Un spectacol, cu aromele copilăriei, despre singurătate

”4 Dansuri”: tango, bolero, rock and roll şi vals, aromele copilăriei, ale adolescenţei şi tinereţii, iluzia unei utopii, cea a unei lumi perfecte fără adulţi, trag un semnal de alarmă. Treziţi-vă din indiferenţă şi amorţeală. Intraţi în ”4 Dansuri”, într-un spaţiu ţesut deasupra unei prăpastii, între ei, adolescenţii, tinerii, şi noi, adulţii/ părinţi.

Un spectacol despre singurătate în lipsa afecţiunii părinţilor. Textul rafinat este scris de unul dintre cei mai apreciaţi dramaturgi spanioli contemporani, Albert Espinosa. Poezia, violenţa şi muzicalitatea piesei au fost tălmăcite inspirat de Luminiţa Voina-Răuţ. Regizoarea Adriana Zaharia, care semnează şi ilustraţia muzicală, scenografa Ana Iulia Popov, coregrafa Andreea Duţă şi artistul 3D Darie Armin Alexandru au pătruns în lumea atât de specială a lui Albert Espinosa.

Piesa ”4 Dansuri” a fost scrisă în 2003 şi s-a jucat până acum cu mare succes în Spania, Germania (la Dusseldorf şi Essen), în Mexic (Guadalajara), Venezuela (Caracas) şi, acum, pentru prima oară în România, la Teatrul Excelsior din Bucureşti, unde sunteţi invitaţi joi, 14 iunie, la ora 20.00.

Patricia, singurul personaj feminin, sora ”ciudată”, este interpretată (cu mii de nuanţe) de Annemary Ziegler, Babysitter-ul, de Ion Bechet, Fratele Patriciei, de Tudor Pârvu, Deşiratul, de Marian Rădulescu, şi Vânjosul, de Robert Robert Emanuel.

”4 Dansuri” este şi unul dintre ultimele proiecte care poartă girul maestrului Ion Lucian. Domnia sa şi-a dorit ca acest spectacol să atragă un nou segment de public, la minunatul teatru pe care l-a fondat în urmă cu 22 de ani. Nu doar copiii să aibă o casă a lor în Teatrul “Excelsior”, dar şi adolescenţii, tinerii şi părinţii lor, sau, mai exact, cum îi plăcea domniei sale să spună: ”Jucăm pentru un public de la 3 la.. 103 ani!”.

Iată că Teatrul “Excelsior” îşi închide stagiunea 2011-2012 cu o premieră pe ţară şi îşi aşteaptă spectatorii să vină în număr cât mai mare.

Dramaturg, romancier, scenarist, actor şi regizor, Albert Espinosa este unul dintre cei mai importanţi autori din lumea culturală spaniolă contemporană.

S-a născut la Barcelona în 1974. A scris piese care au fost montate la “Teatrul Naţional Catalonia”, Teatre “Lliure” şi “Centrul Dramatic Naţional”. Laureat al Premiului “Butaca”, pentru piesa “Tu vida en 65’” (Viaţa ta în 65’), obţine premiul “TeatreBcn” pentru “Idaho y Utah” (Idaho şi Utah) şi este nominalizat la premiile “Max” pentru teatru.

Are propria lui companie, “Los Pelones” (Pleşuvii), fiind şi actor şi regizor în cadrul ei.

A scris două piese care au fost şi ecranizate pe marele ecran, “Los Pelones”, care devine filmul “Planta 4” (Etajul 4), în regia lui Antonio Mercero, fiind filmul cu cele mai mari încasări în Spania în 2004 şi obţinând Premiul “Goya” pentru cel mai bun film artistic.

În prezent s-a făcut un remake în Elveţia, după el, cu titlul “Stations Piraten”. Albert Espinosa a adaptat pentru cinema “Viaţa ta în 65’”, în regia Mariei Ripoll, piesă jucată în peste 20 de ţări.

A mai scris scenarii pentru filmele “Nimeni nu-i perfect”, “Tempus Fugit” (Premiul de Aur la Monte Carlo, pentru cel mai bun scenariu), “Eroi” şi “Nu-mi cere să te sărut, fiindcă o s-o fac”.

4 Dansuri, o metaforă a adolescenţei

Albert Espinosa a conceput scenarii pentru peste 12 seriale de televiziune. A semnat “Brăţări roşii”. Scenariul se bazează pe cartea lui “El mundo Amarillo”. E primul lui roman. Ulterior mai scrie: “Todo lo que podríamos haber sido tu y yo si no fueramos tu y yo”. (Tot ce-am fi putut fi tu şi cu mine, dacă n-am fi tu şi cu mine) şi “Si tu me dices ven lo dejo todo pero dime ven” (Dacă îmi zici vino, las totul, dar spune-mi vino). Cele trei romane au ocupat locul 1 în Spania, timp de câţiva ani. S-au vândut în peste 20 de ţări, în 500.000 de exemplare.

Albert Espinosa a avut cancer între 14 şi 24 de ani, i-au fost tăiate: un picior, un plămân şi jumătate de ficat. La 24 de ani a reuşit să învingă boala. Piesele lui sunt jucate în SUA, Mexic, Canada, Coreea şi Australia.

În 2002, Adriana Zaharia, absolventă a Universităţii Naţionale de Artă Teatrală şi Cinematografică – secţia Actorie şi apoi secţia Regie -, a înfiinţat Asociaţia pentru Educaţie Creativă “Persona”, iar în 2005, primul teatru underground de la noi, Teatrul “Desant”. Acest teatru, care a funcţionat timp de doi ani, a organizat în premieră workshop-uri de dezvoltare creativă prin teatru, adresate adolescenţilor. Mai mult decât atât, a existat un program coerent dedicat adolescenţilor, prin lansarea unor spectacole interactive, a unor dezbateri foarte vii despre teatru, film, tehnologiile digitale, dar şi despre problemele specifice acestei vârste.

Regizoarea Adriana Zaharia s-a remarcat în 2003 când a pus în scenă spectacolul ”K+M+L+R”, de Mattias Andersson. Au urmat apoi ”Şeherezada”, de Jonas Gardell, la Studioul Casandra, ”Elevator”, de Gabriel Pintilei, la “Teatrul Foarte Mic”, şi multe proiecte la Teatrul “Desant”. De asemenea, a fost printre fondatorii mişcării teatrale “DramAcum”, coordonată de actualul decan al UNATC, prof. univ. dr. Nicolae Mandea. Ca preşedintă a Asociaţiei “Persona”, a câştigat două proiecte europene extrem de importante: ”ADAPT” – Tehnologii Digitale Avansate pentru Artele Spectacolului -, desfăşurat în cursul anului 2010 în Praga, Lisabona, Avignon, Bucureşti şi Mons, şi ”Redescoperirea spaţiului urban din perspectiva tehnologiilor digitale”, care s-a desfăşurat în mai multe etape de lucru la Praga, Atena, Nicosia, Istanbul, Bucureşti.

Traducătoarea Luminiţa Voina-Răuţ este foarte apropiată de lumea teatrului – conduce de ani de zile secretariatul literar al Teatrului Bulandra – şi a transpus numeroase piese de teatru ale unor autori contemporani foarte apreciaţi în lumea întreagă. Printre ei se numără Juan Mayorga, Jordi Galceran, Esteve Soler şi Albert Espinosa, autorul premierei pe ţară a Teatrului Excelsior, ”4 Dansuri”.

Scenografia este semnată de Ana Iulia-Popov. Coregrafia poartă amprenta Andreei Duţă, care până în 1998 a făcut parte din compania de dans “Contemp”, iar din 1998 este dansator, coregraf independent şi predă la Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică. A semnat coregrafia unor piese de teatru precum: „Arabian Night” şi „Suntem 4 facem teatru”, regia Theodora Herghelegiu, „Vitamine”, „You can buy me with a coffee”, ambele în regia Anei Mărgineanu, „Party in a Piano”, regia Alexandru Repan, şi „Elisaveta Bam”, în regia regretatului Alexandru Tocilescu (cel mai bun spectacol al anului 2007, la Gala UNITER).

Darie Armin Alexandru a absolvit Facultatea de Film, Secţia Regie, la clasa maestrului Geo Saizescu şi s-a specializat în Danemarca, la Viborg, în animaţia 3D şi efecte speciale. Este autorul conceptului multimedia a două dintre cele mai importante proiecte ale Uniunii Europene câştigate de Asociaţia “Persona”: “A.D.A.P.T”. – Tehnologii Digitale Avansate pentru Artele Spectacolului -, fiind prezent alături de artişti video, regizori, coregrafi, teoreticieni, la Praga, Lisabona şi Avignon, şi ”Global Gateway”, unde a reprezentat România la Atena şi Praga. Pentru “4 Dansuri”, a creat conceptul video al spectacolului.

Două personaje amuzante şi triste în acelasi timp. Foto Maria Ştefănescu

Annemary Ziegler evoluează în rolul Patricia, o încercare extrem de dificilă. Gândiţi-vă pentru o clipă la lumea adolescenţilor. De ce sunt ei ignoraţi? De ce sunt pentru mulţi dintre noi, adulţii, invizibili? Patricia, singurul personaj feminin din piesa lui Albert Espinosa, e ”ciudată”, pentru că este “altfel” decât ceilalţi. Ce înseamnă altfel? Mult mai sensibilă, mult mai neliniştită, deloc indiferentă la ce este în jurul ei şi incapabilă de a se adapta unei lumi în care minciuna, ipocrizia, falsitatea sunt legile dominante. Ce ”boală” misterioasă are Patricia, astfel că fratele ei îi angajează un babysitter? Boala ei se numeşte refuzul în faţa imoralităţii adulţilor. Ea vrea să păstreze cu orice preţ aroma copilăriei, a visului, a iluziei. Ce se va întâmpla însă cu Patricia, cea a cărei copilărie şi adolescenţă au stat sub semnul absenţei părinţilor şi sub povara unei vinovăţii nemărturisite?

Dar, aşa cum spunea Zeami Motokyio, fondatorul şi teoreticianul Teatrului “Nô”, Annemary Ziegler a găsit în sufletul ei de actriţă “floarea”,măiestria interpretării.

Publicul va avea bucuria descoperirii unui actor înzestrat. Ion Bechet, în rolulBabysitter, pare o apariţie fragilă, cu un chip de copil tocmai sculat din somn, visător, cu gândurile ”în nori”, dar cât de înşelătoare sunt aparenţele! Actorul Ion Bechet – pe care îl ştiţi dintr-un alt spectacol al Teatrului “Excelsior”, ”Tărâmul vrăjit” – are forţă interpretativă, expresivitate cât pentru o trupă întreagă, o mobilitate neobişnuită a trupului şi ardoarea celor ”posedaţi” de teatru. Rolul pe care l-a creat autorul spaniol are deopotrivă candoare şi luciditate, bucurie şi tristeţe, poezie şi violenţă. E compus din zeci şi zeci de straturi de înţelesuri, iar fiecare din palierele personajului ascunde neprevăzutul. Ion Bechet a intrat în fiecare dintre ”cămăruţele” personajului cu atenţie, emoţie, sensibilitate.

Tudor Pârvu creează în rolul Fratelui un personaj puternic, la graniţa dintre cinism, ironie şi vulnerabilitate. El este personajul încărcat de vină, de frică, care caută o salvare prin dans. O prezenţă charismatică, cu o bună stăpânire a mijloacelor artistice, un nume despre care cu siguranţă vom auzi de acum încolo.

Marian Rădulescu se apropie cu profesionalism de personajul Deşiratului, tipul de adolescent ”rău”, certat cu societatea şi cu regulile ei.

Robert Robert Emanuel se potriveşte cu personajul Vânjosul, gândit de Albert Espinosa. Un tip puternic, plin de tupeu, şmecherul de cartier, căruia îi place să joace dur, dar care de fapt este un laş, un mic escroc, care-şi pierde repede siguranţa de sine, atunci când intră în contact cu o lume pe care nu o înţelege şi nu o poate stăpâni.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.