Un sat cu 722 locuitori are echipă de fotbal în prima ligă

Oficial o primă echipă comunală a ajuns într-o liga I în 1970. În 1940, România a avut însă prima comună de liga 1, dar nimeni nu a fost interesat să mediatizeze evenimentul.

Ziua în care Yugoslavia a „explodat”

26 august 1970. Întreaga presă din Yugoslavia a „explodat”: campioana „en titre” Steaua Roşie Belgrad (10 titluri pe atunci la activ, ultimele 3 titluri fiind consecutive) pierdea în etapa a II-a de campionat cu 0-1 în faţa unei debutante în prima divizie, Fudbalski Klub Crvenka. Presa cataloga rezultatul ca fiind o surpriză uriaşă produsă de o echipă mică dintr-o localitate de asemena foarte mică. A doua zi, presa sportivă din Europa – inclusiv oficiosul Sportul Popular de la noi – anunţa cu litere de-o şchioapă: „prima echipă din mediul rural care joacă într-o primă divizie de fotbal”, după care se anunţa şi „bomba”: mica echipă comunală a învins multipla campioană Steaua Roşie Belgrad. Şi tot a doua zi a început un adevărat pelerinaj al jurnaliştilor sportivi din mai multe ţări europene în comuna Crvenka. A curs cu reportaje în media sportivă internaţională. În săptămânalul „Fotbal” (cea mai bună publicaţie de profil din câte au existat în România de la debuturile presei sportive şi până în prezent – revista a apărut între 1965 şi 1974) a apărut o relatare din care românii au aflat că la meciul contra campioanei au fost peste 5.000 de spectatori (de două ori şi jumătate mai mulţi decât populaţia comunei) mulţi dintre ei aşezaţi pe platformele unor camioane care ţineau loc de peluze. Reportajul era unul de senzaţie, mai ales că în perioada respectivă în România din cele 128 de echipe de categoria „C”, dacă erau 5 comunale, dar atenţie, din comune mari unele deja industrializate. Fudbalski Klub Crvenka nu a rezistat decât un al prima divizie, dar nu s-a făcut deloc de ruşine, obţinând 8 victorii şi 7 egaluri (din 34 de meciuri) în scurta ei istorie de „A”.

Premiera din 2015

Iulie 2015. Premiera din 1970 a fost „bătută”. S-a înregistrat prima echipă sătească participantă într-o primă ligă de fotbal. Este vorba de Termalica Bruk-Bet Nieciecza care în acest an a debutat în Ekstraklasa, prima ligă din Polonia. Termalica reprezintă un sat care are…722 de locuitori şi a fost înfiinţată în anul 1922. În ultimii 10 ani a parcurs în marş forţat drumul de la Liga a VI-a, ultimii 5 petecându-i în al doilea eşalon al fotbalului polonez. Stadionul din comuna Nieciecza are 2.262 de locuri dintre care 700 în tribuna principală, acoperită. Un amănunt inedit, Termalica utilizează pentru deplasări un autocar Skoda model vechi, de genul celor care erau importate în România în anii ’60. În primele 3 etape Termalica a fost programată în deplasare (a pierdut primele două meciuri) pentru a se acorda timp dublării capacităţii stadionului, satul Nieciecza urmând că primească botezul primei divizii pe 8 august, când va veni aici Zagłębie Lubin, coincidenţă, cealaltă echipă care a (re)promovat în 2015 în Ekstraklasa.

Mica Brad a fost de fapt prima echipă comunală de liga 1

26 august 1970 nu ar fi intrat în istorie dacă noi am fi avut – la vremea respectivă – istorici în materie de fotbal. Sau poate din cauza unor „ghinioane” de ordin administrativ, nu prima ligă a Regatului României, nu prima ligă a RPR nu a putut intra în istorie. Concret, în două rânduri în prima ligă de la noi au evoluat în premieră echipe din mediul rural. Este vorba în primul rând de echipa Mica Brad (actuala Aurul Brad – liga a IV, în judeţul Hunedoara) care la finalul sezonului 1939/1940 a promovat în prima ligă. În 1940, Bradul era comună, şi a devenit oraş în 1941. Practic, Mica Brad a început campionatul ca o echipă din mediul rural. Prima din Europa la cel mai înalt nivel fotbalistic. Pe 1 aprilie 1941, comuna Brad a devenit comună urbană (aceasta era denumirea oraşelor la vremea respectivă – n.a.). Mica Brad a fost timp de 17 etape (din cele 24 câte a avut ediţia 1940/1941) a fost o echipă „rurală”. Abia pe 6 aprilie 1941, în meciul cotra Gloriei CFR Arad (scor 3-2) Mica Brad a devenit reprezentantă a unei localităţi de nivel urban.

Să presupunem că în 1940 nu se acorda importanţă – una era mass-media în 1940, alta deja în 1970 – accederii unei echipe rurale în prima ligă a unui campionat de fotbal. Dar mai avem cazul echipei Metalul Câmpia Turzii (Echipa a fost mai cunoscută sub numele de Industria Sârmii). Aceasta promovează în categoria A în toamna anului 1951 (la începutul anilor ’50 campionatele se jucau după modelul sovietic, turul primăvara, returul toamna). Primele 6 etape din turul ediţiei 1952, Matalul Câmpia Turzii a fost o echipă rurală. Pe 1 august 1952, comuna de categoria I, Câmpia Turzii, a fost declarată oraş. Pe 17 august 1952, acasă, împotriva echipei Locomotiva Târgu Mureş (scor 1-1), Metalul era deja echipă „urbană”. Într-o vreme în care lozinca reprezenta (ca şi astăzi de altfel) principala reclamă a puterii comuniste este de neînţeles de ce autorităţile nu au speculat situaţia echipei Matalul. „Sportul comunal ajunge în categoria A”, „Miscarea sportivă rurală unică în Europa”, ar fi fost două lozinci care ar fi folosit comuniştilor. Probabil însă – să nu uităm, suntem în anul 1952, Stalin trăia – că propagandiştii de atunci nu au vrut să îl supere pe „fratele mai mare” de la Răsărit.

Alte „celebrităţi” comunale din Europa

• După premiera din 1970 din Yugoslavia, fotbalul comunal a mai cunoscut aerul primelor divizii. Avem trei nume destul de cunoscute. Cea mai celebră este TSG 1899 Hoffenheim, care în 2008 a promovat în 1.Bundesliga, devenind o echipă de mijloc care în ultimii doi ani s-a bătut pentru a prinde un loc de Europa League, dar a ratat de puţin obiectivul. Cum comuna Hoffenheim (cca 3.000 de locuitori) nu poate organiza meciuri de 1.Bundesliga, TSG joacă meciurile de pe teren propriu într-un oraş învecinat, Sinsheim, pe Rhein-Neckar Arena, care are o capacitate de 30.150 de locuri.
• În Ungaria avem un caz aparte. În 1994 echipa FC Kiskoros promovează în NBI (prima ligă din ţara vecină – n.a.). Echipa este preluată de compania de construcţii Stadler, îşi schimbă denumirea în FC Stadler şi este mutată din oraşul Kiskoros (cca 15.000 locuitori) în comuna Akaszto (cca 3.000 de locuitori), unde joacă pe un stadion de 16.000 de locuri !!!. După 4 ani în NB1, FC Stadler retrogradează în NBII, dar din cauza unor nereguli financiare este suspendată un an de zile, după care este trimisă în liga a III-a. Sponsorul nu mai susţine echipa, aceasta revine la Kiskoros şi după încă un sezon în NBII, retrogradează şi joacă într-o ligă regională.
• FC Olpran Drnovice dintr-o comună cehă cu 2.200 de locuitori a avut o viaţă relativ mai lungă în Gambrinus Liga. A promovat în 1993, în 2000 a jucat şi în Cupa UEFA – a ajuns până în turul II – iar în 2002 a ocupat penultimul loc, dar a fost retrogradată direct în liga a III-a din motive de ordin financiar. După două promovări consecutive revine în 2004 în prima ligă, şi deşi termină pe locul 8, se retrage voluntar din raţiuni financiare în liga a II-a, iar aici, deşi scapă de retrogradare , tot din raţiuni financiare îşi vinde locul. O „urmaşă” a celor de la Olpran joacă acum într-o ligă locală.

Când s-a trezit media şi propaganda din România

În vara anului 1975, în presa din România s-a făcut mare tam-tam cu promovarea în categoria B a echipei Unirea Tomnatic. „Prima echipă din mediul rural care ajunge în categoria B” sau „Prima comună din România care are echipă în categoria B”, cam aşa sunau titlurile. Şi evident se scotea în relief şi faptului că promovarea se datora prosperităţii CAP-ului din zonă. Da, Unirea Tomnatic a fost o echipă comunală. Dar Unirea Tomnatic nu a fost prima care a ajuns în a doua divizie a fotbalului românesc. Prima, chiar prima echipă a unei comune care a ajuns în liga a II-a a fost CFR Simeria, în ediţia de debut a diviziei B, 1934/1935. Simeria era şi la vremea respectivă un centru feroviar puternic, dar din punct de vedere administrativ era o comună. Abia în anul 1952, Simeria a fost declarată oraş. De fapt, se poate spune că într-un fel echipa din Simeria a fost şi echipă de primă ligă. Sub numele Piski Vasutas SC (Piski era denumirea veche, în maghiară a Simeriei) a jucat între 1911 şi 1914 în grupele regionale ale primei clase a campionatului maghiar. Toate campioanele regionale se întâlneau între ele, după care urma ca echipa campioană a regiunilor să joace finala naţională cu campioana Budapestei, dar acest lucru s-a întâmplat doar în 1909. Echipa din Simeria, înfiinţată în 1909, s-a clasat în cei trei ani după principalele echipe din Cluj. În afară de CFR Simeria, în liga a II-a (până la „premiera” Unirea Tomnatic) au mai jucat următoarele echipe rurale:

· Minerul Lupeni (desfiinţată recent) – 1938-1939

·Industria Sârmei Câmpia Turzii (desfiinţată recent) – 1938-1939

· Mica Brad – 1939-1940

· Metalosport Călan (actuala Victoria – acum în liga IV Hunedoara) – 1940-1941

· Solvay Uioara (actuala C.S. Ocna Mureş – acum în Liga IV Alba) – 1946-1947

· Metalosport Ferdinand (actuala ACS/Metalul Oţelul Roşu – acum în Liga IV Caraş.Severin) – 1947-1948

· Astra Română Moreni (actuala Flacăra – acum Liga IV Dâmboviţa) – 1947/48*

· CS Aninoasa (ulterior Minerul – desfiinţată) – 1947-1948

· Metalul 108 Cugir (ulterior AS, acum Metalurgistul – Liga III) – 1955

· Metalul Mija (prima echipă sătească !!! – în prezent desfiinţată) – 1973-1974

· Relonul Săvineşti (în prezent desfiinţată) – 1974-1975

Epopeea propagandistică Viitorul Scorniceşti

Apariţia echipei comunale Fudbalski Klub Crvenka în prima divizie a Yugoslaviei, a dat „idei” propagandei comuniste de la Bucureşti. S-a testat în media „marele succes” al CAP-ului de la Tomnatic; despre celelalte cazuri, Brad, Câmpia Turzii, Simeria, Călan etc nu s-a suflat vreun cuvânt, poate şi pentru că în anii ’70 localităţile respective erau deja oraşe, dar sigur şi pentru că se pregătea „bomba” Scorniceşti, comuna natală a lui Nicolae Ceauşescu. În 1974, Viitorul Scorniceşti apare pentru prima oară în divizia „C”. În 1978, după blaturi în cascadă şi un scor astronomic în ultima (18-0 cu Electrodul Slatina), Viitorul depăşeşte la golaveraj pe Flacăra Moreni şi promovează îm „B”. Aici joacă numai un sezon şi în 1979 promovează în „A”, devenind oficial (conform propagandei) „prima echipă comunală care a ajuns vreodată în România în categoria A”. Debutul a fost fulminant: 6-0 acasă cu Olimpia Satu Mare. Numele echipei din Scorniceşti a ajuns şi în presa străină. Dar fără „premieră”, în schimb totul a fost legat de familia Ceauşescu. Viitorul, cu denumiri schimbate a jucat în prima ligă până la sfârşitul turului de campionat 1989-1990, când a fost retrogradată din oficiu – o măsură abuzivă luată de noile autorităţi. În cei 10 ani de „A”, echipa din Scorniceşti a fost protejată când era în pericol de retrogradare, dar nu s-a forţat clasarea ei pe loc de Europa, pentru că aici nu se mai putea dirija nimic şi exista riscul unor înfrângeri umilitoare. Mai menţionăm ca la mijlocul anilor ’80 la Scroniceşti s-a consturit un stadion de 25.000 de locuri.

Comune în „A”: o actualitate banală

La ora actuală, în prima ligă din România, evoluează echipa „comunală” Concordia Chiajna – promovată în 201. În sezonul 2010-2011, în prima ligă a evoluat Victoria Brăneşti, iar în sezonul 2013-2014, Săgeata Stejaru. Ultimele două nu au rezistat decât un singur sezon în prima ligă, iar în prezent sunt desfiinţate. În 2002, Fulgerul Bragadiru (jud Ilfov) a promovat în prima ligă, în presezon şi-a schimbat numele în AEK Bucureşti, dar echipa a fost mutată la Timişoara unde a evoluat sub numele Politehnica AEK Timişoara.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.