Aproximativo sută de tineri, de o parte şi de cealaltă a Prutului, s-au strâns duminică, 27 martie, în Piaţa Unirii din Iaşi pentru a marca 93 de ani de la unirea Basarabiei cu România. Nu le-a păsat de frigul şi lapoviţa cu fulgi timizi. Au încins o horă, s-au înfăşurat în tricoloruri, au aplaudat şi şi-au făcut poze lângă statuia lui Alexandru Ioan Cuza. Acum 93 de ani nu se deosebeau de românii de dincoace de Prut.

Pe la ora 15.00, din boxele cocoţate pe o maşină răsună „Hora Unirii" şi „Răsai" de Doina şi Ion Aldea Teodorovici. Basarabenii din Asociaţia Tinerilor Români din Afara Graniţelor (ATRAG) împart tricoloruri şi dansează, zgribuliţi de frig. „Ideea noastră a fost de a aduna cât mai mulţi tineri, din organizaţii şi ligi din Iaşi şi nu numai, pentru a marca unirea şi a realiza una măcar sprituală, pentru că suntem conştienţi că e prematură o discuţie despre unirea politică. Hora ne uneşte pe toţi, pe cei de-o parte a Prutului şi pe cei de cealaltă, de asta am ales să jucăm una", îmi zice Igor Rotaru, preşedintele ATRAG, şi se duce să schimbe melodia care poate fi auzită şi din blocurile de peste stradă. De la un geam, o femeie cu un aparat de fotografiat în mâini dă uşor din cap, pe ritmurile piesei. De data asta, ascultăm „Treceţi batalioane române Carpaţii" şi se dă startul unei fredonări comune.

Dinspre staţia de tramvai se apropie câţiva băieţi gălăgioşi cu paşi alerţi. Aflu despre ei că sunt de la Tineretul Naţional Liberal (TNL) din Iaşi. Râd şi îmi explică în termeni specifici vârstei că Rusia „ne-a fraierit. Noi am pierdut Basarabia într-o mare ţeapă. Rusia ne-a promis-o, dar nu s-au ţinut de cuvânt. Vrem să conştientizăm populaţia, vrem să sărbătorim. Sângele român circulă prin fiecare". Singura fată care e cu ei tremură şi îşi loveşte picioarele între ele. „Numai mie mi-e frig" îmi zice şi imediat izbucneşte în râs.

Soldatul din vremuri apuse

Nici nu reuşesc să formeze bine un cerc pentru a începe hora, că dinspre strada Lăpuşneanu se apropie, în coloană, membrii asociaţiei „Tradiţia Militară", îmbrăcaţi în costume militare gri, croite după modelele din 1918. La comanda preşedintelui asociaţiei, Mircea Stoica, aceştia se aranjează în două rînduri, drepţi ca brazii, apoi îşi dau căştile jos şi încep să execute diverse exerciţii tactice după regulamentele militare din timpul Primul Război Mondial. În aceeaşi formulă, depun jurământul soldatul din aceeaşi vreme: „În numele lui Dumnezeu Atotputernicul, jur credinţă regelui nostru Ferdinand" şi o tăcere se aşterne peste toţi. Îşi schimbă poziţiile, prezintă mânuiri de armă şi ceremoniale militare, toate urmărite cu atenţie şi admiraţie de tinerii înfăşuraţi în steaguri.

Momentul culminant survine atunci când Mircea Stoica, în rolul său de comandant de batalion, dă citire actului unirii semnat la 27 martie 1918 în incinta actualului Muzeu al Unirii, fostă reşedinţă regală. „În numele poporului Basarabia, Sfatul ţării declară Republica Democratică Basarabia, în hotarele ei dintre Prut, Nistru, Dunăre, Marea Neagră şi vechile graniţe cu Austria, ruptă de Rusia acum o sută şi mai bine de ani din trupul vechii Moldove, în puterea dreptului istoric şi dreptului de neam, pe baza principiului că popoarele singure să-şi hotărască soarta lor, de azi înainte şi pentru totdeauna, se uneşte cu mama sa, România. De-a pururi şi totdeauna!" şi un ropot de aplauze, acompaniat de urale şi chiote izbucnesc brusc dinspre tineri.

„Noi iniţial nu am ştiut de această oră a Unirii, noi veniserăm independenţi, la invitaţia Muzeului Unirii. Costumele ni le-am făcut pe banii noştri. Am căutat în regulamente specificaţiile uniformelor şi ale armamentelor, toate decoraţiile şi accesoriile şi le-am comandat. Multe lucruri sunt originale. Consumăm multă energie, timp şi bani, dar merită, mai ales în momentele acestea", spune preşedintele asociaţiei, după care se îndreaptă înspre statuia lui Alexandru Ioan Cuza, unde studenţii şi elevii din ATRAG, TNL Iaşi, Asociaţia Tinerilor Ieşeni, ELSA şi Organizaţia Studenţilor Economişti Iaşi s-au adunat ciorchine şi stau drepţi în faţa aparatelor de fotografiat. Dintr-o parte, par a forma o piramidă de steaguri ce flutură în vânt. Alături de ei, la câţiva metri, mai pozează şi un câine cu aţe negre. E leneş şi singurul din piaţă care nu înţelege ce se întâmplă.