Un român din zece suferă de depresie

Specialiștii o numesc boala secolului, iar Organizația Mondială a Sănătății (OMS) avertizează că numărul deceselor cauzate de depresie este în creștere alarmantă. Unul din zece români suferă de depresie, potrivit estimărilor, astfel încât aproximativ două milioane de români sunt afectați de această boală. Mai mult de jumătate dintre aceștia nici nu știu că suferă de depresie, iar din cei care știu, mai puțin de o treime merg la psiholog sau psihiatru pentru tratament. OMS estimează că în anul 2020 depresia va fi a doua afecțiune care provoacă decesul la nivel mondial, după bolile cardiovasculare, în momentul de față aflându-se pe locul patru.

Într-o țară în care cel puțin 10% din populație este depresivă și în ciuda atenționărilor venite din partea Organizației Mondiale a Sănătății, nu avem nicio strategie națională de prevenire a acestui fenomen. Ba, mai mult, nu avem studii efectuate care să indice numărul exact al bolnavilor psihic din România.

Depresia nu își alege victimele după vârstă, sex, rasă, popularitate sau culoare politică. Psihologii avertizează că și adolescenții și minorii sub 14 ani pot suferi episoade de depresie, la fel cum, pentru seniori, depresie există chiar și la peste 80 de ani. Termenul medical de depresie se referă la o stare de tristețe, amărăciune intensă, pentru lungi perioade, aparent fără motiv. Depresia reprezintă o tulburare psihică și are efecte atât pe plan fizic, cât și mental. De aceea, terapia cu un psiholog sau psihiatru este recomandată pentru a evita consecințe dramatice ori chiar tragice. Chiar și depresia majoră este o afecțiune care poate fi tratată și vindecată.

Efectele sunt devastatoare

Pentru cei afectați, depresia poate să-i sece de energie, afectându-le munca, relațiile cu oamenii din jur și cei apropiați și, în general, orice aspect al vieții. Se manifestă în general prin apatie, lipsă de energie, pierderea interesului pentru orice activitate, de la orele de lucru până la hobby, și incapacitatea de a găsi lucruri sau situații de care să te bucuri în viața de zi cu zi, ceea ce poate duce și la un fel de însingurare. În majoritatea cazurilor, aceste simptome sunt însoțite și de tulburări alimentare, creștere sau scădere în greutate, insomnii sau tulburări ale somnului, iritabilitate, oboseală cronică, agitație.

În cazurile grave, care necesită intervenția grabnică a unui psihiatru, poate fi vorba și de gânduri suicidare, adesea generate de sentimentele de inutilitate, lipsa sensului vieții, gândire dificilă și lipsa concentrării.

Motivele care o declanșează

Deși nu se cunosc cauzele exacte care provoacă depresia, există factori cunoscuți ce duc la declanșarea acesteia. Astfel, spun psihologii, depresia survine ca urmare a unei combinații de evenimente recente și alți factori care acționează pe termen lung.

Probleme cum ar fi lipsa unui loc de muncă și dificultatea găsirii unuia, problemele financiare, o relație eșuată, decesul cuiva apropiat, izolarea, lipsa prietenilor, stresul prelungit sunt cauze pe termen lung și cel mai des întâlnite la cei care suferă de depresie. Factorii personali, ereditatea, tipul de personalitate (respect de sine scăzut, perfecționist, negativist), boli grave sau cronice, abuz de alcool sau consumul de droguri accelerează și accentuează starea de depresie.

Studiul care a tratat depresia cu succes

În anul 2014, o echipă de cercetători de la Universitatea de Vest din Timișoara a elaborat, în colaborare cu alte două instituții din străinătate, un studiu online de tratare gratuită a depresiei. Astfel, 79 de persoane au beneficiat, timp de 9 săptămâni, de un tratament chiar de acasă. Tehnicile folosite, cele clasice de terapie comportamentală, exerciții de mindfulness și intervenții cognitiv-comportamentale pentru cei cu interese religioase au avut efecte semnificative. Subiectul lucra online cu un terapeut care-i dădea săptămânal teme. Rata de remisie înregistrată în urma acestui tip de terapie a fost de 35%. Și, deși rezultatele au fost foarte bune, programul nu a fost transformat și implementat ca program național.

„Acceptând diagnosticul, înseamnă că sunt puternic“

Trage dintr-o țigară cu putere și pare că nu ar mai vrea să lase fumul să-i iasă din piept. Face un gest pierdut cu mâna de parcă nici nu ar mai vrea să vorbim. Tiberiu a fost diagnosticat cu depresie severă la vârsta de 35 de ani. Este tată de trei ani și soț de cinci. În momentele grele i-au fost alături soția și câțiva prieteni apropiați, cărora, totuși, nu i-a prea fost ușor să le spună prin ce trece.

„Când cei mai mulți oameni se gândesc la depresie, se gândesc la tristețe și când descriu ceva ca fiind deprimant, se referă de obicei la ceva care îi întristează“, își începe povestirea tânărul. Trage puternic dintr-o țigară, își acordă o pauză de câteva secunde pentru a elimina fumul și apoi continuă. „Acum, când eu stau de vorbă cu tine, nu sunt nici trist, nici supărat, nici nefericit și, mai ales, nici nu-mi vine să plâng. Și totuși, sufăr de depresie (râde). Cea mai grea parte legată de această boală a fost să admit că, de fapt, nu sunt bine, pentru că mare parte din depresie este să crezi că totul se întâmplă din vina ta, din cauza ta. Când soția mi-a zis că ar trebui să merg la un specialist, am spus: «Dar de ce, că nu sunt bolnav? Serios, de ce să fiu nefericit?». Nu mă dau jos din pat pentru că mi-e lene. Mă zbat cu treburile de la serviciu pentru că nu sunt suficient de bun. Chiar și când îmi era imposibil să mă dau jos din pat, mă împotriveam să cred că era rezultatul unei boli. Chiar și atunci când am început să nu mă mai spăl. Chiar și când aveam atacuri de panică sau mă simțeam gol pe interior. Ce mă deruta cel mai tare, ca să zic așa, era că aveam totuși zile când făceam față, când am făcut o prezentare reușită la birou, când am gătit pentru soția mea trei feluri de mâncare. Apoi, am început să am totuși o viziune obiectivă asupra a ceea ce se petrece cu mine și am zis să merg la un specialist. Când am ajuns în biroul psihologului m-am simțit anxios, dar am simțit și un sentiment de mare ușurare. Să vorbesc cu alții a ajutat și mi-am dat seama că este OK să am nevoie de ajutor.“ Tiberiu încă se mai luptă cu depresia și acum. Unele zile sunt mai bune decât altele și încă mai sunt momente când se simte neajutorat. „Dar cel mai important este că s-a schimbat modul în care gestionez aceste sentimente. Am o boală. Acceptând diagnosticul, înseamnă că nu mai sunt slab, că sunt puternic. Înseamnă că pot să solicit ajutor când am nevoie, chiar dacă asta presupune să iau medicamente, să fac terapie sau să discut cu șeful meu despre ceea ce pot face și ce nu la locul de muncă acum. Și un lucru foarte important este despre cum să fiu blând cu mine însumi: astăzi s-ar putea să mă lupt, dar în final ajung la uneltele de care am nevoie pentru a câștiga lupta.“

Gabriela Dumitriu: „Modul în care noi gândim poate duce la instalarea depresiei“

În România, diagnosticarea și tratarea depresiei se fac destul de greoi, pentru că oamenii se feresc să vorbească despre problemele emoționale pe care le au. Românii apelează mai ușor la terapeuți atunci când este vorba despre afecțiuni fizice. Când sunt victimele unor afecțiuni psihice, ei refuză să vorbească despre aceasta, pentru ca lumea să nu-i creadă nebuni. Gabriela Dumitriu, psiholog, încearcă să descâlcească ițele unei afecțiuni ale „omului modern“, care afectează din ce în ce mai multe persoane. Iar previziunile nu sunt optimiste deloc.

Cotidianul: Ce este depresia?

Gabriela Dumitriu: În primul rând, trebuie să clarificăm faptul că depresia este o afecțiune din spectrul tulburărilor afective. Nu orice stare de tristețe este depresie, deși acest termen s-a stabilizat la nivel de cutumă verbală, obișnuindu-ne să ne clasificăm cu multă ușurință stările de tristețe sau apatie drept depresie. Din acest motiv avem nevoie să solicităm ajutor de specialitate pentru a examina critic granița dintre starea de tristețe sau lipsă de tonus pentru o perioadă mai scurtă­­­­ sau mai lung, cauzată de anumiți factori, cum ar fi o despărțire, muncă în exces, starea de oboseală, și o tulburare afectivă cum este depresia.

Cum poate fi ea diagnosticată?

Cinci sau mai multe dintre următoarele nouă tipuri de simptome trebuie să persiste pentru o perioadă de minimum două săptămâni, în diferite grade de intensitate: dispoziție depresivă, sentimente de inutilitate sau de culpă, pierderea interesului sau a plăcerii, ideație suicidară, tulburări de somn (a dormi prea puțin sau prea mult), modificări de greutate (pierdere sau luare în greutate), retard psihomotor (lentoare neintenționată a mișcărilor) sau iritabilitate, oboseală sau nivel scăzut de energie, dificultăți în concentrare sau în luarea deciziilor. Diagnosticul de depresie este pus în urma consultului la medicul psihiatru, care, în funcție de severitatea simptomelor și de tipul tulburării, stabilește planul de tratament.

Și cum recunoaștem depresia înainte să mergem la un specialist? Ce ar trebui să ne atragă atenția nouă sau celor din jur?

Există o serie de indicii care ne pot duce cu gândul la depresie. Ceea ce ne atrage în primul rând atenția și suspiciunea de depresie este existența durerii morale și a lentorii psihomotorii, pe de o parte, iar pe de altă parte, sentimentul că nu reușim să găsim de unii singuri soluții pentru a diminua aceste trăiri.

Tratament personalizat

Ce este durerea morală?

Durerea morală, ca expresie directă a dispoziției depresive, este durabilă, stabilă – persoana își pierde capacitatea de a se bucura de evenimentele pozitive – și asociată cu sentimentul de pierdere a stimei de sine, caracterizat prin trăiri de incapacitate, eșec, rușine. Persoana devine profund pesimistă, rulează gânduri negative legate de eșec, lipsă de speranță, uneori chiar moarte, care pot deveni obsesive, incontrolabile.

… și lentoarea psihomotorie?

Ea este caracterizată prin retragere socială, absența dorinței pentru activități care anterior îi făceau plăcere, absența libidoului și a plăcerii sexuale, lipsa poftei de mâncare sau mâncat excesiv, nejustificat, insomnie cu ruminații excesive legate de durerea morală, sau dormit în exces, senzații de anxietate sau angoasă, încetinirea mișcărilor curente, ideație și memorie sărace, figură imobilă sau slab mobilă, voce scăzută, monotonă. În multe cazuri, pe lângă observația personală asupra modificării dispoziției, membrii familiei sunt cei care atrag atenția asupra faptului că persoana în cauză are un comportament modificat în mod vizibil.

Putem scăpa de depresie?

În funcție de intensitatea simptomelor și a tipului specific al tulburării, pe care le clarificăm în urma consultului de specialitate, putem beneficia de un plan de tratament personalizat. Acesta include tratamentul medicamentos și ședințe de psihoterapie. Tratamentul depresiei se face în echipă bidisciplinară psihiatru-psihoterapeut, de preferat cu sprijinul familiei pacientului. Durata tratamentului depinde de natura și intensitatea simptomelor, de răspunsul pacientului la tratament, de sprijinul rețelei de suport.

Cine este predispus?

Putem spune că există anumite persoane predispuse la episoade de depresie?

În general, evenimentele de viață stresante, cu consecințe mai mult sau mai puțin grave, situațiile de pierdere de tot felul pot fi predictori pozitivi ai instalării depresiei. Cu toate acestea, nu orice persoană care traversează un eveniment stresant dezvoltă o tulburare depresivă. Studiile de specialitate au evidențiat o serie de vulnerabilități și trăsături specifice persoanelor predispuse către depresie. O persoană cu un nivel ridicat de autocritică și nemulțumire de sine poate dezvolta depresie. Desigur, o bună capacitate de autoanaliză este necesară, ajutându-ne să ne reglăm comportamental atunci când este cazul, însă tendințele către perfecționism și sentimentul că nimic din ce facem nu este perfect sau bun favorizează dispoziția depresivă. Traiul prelungit într-un mediu conflictual sau abuziv (căsnicie, loc de muncă) duce, în timp, la erodarea mecanismelor de adaptare, putând favoriza apariția depresiei. Lipsa abilităților de comunicare, a asertivității, care generează probleme interpersonale, marginalizare, conflict, excludere, este un alt factor potențial generator. Persoanele care muncesc excesiv, privându-se în acest fel de somn și activități care produc plăcere, au un risc crescut de a dezvolta o tulburare afectivă. La polul opus, persoanele care stau acasă, au puține contacte sociale și preocupări limitate pot suferi de depresie, sentimente de lipsă de utilitate și de sens personal.

Cât poate influența pesimismul sau negativismul apariția depresiei?

Modul în care gândim poate duce la instalarea depresiei. Persoanele cu gânduri preponderent negative, pesimiste, care practică un discurs interior autodescurajant (nu sunt bun de nimic, nu o să reușesc, nimic bun nu se întâmplă, oamenii sunt răi, nu mă va angaja nimeni), prezintă risc ridicat de a dezvolta o tulburare depresivă. Vestea bună este că toate aceste manifestări pot fi conștientizate și corectate prin programe de psihoterapie.

Cum trebuie să reacționeze familia și prietenii unei persoane care trece printr-un episod de depresie?

Cu multă înțelegere. Sunt cazuri în care familia consideră că pacientul se răsfață, e leneș sau exagerează. Ca și în cazul alcoolismului, depresia este o boală și trebuie tratată ca atare. Așadar, în acest caz sunt recomandate acțiuni proactive de tip: însoțirea pacientului la medic, încurajarea să-și administreze medicația, să contacteze un psihoterapeut și să meargă regulat la ședințele de psihoterapie. Trebuie evitate comportamentele de supraprotecție, dar și cele de minimalizare a simptomelor. Desigur, o atitudine încurajatoare și optimistă este necesară, însă una care să dea credit trăirilor pacientului.

Și copiii pot suferi de depresie

Se vorbește din ce în ce mai des de episoade de depresie la copii. La prima vedere, ne vine greu să credem că un copil poate fi deprimat. Și totuși, există depresie la copii?

Da, depresia, fiind una dintre cele mai frecvente tulburări psihice care apar de-a lungul vieții, este prezentă și la copii, uneori simptomatologia fiind asemănătoare cu cea prezentă la adult, însă unele dintre simptomele specifice putând fi o caracteristică a dezvoltării, în funcție de etapa de vârstă, prin urmare fiind stări de dispoziție și comportament normale.

Se manifestă altfel depresia la copii decât la adulți?

Și în cazul copilului vor apărea modificări ale dispoziției anterioare, iritabilitate, plâns facil, scăderea sau creșterea apetitului, retragere socială, insomnie sau hipersomnie, agitație sau lentoare psihomotorie, lipsă de energie, dificultăți de concentrare care îi pot afecta performanța în plan școlar, lipsa interesului pentru activități care anterior îi făceau plăcere. Multe dintre aceste simptome sunt observate, în general de familie, la nivel comportamental. Sunt însă și cazuri în care simptomele manifestate de copil sunt diferite de ceea ce știm despre depresie, caz în care este vorba despre o depresie mascată. În acest caz, pot apărea un număr ridicat de conflicte interpersonale, absenteism sau abandon școlar, lipsa sau deformarea aptitudinilor sociale, comportamente interpersonale inadecvate, rezultate școlare slabe și dezinteres față de studiu. Și în acest caz un consult de specialitate va clarifica natura simptomelor, iar un program de psihoterapie va ajuta la ameliorarea acestora.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.