Declaraţia lui Laszlo Tokes nu este chiar aşa de neaşteptată. Nici neaşteptată, şi nici surprinzătoare! Aşa gândeşte omul! O ştim de mai multă vreme. Laszlo Tokes a ieşit la rampă imediat ce Curtea Internaţională de la Haga s-a pronunţat asupra legalităţii statului kosovar. „Kosovo şi-a obţinut independenţa. Noi nu am putea să obţinem autonomia?”.
De observat că nu este judecata în oglindă. În primul enunţ este vorba de independenţă. În al doilea, referitor la secui, e vorba de autonomie. Şi comparaţia făcută de Tokes este cu situaţia din Catalunia, nu cu cea a kosovarilor: „Aşa cum au ieşit catalanii în stradă, şi secuii ar putea ieşi în stradă pentru autonomia lor”.
Ceauşescu ar putea să-i mulţumească pastorului. Graţie declaraţiilor sale, ziariştii l-au părăsit instantaneu şi şi-au mutat aparatele la Tabăra de Vară Tusvanyos, de la Băile Tuşnad. I-au lăsat baltă şi pe Mădalina Manole, şi pe Nea Nicu. Fostul preşedinte comunist al României se poate odihni, măcar pentru o scurtă vreme, în deplină linişte! În schimb, Laszlo Tokes a dat lovitura. Nu doar că l-a detronat pe Nicolae Ceauşescu din audienţa tv, dar a izbutit să plaseze un mesaj important într-un moment esenţial.
Decizia de la Haga este doar prilejul şi pretextul. Dacă ea ar fi picat în momentul în care terenurile din Cluj, Târgu-Mureş sau Oradea se vindeau şi cu 3.000 de euro metrul pătrat, sigur Laszlo Tokes ar fi vorbit doar pentru rudele sale şi câţiva amici politici. Acum în România lucrurile merg prost. Statul e calic şi firav. Şi e condus de o armată de amatori şi incompetenţi. Economia este gripată. Aş putea folosi un cuvânt mai aspru. În plus, Uniunea Europeană a început să dea semne de iritare faţă de chiflele României şi Bulgariei. Aşadar, un moment cum nu se poate mai potrivit pentru o asemenea discuţie!
Socoteala lui Laszlo Tokes s-a dovedit extrem de corectă. Efectul a fost chiar peste aşteptările sale. Televiziunile au amplificat totul până la paroxism. Partidele au ieşit la rampă cu declaraţii patriotice şi patriotarde. A fost resuscitat Vadim. Ba Antena 3 a reuşit performanţa să-l pună coarne-n coarne pe Vadim cu Laszlo Tokes. Un moment polemic de antologie creat exact în timpul în care pastorul ducea discursul său într-o direcţie soft, chiar conciliantă!
Foloseşte cuiva acest subiect de vară, apărut ca o mană cerească pentru goana televiziunilor după audienţă? Tentaţia este să spunem nu. Am mai traversat asemenea dispute! Nu prea cred să se întâmple ceva într-o săptămână sau într-o lună. Pe termen ceva mai lung, lucrurile sunt din ce în ce mai complicate. Şi ele se complică şi mai rău, pe măsură ce România se dovedeşte un stat slab, pe măsură ce preşedintele şi Guvernul trec de la o chiflă la alta, iar naţionaliştii mai repetă de 5-10 ori aceleaşi lozinci patriotice. Dar problema secuilor se încarcă de tensiune cu fiecare din toate acestea. Iar românii poartă răspunderea unor uşi trântite cu mânie, a unor dialoguri blocate de propoziţii pe care le ştim de pe vremea lui Nicolae Ceauşescu.
În mare, chiar am putea spune că baza politicii şi a discursului românesc în materie de secui au fost puse de epoca răposatului. Marele noroc al României este UDMR-ul. Toţi naţionaliştii l-ar desfiinţa. Deştepţii i-ar putea găsi rostul. Cu un partid politic al maghiarilor, ungurii pot participa la putere. Şi o fac de mai multe mandate. Fiind la putere, aleşii maghiari gustă din bucuriile şi privilegiile guvernării. Şi le place de mor. Fac cât pot pentru comunitatea maghiară, dar şi pentru ei. Aşa că marile subiecte se negociază. Împreună cu cele mici şi lumeşti. Asta şi face din UDMR un interlocutor mai comod, chiar plăcut! În acelaşi timp, statutul de participant la guvernare amână la nesfârşit momentele de mare încărcătură. Adică situaţiile dramatice!
De ce Tokes face tandem cu Traian Băsescu? Preşedintele ţine într-un fel locul lui Vadim. L-a sprijinit indirect pe pastor pentru a ameninţa UDMR-ul. La fel a făcut şi cu Partidul Civic Maghiar, concurentul UDMR. Tot preşedintele a susţinut dezvoltarea regională. N-a făcut nimic pentru asta, deşi există o politică europeană în domeniu. Nişte paşi în această direcţie ar fi creat o alternativă şi o bază de negociere cu minoritatea maghiară. Apoi tot el a „refuzat în mod dur” (L. Tokes). Doar că n-a făcut spectacolul comic al lui Vadim!
Şi Traian Băsescu a jucat în acelaşi stil cu pastorul. Când tranşant şi ameninţător, când momit şi insinuant. Fiecare pentru publicul său! Adică pentru menţinerea în poziţia de vioara întâi în faţa unei tabere. Şi fiecare cu nemişcarea periculoasă pentru ceilalţi!
Deocamdată, ambele tabere stau faţă în faţă. Iar România pierde timp preţios pentru a aborda o atitudine modernă, europeană, negociată cu mare grijă de politicieni vizionari, riguroşi şi patrioţi în adevăratul sens al cuvântului.
În sfârşit, Dan Voiculescu i-a mai tăiat niţel pastorului din ecou. A venit cu suspendarea şi a împins alt subiect pe primul loc!
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.