Un președinte care nu-și merită locul la Cotroceni

I-am invitat pe cititorii Cotidianul să transmită redacției răspunsuri la două întrebări de actualitate.

1. Cum comentați războiul lui Klaus Iohannis de redobândire a casei?
2. Care ar trebui să fie consecințele acestui proces de 17 ani, pierdut definitiv?

Publicăm mai jos o selecție relevantă.

Petru Marcea

1. Războiul purtat pentru dobândirea casei trebuie văzut în contextul tendinței de acaparare și îmbogățire cu mai multe case. Atitudinea sa denotă lăcomie fără seamăn, egoism și egocentrism. Această persoană nu a avut, și acum mai mult nu are, calitățile psihomorale de a sta în fruntea statului. Lupta multianuală cu un număr mic de persoane îndreptățite legal la aceste locuințe denotă lipsa totală de umanitate și sentimente de justiție care trebuie să primeze la o asemenea responsabilitate, la demnitatea ce o ocupă acum. Nu este nimic mai relevant despre caracterul și duplicitatea acestui personaj decât uzul de documente false pentru îmbogățire pe orice cale. Este manifestarea unui infractor de ultimă speță!

2. Dacă ar fi avut o vagă urmă de demnitate, ar fi trebuit să demisioneze a doua zi după respingerea contestației la executare!

Faptul că la câteva zile după acest act firesc de justiție se erijează într-un fel de sfătuitor al națiunii, invocând că „românii nu mai tolerează corupția, minciuna şi compromisul“, când el este cel din urmă care ar trebui să vorbească, este temeiul de netăgăduit asupra necesității imperioase a DEMISIEI IMEDIATE din funcția de Președinte al României!

Maria Santamarean, Cluj-Napoca, 68 de ani, fost economist

1. Redobândirea casei d-lui K. Iohannis este pentru acesta un obiectiv foarte important deoarece, din cele observate până acum, dânsul își dorește foarte mulți bani, dar fără muncă. Obținerea de venituri din închirieri este calea cea mai ușoară de obținut bani fără muncă, mai ales când ai posibilitatea de a avea și chiriași cu dare de mână, cum este cazul unei bănci. Acesta ar fi prima cauză importantă pentru care s-a luptat pentru această casă.

Al doilea motiv pentru care s-a luptat pentru redobândirea acestei case este și acela de nerambursare a chiriilor luate pe nedrept de la chiriașul sus menționat, sume destul de mari ceea, ce ar însemna să renunțe și la alte case ca să intre în posesia sumei ce trebuie să o ramburseze.

Al treilea motiv, și nu chiar ultimul, este și acela care dovedește ca dânsul devine, urmare acestei decizii judecătorești definitive, un „penal“! Cum să devină un „penal“ cineva care făcea uz, la nesfârșit, de acest cuvânt, numind astfel pe mulți alții, pe nedrept, așa cum a făcut dânsul, ba chiar mai mult, arătând țării că cei numiți „penali“ nu-și merită locul la Cotroceni sau în alte locuri importante, cum ar fi în tribună, la sărbătorirea Zilei de 1 Decembrie.

2. În privința consecințelor acestui proces pierdut după 17 ani, eu le consider foarte multe, dar din punct de vedere juridic, aș concluziona doar câteva:

– restituirea în totalitate a sumelor primite drept chirie;
– deschiderea unui nou proces vizând vinovăția de fals în acte și pedepsirea conform legii;
– deschiderea unui alt nou proces vizând abuzul în serviciu al d-lui Klaus Iohannis pentru felul în care s-a luat acea casă;
– deschiderea a încă unui nou proces în care să se calculeze daunele pe care d-l Klaus Iohannis le datorează celor care i-au nedreptățit prin luarea acestei case, iar cei care erau în drept să locuiască în continuare au trebuit să părăsească acele locuințe și să locuiască pe unde au putut.

Ca un corolar al tuturor acestor dosare, ar trebui ca d-lui Klaus Iohannis să i se impute toate cheltuielile de judecată, ale tuturor celor pe care i-a implicat în acest război, pe durata tuturor celor 17 ani de judecată.
Și nu în ultimul rând, cea mai importantă consecință ar trebui să fie demisia din funcția de președinte al țării, deoarece un „penal“ nu poate să stea într-o asemenea funcție, unde chiar conform spuselor dânsului, toți demnitarii trebuie să fie nepătați, să fie corecți și fără falsuri în acte! Adică să nu fie „penali“!!! Cred că domnul Iohannis a ajuns în fruntea țării dintr-un accident al sorții, și nicidecum că acolo i-ar fi locul! N-a dovedit nici măcar o secundă că și-ar merita acel loc de cinste și de demnitate.

Radu Humor

1. Se confirmă o mai veche variantă conform căreia KWJ este pregătit de mulți ani pentru preluarea președinției române, iar intrarea lui în colimatorul justiției a contribuit la transformarea lui într-un personaj șantajabil, ușor de manevrat!

2. Pierderea definitivă a procesului va avea urmări din cele mai neașteptate, deoarece se pare că din diferite motive a fost lăsat din brațe, ca urmare a luptelor intestine dintre servicii! Mai mult, s-ar putea să mai apară ceva dosare cu care să fie șantajat la maximum și obligat să ia niște măsuri descreierate, care vor duce până la dezmembrarea României! Din păcate, este deja mai malefic decât Băsescu, dar ce va urma va depăși orice închipuire! Sper ca românii să fie mult mai atenți când li se propun alogeni la conducere! Măcar cei supuși votului să nu mai pătrundă, deoarece cu cei numiți e mai greu.

Oncioiu Gheorghe, inginer, antreprenor, Montreal–Canada

Atitudinea de îngâmfare a lui Iohannis este consecința faptului că sașii au beneficiat din ‘45 până astăzi de clauza naționalității celei mai favorizate de pe teritoriul României. Această atitudine a fost cultivată în familie, în societate, la locul de muncă, determinând după Revoluție ca în comunitatea săsească din Sibiu să se constituie un stat în stat. Dacă Ceaușescu îi proteja din interese pur naționale, adică făcea comerț de sclavi cu nemții din țara nemților, ba chiar și pe contracte economice benefice statului comunist, după Revoluție, sașilor li s-a suflat în pânze de găștile de infractori denumite partide politice, nu există în România partide politice, ci doar niște găști de securiști care se mută unde vor, fiind cheia intrării în grațiile Europei. Istoria acestui proces este chintesența justiției anormale românești. Iohannis nu va da niciun euro statului și nici casa nu va fi returnată proprietarilor. Nu trăiește el până se vor rezolva iar o serie de procese. După cum bine observați, poporul român este complet inert și fără reacție la această hotărâre judecătorească, dând prilej acestui individ să continue să-și bată joc de toți românii. Mai grav este că pe teritoriul României, Germania face un experiment foarte interesant ce poate trece neobservat. Preluarea prin hotărâre judecătorească a patrimoniului și doctrinei Grupului Etnic German de către actuala organizație FDGR condusă de Iohannis face parte din experimentul de a testa reacția planetei la revenirea LEGALĂ a fascismului în Germania. Deocamdată, experimentul este reușit, în Europa, într-o țară UE o organizație fascistă a fost repusă în drepturi, legal prin hotărâre judecătorească, fără să producă absolut nici o reacție contrară. Până și organizațiile evreiești sunt fără reacție la legalizarea organizațiilor fasciste.

Cătă

Războiul lui Iohannis este cu bunul-simț, cu respectul, normalitatea și moralitatea. Tot ce a întreprins de când a devenit persoană publică este îndoielnic pentru că nu a făcut decât să fie perseverent în a acapara, indiferent de condiții, mai ales ilegale, diverse lucruri. Pentru un primitiv este mai important „a avea“ decât „a fi“. Așa stând lucrurile, a avea așteptări de la cineva cu o astfel de structură interioară și mentalitate înseamnă a fi nerealist…

2. Consecința este una singură, și anume demisia și dispariția din viața publică, precum și verificările de rigoare ale întregii sale activități, în funcții publice, de către instituțiile abilitate, pentru că este posibil, mai ales în cazul patrimoniului GEG, să fie necesară intervenția justiției, cu consecințele de rigoare. Nu am absolut niciun dubiu în ce privește ultima parte. Însă stăpânii nu-l vor arunca justiție ca ofrandă pentru că au muncit să-l frăgezească și probabil vor crea teme colaterale, precum #rezist (fonetic aduce cu nazist), astfel încât lumea să uite de sentință și mai ales de ce a făcut. În altă ordine de idei, a devenit un președinte comod și pentru PSD-ALDE, ceea ce este și mai periculos pentru societate. Ca de obicei, clasa noastră politică este imatură, execrabilă și trădătoare. Ca de obicei, noi suntem cei care pierd!

Viki

Nu suntem revoltați că s-a vândut petrolul, gazele, fabricile, apa, pădurile, terenurile agricole etc., pe nimic, străinilor, suntem revoltați că Iohannis a cumpărat o casă, legal sau ilegal, este o casă. Dacă s-ar fi abordat în presă și la TV subiectele de vânzare a țării cum se abordează de dimineața până seara procesul lui cu casa, nu am fi ajuns în această situație. Cred că mai important, este intenția guvernanților de a vinde și hidrocentralele, precis unor investitori strategici, după care o să devenim o țară dependentă energetic și cu prețuri mult mai mari la curentul electric. De fapt, personalitățile și jurnaliștii sunt toți oameni cinstiți și săraci. Chiar este foarte importantă părerea lor imparțială.

Spiridon Petre, 64 ani, pensionar militar, mun. Galați

1. O atitudine de aroganță și încrâncenare pe care n-am înțeles-o. Acum, după sentința dată și atitudinea lui (evit să-i pronunț numele din cauza sentimentului pe care îl am față de această persoană), cred că nu hotărăște el ce trebuie să facă. Eu aș fi renunțat la procesul cu casa. Ești președintele țării, ai de toate, ce-ți mai trebuie? Asta ar fi fost atitudinea de bun-simț. Dar…

2. Consecințele? DEMISIA! În februarie 2012 (după jurnalul.ro), președintele Germaniei, Christian Wulff, care risca să-și piardă imunitatea în urma unui scandal de corupție, anunța că demisionează din funcție. Procurorii au solicitat parlamentului german ridicarea imunității președintelui în urma acestui scandal de corupție. „După verificarea noilor documente și EVALUAREA ARTICOLELOR DIN PRESĂ, parchetul din Hanovra estimează că există fapte suficiente pentru SUSPICIUNI DE ÎNCĂLCARE A LEGII sau de BENEFICII DE AVANTAJE ale lui Christian Wulff“. Mie mi-ar fi crăpat obrazul de rușine să apar a doua zi la bilanțul DNA. Dar se vedea și la el că nu era în apele lui. E clar că are o misiune în România. Europarlamentarul PPE, germanul Markus Ferber, venit să verifice anticorupția din România, afirmă: inevitabilă continuarea MCV impus României. Nici intrarea în Schengen nu intră în discuție. Și condamnă în termenii cei mai duri ATACURILE la ADRESA lui K.I. și împotriva minorității germane. „Este inacceptabil să-i asociezi prin minciuni și calomnii pe președinte și minoritatea germană cu nazismul“. Nu numai că nu și-a dat demisia, dar mai dă și mâna cu dușmanul său, Dragnea, și gata, „am dat-o la pace“! Clar că trebuie să rămână pe funcție. ARE MISIUNE DE ÎNDEPLINIT (de la BND-serviciul german de informații externe?). Mai sunt multe de spus. Mă opresc aici.

Yoram

Dacă era sărac ca Iov, era suspectat de comunism ca Iliescu! Dacă și-a tras o oarecare avere, să îl rupem acum pe burjui! Negoiță are de dat statului român prin ANAF 50 milioane euro și este primar ales, dar văd că îl lasă ziarele în pace!

Gheorghe Gospodaru

1. Atunci când știi că ai încălcat legea nu strigi primul. Așa procedează hoții de buzunare și, mai nou, președintele României. Mizerabil!

2. Să-și ceară scuze în public la oră de maximă audiență pentru tupeul de a fi candidat la președinție, știindu-se HOȚ, și să plătească statului banii încasați ilegal. Ce părere are anticorupția României despre acest caz? Sau nu se aude la DNA?

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda 1

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.