„Unde ni sunt visătorii?”

Vagoanele cu rahat încep să iasă din subsolurile instituţiei prezidenţiale. Şi de pe la domiciliile familiei şi ale asinilor de afini. Mărturisirile lui Eugen Iacobescu şi filmele documentare ale clanului Bercea ne arată ce lume conduce ţara. Partidele tac. Şi organizaţiile lor de tineret se ţin numai de şcoli de vară, mai ales cu zilele lor de incultură politică şi cu nopţile de curvăsărie totală. Aţi auzit cumva tesediştii sau tinerii liberali fluierând în faţa biroului Laurei Codruţa Kovesi? Sau la poarta Cotrocenilor? Aţi auzit de o nouă manifestaţie la Universitate? S-au strâns tinerii săraci şi fără loc de muncă din Dolj, Gorj şi Segarcea la fereastra biroului Elisabetei Ponea ca să-i strige:

– Nevastă de miliţian ce eşti! Du-te la sapă!

Junii noştri se înghesuie în trenurile spre mare, populează discotecile iar cei mai studioşi stau la cozi pentru a intra în examenele de admitere. Aşteaptă cuminţi la rând şi, când apare un reporter, mărturisesc oarecum revoltaţi că după examenul de diplomă vor pleca din România. A devenit un loc comun, o virtute de tembel să declari că nu ai loc în ţara ta şi că abia aştepţi să ţi-o părăseşti. Şi la o nouă declaraţie făcută unei reporteriţe, aceiaşi absolvenţi să spună că nu se mai poate, că o mafie controlează ţara şi instituţiile şi că în România nu este loc pentru ei. Şi nimeni să nu-i întrebe:

– Tu ce deget ai mişcat pentru România?

Ştiţi că nu ne putem gândi la viitor din moment ce toţi tinerii se plâng că aici nu este loc de afirmare? Ştiţi ce însemnă asta? Că ei vor să înveţe pe rupte, unii dintre ei chiar cumpărându-şi locurile şi examenele, ca apoi să aştepte, ca nicăieri în lume, să li se deschidă toate uşile.

– Români, faceţi locuri de muncă pentru un studios cu diplomă care nu se pricepe decât la discotecă şi la vacanţă!

”Unde ni sunt visătorii” care să strângă din dinţi şi care să se organizeze şi să lupte pentru schimbarea României? Cei dornici de ”succesuri” rapide sunt alături de beizadelele clasei conducătoare şi doresc şi ei o viaţă mai bună. Adică un ciolan. Adică vor putere politică din care să-şi facă o stare. Ca Mihnea Năstase. Bar, club şi restaurant (deocamdată închiriat), pensiune, fermă, terenuri, magazin pentru iubită. Model de urmat şi de scos în faţă ca un portret al generaţiei sale. Şi EBA, şi Hrebenciuc jr., şi Daciana Sârbu, şi Cristian Boureanu, deja îmbătrânit în ratarea sa politică. Şi atâţia alţii, fiţoşi, închipuiţi, buni la aproape nimic în afară de călătorii şi petreceri, la vacanţe pe Coasta de Azur, la Poiana Braşov sau în hotelurile de 5 stele de pe litoral, pe care nu le-au văzut, unii dintre ei chiar niciodată, nu pentru că n-au fost, ci pentru că au ajuns acolo beţi şi la propriu, şi la figurat şi au plecat la fel. Aţi văzut ce personalitate impozantă a devenit EBA? Sau junele Năstase? Sau Vlad Cosma? Ei sunt visătorii României sau doar profitorii ei neputincioşi? Şi dacă de la aceştia nu avem a ne aştepta la mare brânză, întrebarea lui Alexandru Vlahuţă rămâne mai dureroasă ca niciodată. Să îmbătrânim liniştiţi că se maturizează Papahagi, Elena Udrea, Paleologu şi alţi înfometaţi de putere şi ei vor face o lume mai bună decât cea prin care se plimba Nelu Iordache cu ale sale tunuri şi ţepe!

Unde sunt studioşii nemulţumiţi şi protestatari, unde ne sunt visătorii făuritori de ţară viitoare? La şcolile de vară ale partidelor? În străinătate, la studii sau la muncă? În redacţiile agramate şi isterice ale televiziunilor? Sau au capotat şi cu două masterate conduc taximetre şi înjură bogaţii şi bârfesc guvernul şi parlamentul?

”Unde ni sunt visătorii”, căci pe rataţii noştri îi vedem în fiecare zi?

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.