Un articol pe care tocmai l-am găsit pe o publicaţie online vorbeşte despre şocul procurorilor ce investighează accidentul aviatic soldat cu doi morţi, pilotul Adrian Iovan şi ofiţerul Aurelia Ion, plus ceilalţi cinci răniţi care se aventuraseră într-o cursă fără sorţi de izbândă în condiţiile meteorologice de atunci.
În primul rând, procurorii şi-au dat seama că vinovatul numărul 1 pentru ce s-a întâmplat, mai precis pentru „degringolada din Ministerul Transporturilor”, ar fi nimeni altcineva decât directorul Direcţiei de Transport Aero-Naval, pe numele său Constantin Voicu. Acesta ar fi trebuit să activeze Centrul Operativ al ministerului, informându-l pe ministru şi transmiţând datele necesare către Comitetul pentru situaţii de urgenţă din cadrul aceleiaşi instituţii. Persoana în cauză era la curent şi cu faptul că staţia avionului nu funcţiona pe frecvenţa care ar fi permis localizarea rapidă a avionului.
Faţă de pasivitatea de care a dat dovadă ilustrul specimen de care au atârnat vieţile tuturor celor şapte victime – într-un fel sau altul – ale accidentului, atenţia ziariştilor s-a îndreptat asupra domnului director, pentru a-şi da seama cam ce hram poartă acest individ.
Ei bine, datele lui personale sunt absolut incredibile, conform celor relatate în ziar. În primul rând, se spune aici, Direcţia de Transport Aero-Naval a fost înfiinţată numai şi numai de dragul acestuia, care a câştigat prin „concurs” postul de conducere, la finele anului 2013. Omul fusese până în momentul respectiv unul dintre pensionarii de lux ai României. Potrivit legii (şi ne întrebăm cu cea mai îndreptăţită uimire cum de există asemenea legi într-o ţară super-săracă precum a noastră), spun ziariştii, pensia se calcula la 80 la sută din veniturile încasate în ultimele trei luni (când nouă, celor de rând, ni se iau în calcul absolut toţi anii lucraţi într-o viaţă de om!). Astfel, în lunile iulie – septembrie 2008, Voicu a făcut câte 400 (!?!) de ore zboruri pe lună, ajungând astfel la pensia respectivă.
Halucinant, nu? Împărţind 400 la 30 de zile pe lună, obţinem 13,13 ore de zbor pe zi, presupunând că ar fi zburat zi de zi în lunile respective. Dacă scoatem zilele nelucrătoare, facem aceeaşi operaţie după ce scădem, să zicem, 8 zile pe lună. Rezultatul ar fi şi mai fantasmagoric, decurgând că ar fi zburat 18,18 ore în fiecare zi lucrătoare, timp de 3 luni de zile. Mai aflăm că numitul Constantin Voicu e liberal, înscris în Clubul oamenilor de afaceri PNL, unde face, probabil, o figură de om cinstit.
Continuând firul investigaţiilor, s-a descoperit că preacinstitul director şi-a făcut şi o echipă pe măsură. A numit ca director general la Şcoala Superioară de Aviaţie un instructor de zbor fără studii superioare, Ştefan Sârbu, a cărui singură calitate e că a fost coleg cu acest Constantin Voicu. Domnul Sârbu are în sarcină aprobarea misiunilor de zbor şi a echipajelor care le execută. Mai aflăm că la Aeroclubul României a fost numit şef Stelian Cojocaru, alt fost coleg al aceluiaşi, numai de partid însă, şi cu studii în domeniul naval.
În 2009, Constantin Voicu, la momentul respectiv director general al Aeroclubului României, a fost destituit de ministrul Radu Berceanu, în urma nenumăratelor nereguli constatate, printre care şi modul fraudulos în care şi-a făcut dosarul de pensie.
Va spune cineva că e un caz izolat? N-aş crede. Sute şi mii de asemenea promovări bazate nu pe merite, ci pe relaţii, sunt la ordinea zilei, de la vlădică până la opincă, aşa cum se spunea altădată. Ele nu sunt excepţii, dimpotrivă, sunt chiar regula, lucru pe care îl ştiu şi copiii de grădiniţă. Ne-am obişnuit, pe timpul guvernelor pedeliste, să spunem că doar Igaş şi Funeriu, ca să nu-l mai punem la socoteală pe profesorul universitar de drept constituţional Emil Boc, ale cărui legi erau trântite una după alta de CCR, adevărate creaţii ale lui Băsescu, au fost posibili în funcţiile lor, graţie acestui domn despre care vorbim din ce în ce mai puţin. Şi iată că acum se repetă aceleaşi lucruri absolut reprobabile, Ponta şi Crin Antonescu promovând în guvern oameni incompetenţi sau corupţi (proaspăta condamnare la 5 ani a unuia dintre ei e o nouă dovadă), după aceleaşi criterii, rezultatele fiind socotite în vieţi omeneşti şi sume imense de bani pierdute degeaba. Ca să nu mai vorbim despre legile lui Dragnea pe care, în premieră absolută, tot Curtea Constituţională, despre care se spune că ar fi deja în majoritate a USL, le trânteşte şi nu oricum, ci cu voturi în unanimitate.
Cât de absurde pot fi aceste legi care îi fac chiar pe fidelii regimului să voteze împotrivă? Şi cât de absurd poate fi întregul sistem ce ne guvernează, dacă însuşi Băsescu, acest cadavru politic în urma referendumului pentru demitere, s-a ridicat la luptă împotriva ticăloşiei care, în locul lui Bombonel ce ne trimitea în Congo în eventualitatea succesului, poartă acum numele Ponta?
Un rictus amar ne schimonoseşte obrazul…
P.S. Scandalul Codurilor Penale se învârte, pentru că asta îl doare pe Băsescu, doar în jurul interceptării telefoanelor. Problemele cu adevărat grave, printre care neîncadrarea la genocid a crimelor săvârşite de torţionarii din închisorile comuniste, pare să nu intereseze pe nimeni. Ambii actori, Băsescu şi Ponta, dansează din buric, după propriul interes (ca să nu-i zicem muzică) în jurul interceptărilor, iar noi stăm gură-cască şi-i admirăm, pe unul sau pe celălalt.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.