De o bună bucată de vreme, Gabriel Oprea, ”general de justiţie”, cum îşi zice el, spune tot felul de enormităţi şi face dezacorduri ca un turc aterizat de o săptămână la Botoşani. Nimeni nu zice nimic. S-a plictisit să le remarce, exact cum s-a săturat lumea de băunelile lui Gigi Becali. Sunt nişte locuri comune. Sau observatorii vieţii publice îl admiră pe general. Nu prea cred. Nu prea au ce şi nici persoanele interesate nu au exces de trăiri sensibile. Unii văd în UNPR o rampă de lansare politică. Alţii, o şcoală politică de corecţie. Unii poate că visează să-şi dea doctoratul la cel mai anti-doctorat şi anti-ştiinţă dintre profesorii României. Alţii pur şi simplu se tem. Gabi Oprea este cel mai tare din guvern, stă lipit de Ponta şi sprijină PSD-ul să rămână la guvernare. El este şi ministru de Interne, este şi lipit de SRI, unde dă lecţii şi titluri de doctor, iar grupul de interese în fruntea căruia tronează se află peste tot. Îl înjuri pe Gabi Oprea sau îi numeri neuronii, te poţi trezi cu o copită prin cele mai neaşteptate locuri prin care treci. Printr-un concurs, pe un hol, printr-o pădure sau pe un trotuar care duce la SRI sau la „Doi şi-un sfert”.
Din fericire, toate acestea nu ne pot împiedica să-i privim cu atenţie comportamentul şi să îi analizăm ”fructele gândirii”. Cu prilejul fuziunii cu PP-DD, unul dintre rateurile ruşinoase ale politicii româneşti din acest sfert de veac (alături de România Mare, de Noua Generaţie şi de încă vreo câteva), generalul generalilor a spus:
”UNPR este un proiect politic pe care l-am demarat acum 5 ani de zile. Şi cred că am fost inspiraţi când am spus că este un proiect politic al interesului naţional al României. Interesul naţional, patriotismul – te naşti cu ele sau nu le ai niciodată”.
Încropeala lingvistică sună cum nu se poate mai bombastic, este ameninţătoare şi bubuie de parcă ar fi rostită de la microfonul ceresc de cel puţin Sfântul Petru. Judecata nu suportă interpretare sau crâcneală. Ce mai, ţi se face frică să te apropii de ea şi să o iei la purecat. Acest om care se chinuie fizic şi se strâmbă urât de fiecare dată când vorbeşte la microfon sau în faţa răcanilor spune de fapt nişte prostii de cazarmă. Cică ”interesul naţional” ar fi o valoare cu care te naşti sau nu îl ai niciodată. Din leagăn şi din clasele mici lupţi pentru interesul naţional iar atunci când îţi dai duhul o faci pentru a lăsa aceluiaşi interes naţional o pensie care să sprijine interesul naţional. La generalul nostru strâmbăcios interesul naţional este ceva sinonim cu onoare şi cu demnitatea. Trebuie să lupţi pentru ele şi când nu ştii dacă le ai sau nu. Iar UNPR-ul său este un partid al ”interesului naţional”. Cu alte cuvinte, toţi care avem o legătură cu acest loc comun din discursurile şchioape ale politicienilor români suntem membri UNPR. Cum de 25 de ani România se tot împiedică moral şi material, fiind condusă numai de politicieni care au luptat pentru interesul naţional (mai chinuit sau mai abitir decât Gabi Oprea sau Neculai Onţanu), rezultă că acest partid măreţ activează nu de 5 ani, ci încă din 1990, de la primele dezastre iniţiate de clasa politică.
”Doctrina noastră este simplă, este România”, a perorat cu acelaşi prilej liderul UNPR.
De când mă gîndeam eu că doctrina PDL este Bulgaria şi de-aia s-au grăbit să dispară de pe scena politică. Iar a PSD-ului, minunata Albanie!
Anumiţi membri de partid, ceva mai Bulă decât cei obişnuiţi, de câte ori nu-şi amintesc sau nu înţeleg ideologia partidului lor zic imediat, ”doctrina noastră este România”. Poate să mârâie cineva ceva? Poţi să-i acuzi de lipsă de patriotism sau de necunoaşterea interesului naţional? Cu o propoziţie stupidă răstoarnă o placă de mormânt peste orice îndoială. Să nu vă imaginaţi că această găselniţă intelectuală nu este şi pe placul altor politicieni.
”Doctrina mea este sectorul 2”, poate să spună Neculai Onţanu şi astupă gura tuturor celor care au nemulţumiri legate de aiurelile imobiliare din această parte a Bucureştilor, serios marcată de aberaţii şi jonglerii.
„Doctrina mea este Constanţa”, poate zice Radu Mazăre, chiar şi după ce a demisionat, nepăsător faţă de cei din Jimbolia şi Tecuci.
Vrând-nevrând suntem obligaţi să ajungem la o problemă fundamentală. Ce este o ţară şi ce este o doctrină? Sunt ele unul şi acelaşi lucru? UNPR-ul pare să funcţioneze cu această logică şi se chinuie să le transmită şi grecilor o asemenea propoziţie istorică cu care să meargă la Bruxelles şi să strige: ”Doctrina noastră este Grecia!”.
De o bună bucată de vreme, acelaşi mega-lider strâmbăcios vorbeşte şi de planul partidului său de a avea 1 milion de membri. Şi nimeni nu-l trage de mânecă şi nici nu-i zice, dom’ general, du-te, dom’le, şi te culcă! Probabil că acest Idi Amin de Balcani are probleme şi cu aritmetica. Va să zică PSD-ul are cam 500.000 de membri, fiind una dintre cele mai mari şi mai puternice formaţiuni politice din ţară. Înainte de fuziunea UNPR cu PP-DD, adunarea de tip Pristanda dădea 358.000 de membri. După absorbţia de pomină cu inexistentul PP-DD s-au făcut 500.000. Şi orice sondaj de opinie dă UNPR-ul undeva sub 5%. Adică PSD-ul cu o jumătate de milion de membri are 30-35-40% în sondaje iar mega-UNPR-ul cu ai săi 500.000 de fantomatici mai că nu se vede. Or fi clandestini? Or fi fantomatici? Sau numai duplicitari? Probabil că aşa se câştigă alegerile şi se scoate un preşedinte cu 6.500.000 de voturi!
Cât priveşte ambâţul ca în fiecare localitate a României să existe o organizaţie UNPR, iarăşi mă strâmbă râsul. Nu se poate pentru că, spre norocul nostru, în România nu există post de poliţie şi nici unitate militară în fiecare localitate, fie ea comună, sat sau municipiu.
Dar cea mai mare enormitate spusă de general, menită să ne bage în chinurile logicii de tip Moş Teacă, pare a fi cea care urmează:
(UNPR) „Este un partid al statului român, este un partid al României şi vom dovedi acest lucru”.
Are cineva curajul să spună că UNPR este doar o încropeală cu aparenţă politică a celor cu dosare penale alungaţi de prin alte partide? Dă cineva cu piatra după partidul interesului naţional şi al patriotismului ameninţător? El şi cei care îl alcătuiesc sunt statul român şi au o singură ideologie – România, indiferent câte găinării şi jonglerii au acoperit până acum. Peste un an sau doi, cine crâcneşte şi nu este de acord cu asemenea enormităţi ia trei ani cu executare şi interzicerea drepturilor politice pentru alţi cinci!
”Cine doreşte stabilitate, securitate şi seriozitate să vină la UNPR, aşa putem să strângem un milion de membri de partid”, a grăit Gabriel Oprea la măreţul eveniment al fuziunii cu partidul nimicului rămas după plecarea în puşcărie a lui Dan Diaconescu.
Cei care vor libertate, logică, democraţie şi alte ”prostii” de genul acesta să meargă pe unde vor, pare a spune acelaşi general înflăcărat de cuvinte mari şi chinuit de judecăţi mărunte.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.