Un prefăcut şi nişte alţii la fel

Dulcele tîrg al Ieşilor devine o referinţă în plus. Arată cu mare precizie starea Preşedinţiei şi grosimea obrazului la care a ajuns titularul acesteia. Marţi, la sărbătorirea (nu comemorarea) Zilei Unirii, mulţimea i-a fluierat numele. Mesajul său a trecut în linişte. Era de lemn şi a fost ignorat. Nu curgea cu aerul că propune vreo idee. În schimb, la final, Klaus Iohannis a aflat ce nu i-au spus nici tinerii şi nici ofiţerii SPP scoşi în Piaţa Universităţii. Adică stă prost cu popularitatea. Că se duce la vale cu credibilitate cu tot. Apropo de acoperiţi! Agitaţia din cursul săptămînii trecute are rădăcini adînci în felul în care a tratat Klaus Iohannis retragerea lui Florian Coldea. Pe lîngă acoperiţi pe care instituţia nu-i recunoaşte, la demonstraţia de duminică seară au fost prezenţi toţi oamenii Unităţii 0632 din spatele Mitropoliei, unde îşi au sediul aşa-numiţi pictori şi artişti, oameni specializaţi în filaje şi urmăriri. Ei au fost botezaţi aşa din cauza îmbrăcămintei şi a figurilor anti-ofiţer pe care le adoptă.

Ziceam despre declinul preşedintelui, despre care dînsul ştia mai dinainte. De-aia nu s-a urnit la Iaşi. Și a căutat un pretext să fie prin altă parte. Se temea de Iaşi ca de dracu’, sondajele arătîndu-i că s-ar putea s-o încaseze. Acolo au furat-o în momentele lor de declin şi Ion Iliescu şi Traian Băsescu. Valul de fluierături n-a fost însă prea puternic. Se putea şi mai rău. Întrebarea mea este una banală. Dacă s-ar fi dus, ieşenii ar fi stat la fel de cuminţi şi de tăcuţi ca musafirii de la Muzeul de Artă Cotroceni? Discursul ar fi sunat la fel? Merită să citim şi să cităm măcar o parte din măreţul discurs din muzeul în care Klaus Iohannis a îmbrăcat haina lingvistică a marelui patriot: „Eu îmi doresc o naţiune puternică. Eu îmi doresc o naţiune de oameni mîndri şi liberi. Românii sunt mîndri şi liberi şi îmi doresc o naţiune condusă de politicieni integri, îmi doresc o naţiune condusă de politicieni competenţi! Orice altceva pentru mine este prea puţin, iar pentru a obţine acest lucru, pentru a atinge acest obiectiv, pentru mine nici un preţ nu este prea mare“.

Sună mai ceva ca buciumul de la munte. Sună, dar nimic mai mult. Cînd e vorba despre sacrificii („nici un preţ nu este prea mare“), nu se potriveşte nici măcar cu orele de program, necum cu folosirea eficientă a acestora.

Editorialul complet în ziarul Cotidianul versiunea tipărită

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda 1

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.