aliate. Marea problemă a aliaților ține de abordarea fenomenului și aceeași problemă o are și Strategia Națională de Apărare a României, anume dimensiunea educațională, de sănătate, socială și demografică este mereu pe ultimul loc la capitolele direcții de acțiune, riscuri și vulnerabilități.
Propaganda rusă nu este un basm, ea există, funcționează, în special în statele foste socialiste, făcute șvaițer la nivel informativ în deceniile de dominație sovietică. Un alt fapt este că propaganda rusă a devenit agresivă și a prins bine după declanșarea crizelor economice, după bulversarea pieței muncii, a pieței imobiliare și a politicilor sociale. Europa de Est, România, nu este afectată de valurile de imigranți și nici nu va fi pe termen scurt și mediu, însă Rusia, precum Nigel Farage cu ai săi imigranți din Marea Britanie, a profitat de criza socio-economică a flancului estic al NATO. Propaganda rusă nu inventează, ci doar subliniază și accentuează senzația cetățeanului lambda din flancul estic al NATO: sărăcie, umilință, abrutizare, lipsa de perspective. Propaganda rusă, ca și Nigel Farage, nu oferă soluții ci doar opțiunea reacției viscerale urmată de ce-o da Dumnezeu, iar în cazul geopoliticii Dumnezeu este fie la Washington, fie la Moscova.
La această propagandă, statele din flancul estic răspund prin ”narațiunea” de succes a Vestului, prin vorbe de lemn, modernizarea statului lui Traian Băsescu, urmată de proiectul de țară al lui Klaus Iohhanis. Nu, propaganda care slăbește coeziunea aliaților nu poate fi combătută prin vorbe de lemn, nici agitând spectrul războiului, nici ferindu-te de cei multi prin guverne tehnocrate. A susține că un stat are nevoie uriașă de câteva avioane de luptă ce costă sute și sute de milioane de euro și că nu se mai pune problema de salarii mici și salarii mai, ci de război și pace nu este un răspuns inteligent la propaganda rusă. A nu avea strategii clare pentru veteranii care luptă acum departe de casă nu este un răspuns. A vorbi doct și grav fluturând o insignă atlantică despre investiții în arme, proiecte atlanticiste pretențioase și bugetate de stat într-o țară în care oamenii mor cu zile și în care jumătate din populația activă este ”working poor” nu este un răspuns. A da 2% din PIB pentru mai multe achiziții în Apărare în condițiile în care nu doar SUA, Germania și Franța, dar și Polonia a devenit mare producător de armament și subvenționează achizițiile aliate de armament nu este un proiect de țară, ci de transfer de fonduri către Varșovia în locul investițiilor în propria industrie.
După lecția referendumului din Marea Britanie, liderii NATO trebuie să acorde o atenție mai mare propriilor cetățeni (fie ei militari, muncitori, someri sau corporatiști), cu toții soldați în tranșeele unui război economic. Și poate că au făcut-o, în spatele ușilor închise, vorbind despre ceva mult mai important decât câteva avioane second-hand și asigurările de viață ale câtorva sergenți detașați în țările baltice și Polonia – acordul de liber schimb SUA-UE, un ”NATO economic”. Dar o fac din nou într-un mod ce alimentează propaganda rusă: dacă de la Summit-ul NATO curg comunicate oficiale și știri pe surse, negocierile unui Parteneriat Tranatlantic pentru Comerț și Investiții ce poate schimba fața societăților europene sunt perfect opace.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.