Estimări recente arată că în fiecare săptămână una din șase persoane trece printr-un episod obișnuit de tulburare mentală. Cele mai des întâlnite sunt depresia și stările de anxietate, dar de multe ori sunt diagnosticate și tulburările bipolare sau anorexia. Și, ca orice altă afecțiune fizică ori mentală, este greu de spus și de descris prin ce trece o persoană. Pentru a înțelege mai bine stările pe care le resimte persoana care are astfel de „episoade“, patru femei explică, pe înțelesul tuturor, experiențele trăite. Deși descrierile lor sunt diferite, toate sunt de acord cu un singur lucru: orice persoană care trece prin episoade de tulburări mentale nu trebuie lăsată să lupte singură cu boala și trebuie să meargă la psiholog, dacă nu chiar la un psihiatru.
Simona Lari din Pitești are 25 de ani și este webdesigner. Ea a avut de mai multe ori atacuri de panică. „Un atac de panică major îl percepi ca și cum ești în situație periculoasă și imediată de a-ți pierde viața. Uneori, simți ca și cum te-a lovit o găleată cu apă rece. Ai palpitații, amețeli și respirație sacadată. La modul cel mai sincer, este înspăimântător și este vorba de un cerc vicios al panicii. Cel mai rău este atunci când par să apară, fără niciun motiv, și nici măcar nu realizezi că ceea ce se întâmplă este anxietate. Devin anxioasă în metrou, sau autobuz, sau în aglomerări de oameni. Practic, îmi este din ce în ce mai greu să respir. Este destul de dificil și când oamenii din metrou, de exemplu, vorbesc mai tare, iar eu am senzația că vocile lor sunt chiar în capul meu, precum o mâncărime, iar eu nu pot să mă scarpin.“
„Uneori sunt nervoasă și agitată, alteori sunt epuizată“
Roxana Ana, o tânără de 29 de ani din Bacău, studiază în prezent pentru a-și lua masteratul în Comunicare. A avut episoade de depresie chiar la vârsta de 13 ani și a fost diagnosticată la 18 ani. La 20 de ani, diagnosticul a fost de tulburare anxioasă și atacuri de panică. „O stare proastă pentru mine înseamnă să mă simt ca un prizonier. Astfel de stări mă epuizează, dar în două zile mă simt din nou normal. Uneori sunt foarte nervoasă și agitată, iar alteori mă simt atât de extenuată, încât nu sunt în stare să mă mișc. Atacurile mele de panică durează mult timp și vin și cu simptome la nivel fizic, inclusiv cu simptome de infarct, așa cum le descriu cei care le-au suferit, sau cu senzația că ai ratat o treaptă când cobori o scară, iar inima ți-a ajuns în gât, și asta durează și două ore. Întotdeauna râd când îmi aduc aminte că primul meu atac de panică s-a întâmplat când eram într-un magazin de șosete. De cele mai multe ori când se întâmplă, singurul lucru pe care pot să-l fac este să mă așez și să aștept să se termine. Mi-e frică să ies din casă, de multe ori, pentru că nu știu niciodată când o să apară. Deși știu că nu o să mor, simplul fapt că propriul meu corp mă trădează în modul acesta mă face greu să accept că nu mă va trăda și în alte feluri – prin leșinuri, stări de vomă sau pierderea controlului asupra intestinului, situații care atrag atenția asupra mea, iar asta se transformă într-o situație și mai gravă.“
„Nu mă ridicam din pat zile întregi“
Georgiana Rădulescu are 42 de ani și este bibliotecar. În 2012 a fost diagnosticată cu comportament bipolar, după un incident în urma căruia a stat în spital cinci săptămâni. „Sunt sub medicație în prezent și sunt destul de bine, adică nu mai trec prin diverse experiențe. Când aveam tot felul de stări, adică acum cinci ani, trăiam unele stări de încredere completă, nu aveam nicio teamă, eram aproape nobișnuit de încrezătoare. Iar la polul opus erau stările în care eram atât de lipsită de energie, încât nu mă ridicam din pat zile întregi, chiar săptămâni întregi. Inabilitatea de a avea grijă de tine însăți sau de a face ceva creează mari frustrări, așa că nu ești în stare de nimic.“
„Simți în permanență că eșuezi“
Florentina are 26 de ani și trăiește în Capitală. A schimbat mai multe joburi în ultimii ani, iar în 2013 a fost diagnosticată cu anorexie, dar suferea de această boală încă din 2011. „Simți ca și cum ai fi într-o permanentă bătălie cu tine însăți. Jumătate ești persoana care ești de fapt, iar cealaltă jumătate este bolnavă și îți dictează în permanență ce să faci. Simți în permanență că eșuezi. De exemplu, dacă plănuiești să ieși cu prietenii la cină, care este un stres din cauză că ți-e teamă să nu mănânci prea mult, dacă anulezi întâlnirea și lași boala să învingă, o parte din tine este dezamăgită pentru că îți dezamăgești prietenii, deși o altă parte este mândră pentru că ai fost destul de puternică să reziști tentației. Dacă ești mai puternică decât boala și alegi să ieși în oraș, ai un sentiment constant de vină: Să mănânc asta sau asta? Oare cântarul o să arate mai multe kilograme mâine?“
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.