Unul dintre motivele pentru care unele cancelarii europene au preluat mizeriile şi dezinformările dictate de la Bucureşti de Traian Băsescu, Monica Macovei & Co. îl reprezintă „compromiterea” imaginii unui eveniment ce urmează să fie organizat la Bucureşti de popularii europeni.

S-a ales praful de „înaltul patronaj” al Congresului XXI

Atacurile violente la adresa guvernanţilor de la Bucureşti - atacuri continuate şi „încununate” cu celebra listă cu 11 puncte şi după ce Curtea Constituţională a lămurit mai multe probleme - au o explicaţie logică.

În luna octombrie urmează să se desfăşoare (nu au apărut informaţii privind o eventuală relocare) la Palatul Parlamentului cel de-al XXI-lea congres al PPE. România, de fapt PDL, a obţinut organizarea după o concurenţă anemică cu suratele sale din Malta, Cipru şi Austria, în septembrie 2011. La vremea respectivă, PDL deţinea întreaga Românie. Un congres organizat într-o ţară unde preşedintele, premierul (principalul şi al doilea partid de guvernământ) şi preşedinţii Legislativului erau membri PPE reprezenta o lovitură de imagine pentru popularii europeni. Congresul urma să se desfăşoare sub înaltul patronaj fie al preşedintelui Băsescu, fie al premierului Boc.

Care este situaţia acum: premierul Boc (ca şi clona lui, MRU) este istorie, PDL şi UDMR nu se mai află la guvernare, preşedinţii PDL ai Camerei şi Senatului au fost înlocuiţi, PDL a suferit o înfrângere severă la locale, iar preşedintele Băsescu ar putea fi demis sau în cel mai fericit caz s-ar putea să supravieţuiască, dar cu legitimitatea serios şifonată. În aceste condiţii, întreg eşafodajul congresului XXI pare dărâmat. Ceea ce părea o lovitură de imagine (congresul – n.a.) seamănă acum cu o reuniune de serviciu ţinută pe teritoriu inamic.

Ce nu mai poate spune dl Martens

Iată ce declara preşedintele PPE, Wilfried Martens, pe site-ul PPE în data de 22 septembrie 2011: „Această decizie (organizarea congresului la Bucureşti – n.a.)) este, de asemenea, o recunoaştere clară că guvernul PD-L/UDMR a luat deciziile corecte pentru a asigura şi proteja pe termen lung o creştere şi o prosperitate pentru România. Măsurile pe care premierul Boc le-a luat sunt curajoase şi vor proteja România de orice criză viitoare. Sunt convins că românii vor recunoaşte în curând beneficiile oferite de aceste decizii şi nu vor fi influenţaţi de strigătele populiste ale stângii”. Atunci, dl Martens era convins că situaţia politică nu va suferi nicio modificare în România până la congresul din octombrie 2012. Cine reciteşte acum această declaraţie îşi va da seama că preşedintele PPE a supralicitat (mai corect spus, a dezinformat) activitatea celui mai slab guvern din istoria României postdecembriste. Şi probabil cel mai slab guvern din „familia” popularilor. Declaraţii de acest gen urmau să fie reluate şi chiar „umflate” în octombrie 2012. Acum s-a ales praful, iar cecul în alb dat de Martens fostei Puteri s-ar putea să-l coste mult, poate chiar şi funcţia.

Colac de salvare pentru Traian Băsescu

De menţionat că spre deosebire de congresul din decembrie 2011 de la Marsilia, unul cu tentă electorală în sprijinul lui Sarkozy, cel de la Bucureşti era unul foarte important, alegerea unei noi conduceri şi modificarea programului politic fiind punctele principale. Nu în ultimul rând, congresul trebuia să devină şi un motor electoral pentru PDL.

Acum, liderii PPE încearcă să salveze ce se mai poate salva. Prin atacurile furibunde la adresa guvernului (şi a premierului Ponta personal) şi a USL, liderii PPE mizează pe o salvare miraculoasă a lui Traian Băsescu, şi pe o eventuală demisie a guvernului. Dacă vor eşua în această tentativă, este greu de crezut că cei 24 de şefi de stat şi de guvern, 13 membri ai Comisiei Europene, 264 de europarlamentari şi sutele de delegaţi ai celor 74 de partide membre din PPE se vor simţi confortabil la Bucureşti.

Evident, mai există şi alte interese pentru care România este „demolată” în Europa. O dovadă o reprezintă şi faptul că rapoartele ambasadelor occidentale (care de regulă sunt corecte) nu sunt luate în seamă şi se merge în continuare pe „teza” loviturii de stat.