Un omagiu adus regelui dansului, Nureyev

Lui Rudolf Nureyev, unul dintre miturile baletului mondial, Festivalul de la Ravello i-a adus un omagiu tocmai în aceste zile când se împlinesc 20 de ani de la dispariţia sa. Nureyev avea obiceiul de a se retrage pe insula Li Galli în faţa Coastei Amalfitane, locul de inspiraţie pentru dansul său. Au urcat pe podiumul de la Belvedere al Vilei Rufolo stele ale baletului din faimoasele teatre “Mariinski” din Sankt Petersburg, Opera din Viena, “New York City Ballet”, Baletul din Stockholm, “Martha Graham Dance Company” şi “Béjart Ballet Lausanne”.

Spectacolul a fost organizat de Daniele Cipriani şi de Valeria Crippa, criticul de dans de la “Corriere della Sera” şi autoarea volumului “Nureyev”, editat de “Rizzoli”. Toţi şi-au propus să reînvie figura lui Nureyev, regele dansului, cel care încânta publicul cu faimoasele sale sărituri, rămânând suspendat în aer. O figură încă vie în inimile fanilor săi şi prin faimosul şpagat între Uniunea Sovietică şi Paris în zborul său către libertate. A fost balerinul adorat de public, steaua cea mai dorită şi aplaudată în căutarea sa prin lume pentru a a-şi găsi o nouă patrie. A iubit Italia, de aceea s-a şi retras în linişte în insula Li Galli, pe care a cumpărat-o şi unde a dorit să fie şi înmormântat.

Giuseppe Picone impresionează prin eleganţa şi săriturile sale

Omagiul lui Rudolf Nureyev a fost o călătorie prin diferitele etape ale carierei celui care s-a distins printr-o extremă inteligenţă şi rafinată cultură. Spaţiul scenic, populat de personaje din lumea baletului, a devenit complex datorită proiecţiilor multimedia, realizate de Massimiliano Siccardi şi Ginevra Napoleoni. Costumul îmbrăcat de Joaquin De Luz în “Sylphide” a fost cel pe care l-a purtat chiar Nureyev în acest balet.

Maria Shirinkina şi Vladimir Shklyarov în Giselle

“Atâta timp cât baletele mele se vor dansa, eu voi fi încă viu”. Şi, într-adevăr, pe scena din Grădinile Vilei Rufolo de la Ravello s-a întâmplat un miracol.

Tinere stele ale baletului internaţional au adus publicului secvenţe din baletele şi piesele create de el, precum “Lucifer”, altele de Martha Graham, pe muzica lui Halim El-Dabh, dar şi lucrări ale lui Maurice Béjart pe muzica lui Gustav Mahler. Spectacolul, chiar dacă de această dată nu a fost de un înalt nivel, aşa cum s-ar fi vrut, s-a desfăşurat într-o atmosferă caldă.

Seducătorul Nureyev

Vladimir Shklyarov a strălucit prin tehnica sa precisă, cât şi prin salturile sale în timpul cărora, la fel ca şi Nureyev, părea suspendat pentru câteva secunde în aer. Eleganta sa parteneră a fost Maria Shirinkina. Amândoi au fost aplaudaţi şi ovaţionaţi. La fel şi Friedmann Vogel, care a interpretat în manieră magistrală “Chant du compagnon errant”, creat de Béjart în 1971 pentru perechea Bortoluzzi – Nureyev.

Două stele ale baletului, Giuseppe Picone şi Vladimir Shklyarov, aparţinând generaţiei ce i-a urmat lui Nureyev, dar care au avut posibilitatea de a lucra direct cu el, şi-au exprimat viziunea lor despre un mit care a rescris istoria dansului din secolul al XIX-lea, în două interviuri acordate Mariei Venuso.

Vladimir Shklyarov posedă aceeaşi tehnică precum Nureyev, în Studii

Giuseppe Picone l-a cunoscut pe Nureyev la Napoli în 1989, fiind profund impresionat de arta sa. Din păcate, a fost prima şi ultima lor întâlnire.

Nureyev a creat adevărate capodopere şi a ştiut să le destăinuie şi celor tineri câte ceva din arta sa. A fost un adevărat inovator. Despre perioada de după Nureyev, Picone afirmă că dansul în zilele noastre este mai puţin preţuit: “Oamenii politici trebuie să investească în artă, deoarece Italia este cunoscută în lume nu numai pentru frumuseţile sale arhitecturale, dar şi pentru marii artişti. Şi astăzi se poate descoperi geniul lui Nureyev în dansul secolului XXI. Regret că nu am putut să lucrez mai mult cu acest genial artist. Rudy era un mit în viaţă şi dispariţia sa prematură a amplificat dragostea pentru dans a fanilor săi”.

Steaua baletului, Giuseppe Picone

Giuseppe Picone, la vârsta de 9 ani, a intrat la Şcoala de balet de la Teatrul “San Carlo” din Napoli şi la 12 ani a fost ales de Beppe Menegatti pentru a interpreta rolul tânărului Nijinski, din baletul omonim, alături de Carla Fracci şi Vladimir Vassiliev. A studiat la Academia de Dans din Roma, câştigând apoi diferite concursuri internaţionale. La 16 ani este invitat ca solist de Pierre Lacotte, de la Baletul Naţional din Nancy, debutând în rolul Petruşka, în coregrafia lui Fokin. Au urmat “Somnambula”, în coregrafia lui Balachine, şi “Paquita”, concepută de Petipa.

Face apoi parte din “English National Ballett” din Londra şi are un nou debut la “American Ballet Theatre” din New York cu “Cenuşăreasa” de Ben Stevenson, câştigând aplauzele temutei cronicare de balet Anne Kisselgoff.

Aplauze pentru Maria Shirinkina şi Vladimir Shklyarov de la Mariinski

A interpretat rolurile principale în balete din repertoriul clasic: “Giselle”, împreună cu Carla Fracci şi McKenzie, “Lacul lebedelor” (Nureyev, McKenzie, Dowell, Jude), “Romeo şi Julieta”, “Spărgătorul de nuci”, “Oneghin”, “Frumoasa din Pădurea Adormită”, “Raymonda”, “Corsarul”, “Don Quijote”… Dar şi din repertoriul modern.

Împreună cu Nina Ananiashvili a debutat în premieră mondială la “Metropolitan” din New York în “Corsarul”, ceea ce i-a adus nominalizarea la Premiul Internaţional “Benoit pour la danse”. A participat la nenumărate Gale alături de starurile lumii, la Arena din Verona, la Londra, Viena, Amsterdam, Moscova, la “Los Angeles Dance Theatre”, la Boston, Palermo…

La Ravello, între mit şi pasiune

John Clifford, directorul de la “Los Angeles Dance Theatre”, a creat special pentru el rolul lui Humphrey Bogart din baletul “Casablanca”.

Balerinul rus Vladimir Shklyarov mărturisea: “Nureyev s-a născut dansator, iar succesul formidabil l-a obţinut în Occident, unde a fost constrâns să se refugieze. Deşi a lucrat doar trei ani la Teatrul «Kirov» din Sankt Petersburg, publicul şi-a dat seama că avea în faţă un campion. Avea o mare forţă de a lucra, creând pe scenă un rol la fel ca şi un actor dramatic. A fost primul dintre balerini care avea o precizie tehnică formidabilă, dar de o mare intensitate dramatică. Publicul îl adora. Nureyev a adus profunde inovaţii în baletele clasice. Era un geniu. Şi astăzi, la 20 de ani de când a realizat video-urile, ele sunt extraordinar de interesante şi, urmărindu-le, poţi să-ţi dai seama câtă bogăţie există în baletul clasic.

Villa Rufolo de la Ravello

Soloviev, Vasiliev, Liepa sunt stele în Rusia în perioada de după Nureyev şi fiecare a adus ceva nou. Este de ajuns să priveşti cum a evoluat dansul modern odată cu lansarea unor noi coregrafi teribil de interesanţi. Dar ereditatea lui Nureyev este o piatră milenară, garanţie a talentului extraordinar. Nureyev a fost idolul milioanelor de tineri, dar şi al elitelor foarte restrictive. În general, valorile sunt apreciate după dispariţia lor. Dar pentru Nureyev nu a fost aşa. El a avut un succes extraordinar şi când trăia. Dar, în acelaşi timp, a fost teribil de singur. Nureyev trăieşte şi acum prin baletele sale. Când eram copil, priveam, fiind îndrăgostit de balet, video-urile sale şi îmi spuneam: Dacă el a făcut aşa… voi putea face şi eu. În fiecare zi acesta era imboldul meu de a mă trezi cât mai de dimineaţă, şi de a exersa cât mai mult înainte de a pleca la Academia de Balet. Nureyev continuă să danseze şi să trăiască în amintirile noastre, ale balerinilor, dar şi ale publicului”.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.