Klaus Iohannis va avea consilieri, sfetnici de taină, admiratori sinceri câtă frunză şi iarbă. Cel puţin în primele şase luni. Sau măcar în primele 100 de zile. Domnul preşedinte va avea şi servicii secrete: George Maior s-a prezentat imediat (la Târgul de carte Gaudeamus) şi cu propunerea subliminală (meseria l-a învăţat) să devină şef şi la SIE, într-un serviciu mamut SRI-SIE şi cu un buget pe măsură, ceva în jurul miliardului de euro. Desigur, bugetul serviciilor, ca şi bugetul consilierilor şi admiratorilor trebuie trecute la categoria „cheltuieli”, nicidecum la „venituri”.
George Maior face parte, ca un guest star, din celebrul Grup de la Cluj. Preşedintele Iohannis va avea – are deja – şi un Grup de la Cluj în PSD. Grupul de la Cluj din PSD e un foarte bun furnizor de voturi pentru adversarii PSD-ului. Aşa a fost pentru Traian Băsescu şi tot aşa a fost, de curând, pentru noul preşedinte. Ioan Rus pozând alături de Victor Ponta pe afişele electorale din Cluj şi din judeţ i-a adus candidatului aşa-zisei drepte peste 70% din voturi.
Doamna Laura Codruţa Kövesi a avut în lunile de campanie electorală o recoltă ieşită din comun. Nu cred să mai fi fost arestaţi atâţia politicieni într-un interval atât de scurt, în timp de pace, în Europa, cât a reuşit să trimită ritmic după gratii DNA-ul românesc. DNA a adus la bugetul statului sute de milioane de euro. O întreprindere românească în sfârşit rentabilă, care va să zică, dar e vorba de o rentabilitate specială, stranie. DNA nu produce nici brânză, nici carne, nici cuie sau pantofi. Dar „recolta” DNA defineşte, involuntar şi tragicomic, o epocă: epoca Băsescu, care se va sfârşi, foarte probabil, cu Băsescu însuşi devorat de instituţiile modelate de el. Arestăm azi ce a patronat Traian Băsescu ieri. Mai întâi de la opoziţie, dar, odată cu arestarea şefului DIICOT, Alina Bica, sunt bune auspicii şi pentru ceilalţi, pentru băsişti. După arestarea fostului ei soţ şi partener de afaceri Dorin Cocoş, a prietenei „pariziene”, procuroarea Bica, Elena Udrea s-ar cuveni să fie stresată? Dar Traian Băsescu?
Ce-i lipseşte cu adevărat lui Iohannis e un guvern şi un proiect de ţară. Nici proiectul de ţară şi nici oamenii care să-i dea viaţă nu se găsesc pe sticla televizoarelor, în talk show-uri, pe Facebook sau pe Net. Lipsa teribilă de lichidităţi de pe piaţă asfixiază deja galopant ce-a mai rămas din întreprinderile viabile. Realitatea economică în concret nu a fost preocuparea guvernului Victor Ponta. În plus, anul care vine ne găseşte cu acelaşi guvernator la Banca Naţională, un Matusalem al finanţelor (Traian Băsescu s-a dus, Mugur Isărescu a rămas) care şi-a epuizat de mult orice creativitate, dacă a avut vreodată aşa ceva. Opţiunile de personal ale lui Mugur Isărescu sunt de acelaşi nivel: Lucian Croitoru, omul familiei, un neoconservator exaltat de baltă românească pentru postul de prim-ministru, sau Liviu Tudor, un speculator imobiliar cu rădăcini în Bancorex, plasat la conducerea Clubului de la Roma, secţia română. Împrumuturile faraonice făcute de guvernele PDL (actualul PNL) şi de Lider Maximo Traian Băsescu trebuie plătite din greu începând de la anul. Din ce?!
E destul de limpede că noul preşedinte nu poate continua dincolo de sfârşitul anului cu un guvern Ponta, remaniat sau nu. Asta se poate citi clar în votul de la 16 noiembrie, care a fost în primul rând unul împotriva lui Victor Ponta personal. Când şi-a asumat riscul nerezonabil de a candida la 42 de ani pentru Preşedinţia României, şi-a pus la bătaie implicit şi mandatul de prim-ministru, chiar dacă nu a avut bunul-simţ să demisioneze în campanie. E cineva care nu pricepe chestia asta simplă? Într-o democraţie cât de cât normală, prim-ministrul şi-ar fi prezentat demisia imediat după aflarea rezultatului alegerilor. E şi o minimă chestiune de onoare. Sau, mă rog, demisia mai poate aştepta până pe 22 decembrie, când noul preşedinte îşi va prelua oficial funcţia. Dacă încă se mai poate admite că Victor Ponta nu vrea să-şi prezinte demisia lui Traian Băsescu, e de la sine înţeles că trebuie să şi-o prezinte noului preşedinte. Jocul politic trebuie restartat ca la carte.
Noul preşedinte al României are o urgentă nevoie de consilieri economici şi politici, dar are o şi mai dramatică nevoie de un guvern al său, corespunzător votului popular. Care poate fi PSD, PNL, de uniune naţională sau de profesionişti. Votul copleşitor din 16 noiembrie îi acordă clar prerogativa de a numi un nou prim-ministru. Care nu mai poate fi acelaşi Victor Ponta. Problema majorităţilor la momentul alegerilor prezidenţiale e totuşi una secundară. Iar UDMR şi UNPR (Gabriel Oprea) par pregătite să voteze şi un alt guvern decât unul PSD. Care ar fi cea mai bună alegere (guvern PSD, guvern PNL, PSD-PNL, tehnocraţi) e o discuţie aparte, ce nu va întârzia să preocupe întreaga societate.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.