ULTIMA ORA
Previous Pause Next
 
Home » Societate » Povesti de Bucuresti » Un englez la Bucureşti: „SUV-ul este o adevărată metaforă a capitalismului în România“

DE CE IUBIM BUCURESTIUL

Un englez la Bucureşti: „SUV-ul este o adevărată metaforă a capitalismului în România“

30 Iun 2009 Ioana Calen | 0 comentarii | 4149 vizualizari
Rating:
8 voturi
Marime text a A  Trimite pe email   Comenteaza
 
Tom Wilson este cunoscut în Bucureşti şi ca DJ, şi ca un excelent comentator de muzică pentru diverse publicaţii.
 
Desi mixeaza muzica in cluburi, Tom Wilson afirma ca nu se omoara dupa ele
Desi mixeaza muzica in cluburi, Tom Wilson afirma ca nu se omoara dupa ele
 

Când ai venit prima oară în Bucureşti de ce ai rămas?
 
Prima oară am venit în 2000 şi am rămas pentru a fi mai aproape de prietenii pe care mi i-am făcut. Nu voiam să fiu prins în capcana unui job convenţional în Anglia şi pentru că m-am entuziasmat de posibilităţile pe care le-am văzut aici. Dar cel mai mult au contat oamenii, o „comunitate” în adevăratul sens al cuvântului pe care nu o găseşti în alte locuri.
 
Care a fost prima impresie pe care ţi-a făcut-o oraşul şi cum s-a schimbat pe parcurs?
 
Prima oară am vizitat oraşul iarna, deci prima mea impresie a fost a unui loc postsovietic, cam aşa cum îşi imaginează oamenii din Vest Moscova, cu multă zăpadă, mulţi oameni care poartă căciuli amuzante de blană şi multă băutură să le ţină de cald. Nu ştiu de ce, dar mereu îmi amintesc despre ierni ca fiind mult mai grele - mai friguroase - decât sunt acum. Încep să vorbesc ca un om bătrân...
 
Care sunt cluburile şi locurile tale preferate de aici?
 
Nu-mi plac cluburile. Cred că am devenit DJ pentru că mă simt atât de ciudat în cluburi - aşa măcar ai o scuză să nu vorbeşti cu oamenii -, poţi să stai în lumea ta mică şi să te concentrezi pe muzică. Aşa că nu sunt multe cluburi care chiar îmi plac. Clubul The Web a fost pentru mine un loc legendar şi mi se pare ciudat că nu mai există. Am multe amintiri frumoase legate de el. Era un pic ca The Loft din New York - un loc în care se duceau oamenii în căutare de ceva diferit. Celălalt este Fantastic Club în Bragadiru, unde nişte prieteni organizează ocazional petreceri care ies întotdeauna perfect. În afară de asta, îmi plac noua terasă deschisă de UNITER pe Calea Victoriei şi vechiul restaurant „Casa Oamenilor de Ştiinţă” din Lahovari şi un restaurant foarte mic ascuns undeva pe Dionisie Lupu.
 
Un alt loc preferat este Muzeul Scriitorilor, ascuns undeva pe lângă Amzei, unde poţi să dai peste o groază de poeţi alcoolici. Îmi plac locurile unde sunt singura persoană sub 30 de ani. Şi am şi o regulă a „ecranului cu plasmă”: dacă un loc are afişat un ecran mare cu plasmă, nu merită să stai acolo. Nu-mi pot imagina ceva mai kitsch. Practic afirmi că clienţii tăi sunt nişte cretini care nu pot avea o conversaţie fără să caşte gura la MTV.
 
Cât timp ţi-a luat să înveţi româneşte şi ce metodă ai avut?
 
N-am învăţat cu metodă. Am fost norocos să am nişte prieteni foarte înţelegători care m-au ajutat. Mult timp am vorbit în româneşte şi oamenii îmi răspundeau în engleză pentru că le era mai uşor. A trebuit să îi implor să vorbească cu mine în româneşte.
 
Ce joburi şi proiecte ai avut de când eşti aici?
 
Am avut tot felul de joburi diferite: am promovat cluburi de noapte, am prezentat emisiuni de călătorii, am făcut voice-over, am lucrat pentru ONG-uri, am făcut proiecte cu fonduri europene, am promovat cultura română prin intermediul unor programe ICR, am făcut site-uri, am făcut branding şi publicitate pentru primul producător de cânepă din România, dar întotdeauna am avut la bază scrisul. La început scriam mai mult pentru publicaţii englezeşti, dar fac din ce în ce mai multe lucruri aici. Acum lucrez la o carte şi la un site pentru străini în care voi prezenta 100 de oameni creativi din România - de la scriitori şi directori de teatru până la dansatori, artişti şi regizori. Un alt proiect al meu este să învăţ cum se scriu scenariile pentru că lucrez la o emisiune. Aş putea să-ţi spun mai multe despre proiect, dar după va trebui să te omor...
 
Ce te enervează cel mai tare la oraş şi la bucureşteni?
 
Problema numărul unu este traficul. Dacă aş putea schimba ceva, i-aş scoate pe oameni din maşini şi i-aş pune pe biciclete sau transport public. Aş vrea de asemenea să rănesc fizic sau să mutilez idioţii care cred că e acceptabil să conduci un SUV mare într-un oraş ca Bucureşti: e prostesc, neecologic, antisocial şi arată un real complex de inferioritate. Oricine trebuie să stea în spatele volanului unei maşini mari pentru a se simţi important are probleme de self-esteem. SUV-ul este o adevărată metaforă a capitalismului în România. Mi-ar fi plăcut să fie un adevărat „faux pas” social să fii văzut la volanul unei maşini mari care consumă mult - oamenilor ar trebui să le fie ruşine să fie văzuţi în astfel de maşini.
 
Crezi că Bucureştiului i se spune pe drept „noul Berlin” în ultima vreme?
 
Nu, nu cred. Dar e important să spunem în continuare asta, pentru că, dacă o spunem, ar putea deveni adevărat.
Eu chiar am scris că Bucureşti este noul Berlin într-un articol pentru „The Observer” din UK. Eu o consider o mică minciună pentru a promova România. Cea mai mare diferenţă dintre cele două oraşe constă în preţul proprietăţii.
În Berlin, tinerii îşi permit să înfiinţeze cafenele, baruri şi galerii pentru că sunt aşa mici chiriile. În Bucureşti ai nevoie de sprijin financiar serios ca să poţi face asta. În schimb, oraşul a devenit un magnet pentru oameni creativi din alte ţări - ştiu mulţi oameni ca mine care au venit aici pentru că au găsit libertatea necesară să-şi facă propriile proiecte „creative”.
 

 

 
 
Cotidianul.ro va recomanda portalul MONEY.ro si MONEY WEB TV.
 
Abonare Newsletter
 
 
 

0 comentarii

 
 
Pentru a comenta acest articol va puteti loga aici.
Daca nu aveti cont va puteti inregistra aici.

 
Întrucât dorim ca site-ul cotidianul.ro să rămână un spaţiu al al discuţiilor civilizate, îi invităm pe cei care postează comentarii la articole să respecte următoarele reguli:



1. Să folosească un limbaj civilizat, să evite aprecierile xenofobe, antisemite sau rasiste

2. Să se refere doar la articolul la care postează

3. Să se abţină de la atacuri off topic la adresa autorilor


Nerespectarea acestor reguli va duce la şteregerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Abaterile repetate vor avea drept consecinţă banarea.
Citeste si:
 
 
 
 
 
 
POVESTI DE BUCURESTI
 
 
 

Spatiile publicitare F5 sunt administrate de