Universul feminin în diferite ipostaze teatrale

Platforma Internaţională de Teatru București

Ziua de joi, 13 noiembrie, marchează startul Platformei Internaţionale de Teatru Bucureşti, care, la prima sa ediţie, atinge un subiect pe cât de intens dezbătut, pe atât de sensibil: feminismul. Timp de 4 zile, la Hanul Gabroveni şi Sala ArCuB, punctele de vedere feminine vor fi la ele acasă.

Evenimentul, produs de ArCuB şi de Asociaţia Română pentru Promovarea Artelor Spectacolului, în parteneriat cu British Council şi Institutul Polonez şi cu sprijinul Ibsen Scholarship, va găzdui o selecţie impresionantă de spectacole de teatru de neratat: Major Tom (Marea Britanie), The Tin Ring (Marea Britanie), Dress with a Hole (Polonia) şi Long Distance Affair (SUA) – teatru via Skype, în premieră în România.

Alături de spectacolele cuprinse în programul Platformei Internaţionale de Teatru Bucureşti, vor avea loc şi evenimente la care publicul are acces gratuit: dezbaterea Feminism sau feminitate? Statutul femeii pe scena românească de azi, proiecţia filmului MissRepresentation şi Castingul Naţional Ibsen – prima fază a proiectului Surorile Heddei. Susţinerea femeilor artist în teatrul din România şi Estul Europei.

Programul evenimentului cuprinde spectacole de, cu şi despre femei, în care poveştile personale ne ating, ne pun pe gânduri şi ne transformă.

Major Tom/ Maiorul Tom

Afişul festivalului

Este povestea unei femei obişnuite, în vârstă de 34 de ani, care ajunge regină a frumuseţii, în timp ce animalul ei de companie imposibil de controlat, basset-ul Major Tom, concurează şi el în campionate pentru câini.

Major Tom şi Victoria Melody se scufundă amândoi tot mai mult în regatul obsedant şi generator de confuzii al autoevaluării, participând la competiţiile de frumuseţe în calitate de concurenţi autentici, hotărâţi să câştige.

Victoria, acompaniată pe scenă de fragmente de film documentar şi de câinele ei, spune această poveste adevărată. Ea explorează fascinaţia englezilor faţă de celebritate, frumuseţe şi statutul de câştigător. Dar sunt oare toate aceste obsesii doar ale englezilor?

13, 14 noiembrie, ora 19.00, 15 noiembrie, ora 17.00, la Hanul Gabroveni.

The Tin Ring/ Inelul de tinichea

Jane Arnfield în Inelul de tinichea

O dramatizare bazată pe autobiografia Zdenkei Fantlová, o supravieţuitoare a Holocaustului, semnată de Jane Arnfield şi regizorul Mike Alfreds în 2011.

Cercetarea care a dus la spectacol a avut în vedere felul în care declaraţiile martorilor pot deveni un instrument interpretativ şi pot fi dezvoltate în contextul unui spectacol pentru a provoca o reflecţie pe tema experienţelor de viaţă ale victimelor. Inelul de tinichea foloseşte mărturia verbatim drept cea mai eficace metodă de a înţelege cauzele şi consecinţele genocidului şi ale violenţelor în masă. Spectacolul arată cum mărturiile la prima mână pot fi transferate de la gazdă (Fantlová) la un prim surogat (actriţa Jane Arnfield) şi apoi către un grup surogat (publicul).

14 noiembrie, ora 21.00; 15 noiembrie, ora 19.00 la Hanul Gabroveni.

Dress with a Hole/ Rochie cu gaură

Ana Mărgineanu

Cea mai veche profesie din lume a fost întotdeauna controversată şi de obicei asociată cu femeile, chiar dacă există şi prostituţie masculină. Femeile care participă la afacerea cu dragoste sunt „folosite” de bărbaţi şi respinse de celelalte femei. Dar, pe de altă parte, ele îşi câştigă existenţa folosind bărbaţi. Fiecare curtezană (gheişă, prostituată) trebuie să înveţe cum să aleagă bărbatul potrivit, cum să-l seducă, cum să-l câştige, cum să-i provoace plăcere ca să fie răsplătită, cum să-l păstreze numai pentru ea… şi cum să-l părăsească atunci când e nevoie.

Adevărul este însă că exact aceleaşi lecţii le sunt date tuturor femeilor în cultura noastră europeană. De sute de ani, femeile au fost învăţate că sensul existenţei lor este să aibă o relaţie cu un bărbat. Acestea sunt regulile jocului şi ele te obligă să ai mereu grijă să foloseşti tu în loc să fii folosită. Pe piaţa sexuală nu sunt câştigători. Din momentul în care începem să ne gândim la noi înşine şi la alte fiinţe umane ca la nişte produse care au (sau în anumite condiţii pot avea) un preţ – atunci intrăm în joc şi începem să pariem. Şi cu toţii pierdem – indiferent de sex.

În 15 noiembrie, ora 21.00, la Sala ArCuB.

PopUp Theatrics/Long Distance Affair/ Relaţie la distanţă

Jennifer Siebel Newsom, coordonatorul Proiectului MissRepresentation

Când teatrul întâlneşte tehnologia, posibilităţile sunt nesfârşite. În spectacolul Long Distance Affair, creat de compania americană Pop-Up Theatrics, cineva de pe glob ajunge numai şi numai la tine. Care va fi rezultatul când tu şi o persoană complet străină vă veţi întâlni având între voi numai ecranul computerului? Teatru via Skype este o aventură virtuală şi fiecare „întâlnire” virtuală este performată pentru (şi cu) un singur spectator. Huffington Post UK scria despre acest spectacol: „Teatrul este adesea voyeurism confortabil – dar Long Distance Affair respinge acest rol tradiţional. Ca spectator, devii parte din poveste în aceeaşi măsură cu actorul, ceea ce face această experienţă cât se poate de directă şi de neliniştitoare, pe măsură ce viaţa ta de până atunci se revarsă în scenariu şi o împarţi cu o persoană complet străină. Producţia semnată de Ana Mărgineanu este o periculoasă, incitantă şi fascinată felie de teatru psihologic. Du-te să vezi Long Distance Affair cu mintea deschisă, iar răsplata va fi satisfacţia de a lua parte la o realizare artistică”.

Spectacolul poate fi vizionat în 13 şi 14 noiembrie, orele 18.45; 19.15; 19.45; 20.15; 20.45, la Hanul Gabroveni.

MissRepresentation

Criticul Cristina Modreanu

Scris şi regizat de Jennifer Siebel Newsom, MissRepresentation vorbeşte despre felul în care, într-o societate în care mass-media are puterea de a forma modele culturale şi de comportament, mesajul colectiv transmis către tinerii de ambele sexe este acela că valoarea şi puterea unei femei stau în tinereţea, în frumuseţea şi sexualitatea ei, şi nu în capacitatea ei de lider. Filmul discută portretele limitate şi dezavantajoase pe care mass-media le face femeilor şi tinerelor, ceea ce face ca pentru femei să fie mai dificil să ajungă în poziţii de conducere, iar pentru femeile obişnuite să se simtă stăpâne pe ele.

MissRepresentation include intervenţii ale unor adolescente şi interviuri provocatoare cu politicieni, jurnalişti, activişti şi profesori universitari precum Condoleezza Rice, Lisa Ling, Nancy Pelosi, Katie Couric, Rachel Maddow, Rosario Dawson, Jackson Katz, Jean Kilbourne şi Gloria Steinem. Filmul oferă informaţii şi statistici uimitoare care lasă spectatorul debusolat şi îi schimbă complet perspectiva. Distribuirea filmului MissRepresentation a fost catalizatorul unei campanii sociale organizate de The Representation Project. Scopul campaniei a fost acela de a le da putere femeilor şi tinerelor şi de a le oferi noi oportunităţi pentru a-şi realiza potenţialul.

În 15 noiembrie, ora 12.00, la Hanul Gabroveni.

Dezbatere Feminism sau feminitate? Statutul femeii pe scena românească de azi

Tamilla Woodard şi Ana Mărgineanu

Cuvântul „feminism” sperie, în special pentru că înţelesurile sale nu sunt clare pentru foarte multă lume. I se preferă adesea varianta mai soft „feminitate”, care se poate referi la orice ţine de femei, însă nu include un aspect militant. Ne propunem să încercăm o clarificare a sensurilor acestor cuvinte cheie prin câteva exemple legate de teatru: invitatele noastre sunt actriţe şi teatrologi care au devenit producătoare, profesoare şi animatoare ale scenei româneşti. Ele funcţionează între scena oficială şi cea independentă, iar vocile lor ating adesea subiecte feminine. Prin tot ceea ce au făcut pot fi considerate feministe, dar oare ele se consideră aşa? Încercăm să aflăm împreună care este astăzi statutul femeii pe scena românească între feminism şi feminitate. Încurajăm un dialog consistent cu toţi participanţii.

O dezbatere cu Mihaela Sîrbu (actriţă, producătoare, profesoară, fondatoarea Teatrului fără Frontiere), Andreea Bibiri (actriţă, regizoare, producătoare), Dana Voicu (actriţă, regizoare, profesoară), Roxana Crişan (manager de talente) şi voci din public. Moderator: Cristina Modreanu (critic de teatru, profesoară şi curatoare de evenimente teatrale).

În 16 noiembrie, ora 12.00, la Hanul Gabroveni.

Casting Naţional Ibsen

Castingul Naţional Ibsen este prima fază a proiectului Surorile Heddei. Susţinerea femeilor artist în teatrul din România şi Estul Europei. Castingul este o audiţie naţională la care sunt invitate toate artistele care doresc să-şi prezinte versiunile lor de personaje ibseniene. Audiţia va fi urmată de o discuţie despre personajele lui Ibsen văzute din perspectiva femeii contemporane. Faza a doua a proiectului constă în producerea pe parcursul anului2015 a trei spectacole diferite regizate de trei tinere regizoare cu susţinerea unor instituţii culturale din Bucureşti.

Proiectul Surorile Heddei. Susţinerea femeilor artist în teatrul din România şi Estul Europei este unul dintre cele trei câştigătoare ale grantului Ibsen Scholarships 2014. Anul acesta au fost primite 85 de aplicaţii din 43 de ţări, iar juriul, alcătuit din Cliff Moustache, Line Rosvoll şi Helge Rønning, cu Hilde Guri Bohlin secretar, a declarat că a avut o misiune foarte grea în alegerea câştigătorilor. International Ibsen Scholarship a fost iniţiat de Guvernul norvegian în 2007, suma totală acordată anual fiind de 1.000.000 de NOK. Granturile sunt acordate pentru proiecte inovatoare în domeniul teatrului şi artelor performative, proiecte care generează un discurs critic cu privire la subiecte existenţiale şi legate de societate, plecând de la opera lui Henrik Ibsen.

În 16 noiembrie, ora 18.00, la Hanul Gabroveni.

Teatrul Naţional Iaşi anunţă premiera spectacolului Arborele nopţii

Arborele nopţii, în premieră

”NUMAI PENTRU CÂŢIVA…

Cred că au trecut treizeci de ani… Da, sigur au trecut. Îmi amintesc că eram studentă în anul întâi şi mă aflam în faţa primului examen de specialitate, la disciplina de bază, arta regizorului de teatru. Iar tema primului examen era dramatizarea. Trebuia, adică, să găsim o povestire, o schiţă, o nuvelă, orice, dar în proză să fie, şi să o transpunem în limbaj teatral, împreună cu colegii noştri de la actorie. Eram în perioada căutărilor febrile, pasionate şi adeseori dezamăgite, fiindcă nu reuşeam să descopăr acea povestire, care să fie pe măsura sufletului meu de atunci. Şi nu mai ştiu cum, ce întâmplare uluitoare şi fericită, mi-a scos în cale Arborele Nopţii de Truman Capote. Şi alte nuvele şi povestiri de Truman Capote, lumea uluitore, poetică, fantastică, profundă şi sensibilă a scriitorului american, din Sudul plin de poveşti şi de magii.

În memoria acelui moment am numit actuala adaptare tot Arborele Nopţii, deşi ea înglobează încă alte patru povestiri, de acelaşi autor. În ultimii treizeci de ani am mai încercat încă de câteva ori să pun în scenă acest text. Problema e că, după anii negri ai comunismului în salopete, cu personaje care lucrau pe şantiere şi se întreceau în realizarea planului cincinal, a urmat o perioadă când anumiţi oameni de teatru – regizori, directori, actori şi critici, mai ales critici! – au decis că metafora nu mai are ce căuta pe scenă, că teatrul metaforic e un gen depăşit, e vetust, e prăfuit, e o reminiscenţă a trecutului comunist, în care, din cauză că nu aveam libertatea de a spune adevărul, eram nevoiţi să recurgem la diverse «şopârle», dintre care unele se numeau «metafore scenice», dar acum, că eram liberi, gata cu aceste prostii!

În faţa unor asemenea argumente, ce ar mai fi avut de spus alaiurile de poeţi şi dramaturgi ai tuturor timpurilor, cohortele de pictori, care umplu muzeele cu tablouri înfăţişând diverse alegorii, toţi acei artişti învechiţi, care considerau că arta, orice fel de artă, nu trebuie să însemne fotografierea realităţii, ci interpretarea ei într-o altă formă, pe un alt plan, adică unul mai… metaforic? Teatrul a fost reinvadat de realism naturalist, expresiile cele mai obscene, mirosurile cele mai fetide, gesturile cele mai necioplite, limbajul cel mai grosolan, pe motiv că aşa se vorbeşte, aşa se înjură şi aşa se scuipă în realitate.

Arborele nopţii, un spectacol metaforic

În sfârşit, după ce ani de zile, începând cu Mayerhold, trecând pe la Ion Sava, şi terminând cu regizorii români care lucrau în teatrul românesc de la finalul celui de-al optulea deceniu al secolului trecut, după ce, deci, oamenii de teatru se luptaseră să reteatralizeze teatrul, marcat profund de aşa-numitul «realism socialist», să-i confere adică acea aură de mister şi poezie, care să-i dea dreptul de a se numi artă, acum ne întorseserăm de unde am plecat. E drept că noul realism nu se mai numea «socialist», nu se mai numea în niciun fel, textul era doar text, fără subtext, injuriile de pe scenă năşteau polemici, iar actele carnale, cât mai naturaliste, ţineau loc de lecţie de anatomie.

Nu aş spune că acea perioadă a trecut sau că ceva s-ar fi schimbat în profunzime. Ştiu doar că mie acest nou tip de realism nu-mi e pe plac. Şi că proza lui Truman Capote şi a altora ca el, care nici în clin şi nici în mânecă nu au avut cu lupta prin metafore împotriva sistemului comunist, care au creat în cheie fantastică, onirică, metaforică, alegorică sau cum vreţi s-o numim, nu fiindcă erau constrânşi, ci fiindcă aşa simţeau şi vedeau ei lumea, e una în care cineva ca mine se simte mult mai bine. Şi doar pentru cei care simt în acelaşi fel, am creat acest spectacol metaforic, vetust şi nerealist”, mărturiseşte Irina Popescu-Boieru, autoarea adaptării şi regizoarea spectacolului.

Scenografia: Rodica Arghir. Mişcarea scenică: Oana Sandu.

Distribuţia: Haruna Condurache, Catinca Tudose, Monica Bordeianu, Brânduşa Aciobăniţei, Petronela Grigorescu, Oana Sandu, Emil Coşeru, Constantin Avădanei, Radu Ghilaş şi copilul Rebecca Maria Arghire.

Premiera va avea loc pe 16 noiembrie, de la ora 19.30, la Uzina cu Teatru. Următoarea reprezentaţie va fi pe 20 noiembrie.

„Terapie prin sex@gmail.com“

Puşa Darie, într-o comedie la Godot

Puşa Darie, actriţă a Teatrului Naţional din Iaşi, va juca în spectacolul de comedie Terapie prin sex@gmail.com, vineri, 14 noiembrie, la ora 19.00, la Godot Cafe-Teatru.

”Multe din femeile din ţara asta au poveşti triste, crunte chiar, care ar trebui spuse. Când mă gândesc la asta, chiar mă întreb de ce sunt atât de puţine piese de teatru despre femeile din România şi viaţa lor. Teatrul a fost întotdeauna folosit ca terapie, de ce nu-l folosim şi noi? De ce alegem să facem şi să vedem texte călduţe, care nu ne pun probleme? Texte confortabile? Nu ştiu…

Puşa Darie nu s-a ferit de problemele reale ale femeilor: abuzuri psihice, verbale, fizice, sexuale şi le-a pus într-un text, un text care adună câteva poveşti reale de viaţă… şi din toate aceste poveşti a rezultat un spectacol care trebuie văzut. L-am văzut acum 3 ani la Godot şi o să mă duc din nou să-l văd în această toamnă. Cu un sentiment de vinovăţie: de atunci până acum n-am scris nimic despre condiţia femeii în România. Puşa joacă însă acest spectacol de mulţi ani. Ea face ceva. Noi?”, notează Laura Ili(n)ca, actriţă şi dramaturg.

”Terapie prin sex@gmail.com nu e nicidecum ceea ce poate părea. Avem de-a face, în fapt, cu o terapie prin comedie de cea mai bună calitate, prin invitaţie la reflecţie şi, nu în ultimul rând, prin câteva mostre de artă a actorului oferite într-un spaţiu neconvenţional. Un colaj de secvenţe din viaţa deloc roză a femeii de astăzi, asta propune actriţa, într-un scenariu personal, foarte bine scris, cu nerv şi patimă, dar şi în cheile unui firesc tulburător. Mai întâi că totul este de un realism franc, fără metafizici gratuite, fără alinturi existenţiale, fără metaforă şi fără prejudecăţi. Poveştile aproape că şochează prin sinceritatea violentă ce palpită în spatele umorului nebun. Femeile Puşei Darie par a fi încetat să mai caute răspunsuri. Existenţele lor au devenit strigăte! Rănile fizice strigă, traumele strigă. Se aude de pretutindeni un geamăt al neputinţei, al tragediei uneori deghizată în «poantă», alteori lăsată să respire liber prin porii confesiunii”, consideră scriitorul Călin Ciobotari.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda
Magdalena Popa Buluc 7431 Articole
Author

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.