După cum se dau replicile şi după forma contondentă a răspunsurilor, devine cum nu se poate mai clar că USL se va termina destul de repede. Proiectul politic inventat în mare măsură de Dan Voiculescu pare a-şi fi trăit traiul. USL a pierdut din viteză cu fiecare acţiune întreprinsă, a reprodus până la oglindă toate slăbiciunile politicienilor români din toate partidele postdecembriste. Ce ne-a făcut USL-ul? Ne-a arătat că politicianul vorbeşte mult şi face puţin. Şi asta numai pentru el. Ce schimbare a adus USL-ul în comportamentul guvernanţilor? Cu ce a modificat USL Legea partidelor politice pentru ca banii alegerilor să curme cumpărările de locuri în Parlament şi de miniştri în guvern? Ce a modificat USL în selecţia profesioniştilor? Am ajuns în penibila situaţie de a avea parlamentari şi miniştri mai puţin instruiţi şi profesionişti decât precedenţii. Super-mediocri ca Gabriel Oprea nici Gheorghiu-Dej şi nici Nicolae Ceauşescu n-au avut! Ca să nu mai vorbim de calibrul lui Radu Stroe, al Ramonei Mănescu sau despre calităţile lui Eugen Nicolăescu, Gigel Ştirbu, Daniel Chiţoiu, Rovana Plumb sau acest penibil preşedinte al Camerei Deputaţilor. Caricatură politică prin excelenţă, Valeriu Zgonea este cel care, în chiar ziua în care a fost instalat în fotoliul Camerei Deputaţilor, l-a luat pe Georgian Surdu de la RA-APPS şi a dat fuga pe litoral pentru a inventaria vilele de protocol de la mare şi pentru a-şi alege unele pentru el şi apropiaţii săi. Limba română chinuită, tupeul de om ieşit să ceară socoteală tuturor celor cu care stă de vorbă şi sărăcimea în exprimări ne arată că de la Dan Marţian încoace postul a fost mereu alocat aiurea. Fie pe criterii morale, fie pe cele intelectuale. Cu Valeriu Zgonea, USL-ul a izbutit să ducă funcţia respectivă mult mai aproape de grădina zoologică decât de nevoile Legislativului.
Ce a făcut USL-ul din clientelapolitică? Ne aşteptam ca subiectivitatea cu care se câştigau contractele pe vremea Elenei Udrea, a Ancăi Boagiu sau a lui Adriean Videanu să înceteze. Asta a şi promis insistent Uniunea născută pentru a demola regimul Băsescu. Şi ce a ieşit? Guvernul Ponta nici măcar nu consideră că merită să dea o explicaţie la alocările către firmele lui Sebastian Ghiţă. PSD-ul a considerat un act patriotic să voteze neridicarea imunităţii lui Vlad Cosma, craiul afacerilor din Prahova. Şi pentru că USL-ul a socotit că poate face politică la normă, adică blitzkrieg-uri, a continuat cu legiferările de tip Iosefini. Ca şi la ultima suspendare a lui Traian Băsescu, a dovedit că n-a înţeles mare lucru din eşecul de atunci şi nici că s-ar fi vindecat de asemenea dorinţe. Din câteva învârteli de hârtii în reuniuni nocturne, la aceeaşi Cameră a Deputaţilor a încercat îmblânzirea pedepselor condamnaţilor sau ale viitorilor condamnaţi. Ce ne-a arătat acest soi de comportament? Că PSD-ul a făcut ce a vrut şi USL-ul nu a pus piciorul în prag. Adică n-a avut importanţa unei mari alianţe echilibrate. Şi pentru a dovedi că parteneriatul în Uniune este doar o floare la butonieră, USL-ul n-a avut nici un mijloc de blocaj atunci când muşteriii săi au pornit să spargă ministere pentru a obţine controlul asupra unor zone mai bănoase. USL-ul n-a funcţionat decât ca înţelegere între afacerişti când unii au subtilizat ministere pentru a scăpa de oameni incomozi gen Mona Pivniceru. USL a continuat să facă politică şi să ia decizii numai pe măsura intereselor imediate, ignorând electoratul şi societatea. Şi dovedind că nu poate concepe proiecte de viitor.
De ce să funcţioneze USL-ul mai departe? Câştigă România un strop de ceva? Nici stabilitatea nu intră între valorile pe care le-ar mai putea garanta. Altceva, cum, de unde şi cu cine? Statul continuă să funcţioneze pe împrumuturi bancare iar viaţa politică se reduce la dispute publice pentru controlul asupra puterii. La ce foloseşte o asemenea politică? N-ar fi mai folositoare o spargere? Cât a existat, USL-ul a ratat încercarea de a-l debarca pe Traian Băsescu, a ratat modernizarea Constituţiei şi a ridiculizat un proiect important – regionalizarea României. A izbutit doar două lucruri. Să dărâme guvernul Boc şi să refacă pensiile diminuate de Traian Băsescu. Aici ar trebui pus un asterisc. Guvernul Ponta a refăcut procentele pierdute din pensii prin celebra decizie a preşedintelui fără să fi izbutit şi refacerea puterii de cumpărare şi a nivelului de trai din acel moment.
Cine este de vină? Bătălia cea mare se dă pentru a pune eşecul în cârca unuia sau a altuia. Susţinătorii şi angajaţii încearcă să împingă toată responsabilitatea pe umerii adeversarilor.
USl-ul gâfâie şi îşi va da obştescul sfârşit pentru că s-a dovedit a fi o alianţă fără proiect politic, redusă doar la dorinţa alungării lui Traian Băsescu. A trâmbiţat acest scop, a cules un potop de voturi şi apoi a crezut că îşi poate instala oastea de neica nimeni în punctele cheie ale unei societăţi bulversate. Acum se vede destul de clar că improvizaţiile cu impostori, neamuri, ciraci politici şi lipitori de afişe nu ne ajută să ieşim din şanţurile prin care mergem de o bună bucată de vreme.
Indiferent ce guvern va rămâne să conducă pe urmele USL-ului, tot guvern de tranziţie va fi!
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.