Va reuşi ambasadorul României în Albania (!?) să închidă astăzi o expoziţie cu iniţiativă privată?

În urmă cu o lună, cotidianul.rovă prezenta evenimentul cultural de la Biblioteca Naţională a României ! Societatea Culturală Aromână a organizat Expoziţia de carte aromână şi expoziţia de artă Ary Murnu şi Ion Lucian Murnu. Evenimentul ar fi trebuit să-şi închidă porţile pe 22 martie, însă organizatorii au primit o „somaţie-rugăminte” din partea conducerii Bibliotecii Naţionale să-şi ia astăzi calabalâcul. Motivul invocat? „Am primit dom-le nişte fonduri şi trebuie să renovăm urgent exact locaţia în care expuneţi”. O poveste cusută cu aţă albă ale cărei dedesubturi pot fi înţelese din scrisoarea-protest semnată de organizatori şi adresată minstrului de externe Titus Corlăţean după o primă tentativă de închidere a expoziţiei chiar înainte ca ea să-şi deschidă porţile .

PROTEST

Adresat Ministerului Afacerilor Externe,
Excelenţei Sale, Domnului Titus Corlăţean,
ministru al Afacerilor Externe ale României

Societatea Culturală Aromână, în calitate de organizator al Expoziţiei de carte aromână şi al expoziţiei de artă Ary Murnu şi Ion Lucian Murnu, şi Marius Marian Şolea, în calitate de iniţiator şi coordonator al evenimentului desfăşurat la Biblioteca Naţională a României în perioada 15 februarie – 22 martie 2013, protestăm vehement împotriva gravelor ingerinţe ale ambasadorului României în Albania, domnul Viorel Stănilă (foto), în cadrul unui program cultural, cu iniţiativă privată. Acesta, în ziua în care evenimentul nostru urma să înceapă, depăşindu-şi în mod evident competenţele (domnia sa nu are nici un fel de atribuţii în a interzice, influenţa sau denatura manifestări pur culturale, desfăşurate pe teritoriul României), a început să dea telefoane din sediul ambasadei noastre din Tirana la Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional din România, la directorul general al Bibliotecii Naţionale a României, la Institutul de Ştiinţe Politice şi Relaţii Internaţionale al Academiei Române, la Universitatea din Constanţa şi altora pe care domnia sa, într-un delir deloc diplomatic, îi considera îndreptăţiţi să fie anunţati despre “grozăvia” care urma să se întâmple în spaţiul expoziţional al Bibliotecii Naţionale. Aşa cum a fost anunţat în program, expoziţia cuprinde lucrări de grafică, pictură şi sculptură ale artiştilor mai sus numiţi şi majoritatea cărţilor care aparţin culturii aromânilor.

Domnul ambasador ar fi trebuit să ştie că oamenii de cultură din familia Murnu au adus enorme servicii statului român şi că, între timp, de câteva zeci de ani, aceştia au trecut la cele veşnice, deci şi din acest motiv nu îşi mai pot schimba punctul de vedere, astfel încât să-i ştirbească dumnealui autoritatea ştiinţifică şi diplomatică greu încercată la Tirana. La fel stau lucrurile şi în ceea ce îi priveşte pe majoritatea autorilor cărţilor pe care le avem expuse.
Ca efect al acestor presiuni, expoziţia noastră nu a putut să înceapă decât după ce Asociaţia Culturală Aromână a fost nevoită să semneze, printr-un reprezentant de conjunctură, echivalent profesional de răspuns al aromânilor la domnul Viorel Stănilă şi la situaţia creată de acesta, un text dictat, absolut absurd, prin care această organizaţie privată îşi lua agajamentul să nu facă acţiuni de natură politică, prin care, probabil, atacam statul român, revendicam teritorii şi/sau schimbam ordinea constituţională actuală, lucruri care, oricum, nici nu existau ca posibilitate în programul anunţat cu mult timp înainte.

Societatea Culturală Aromână, în toată activitatea ei de până acum, a urmărit echilibrul şi promovarea eminamente culturală a aromânilor, nu a intrat niciodată în ireconciliabilele conflicte din interiorul acestui grup etnic şi a promovat strict evenimente artistice, cu precădere dansuri tradiţionale, la care, ca un minus al activităţii noastre, domnul ambasador nu a fost niciodată participant.

Viorel Stănilă face confuzii foarte grave între organizaţii, între oameni şi între preocupările acestora. Dincolo de mârlănia care favorizează astfel de ingerinţe, întreprinse pe teritoriul României de către un ambasador al Ministerului Afacerilor Externe, în cadrul unor acţiuni strict culturale, imediat verificabile în condiţia lor, ar trebui să afle măcar la începutul anului 2013 că opinile sunt libere constituţional în România, cu atât mai mult cele care decurg din cercetarea ştiinţifică, aparţinând unor cadre didactice care-şi exersează această profesie, că România nu mai este stat totalitar, că este semnatară a convenţiilor internaţionale în domenii pe care ambasadorul nostru în Albania le calcă în picioare.

Nu înţelegem cum sunt posibile aceste situaţii acum, nici cum un astfel de om, adevărat pericol pentru imaginea şi reprezentarea României, să fi trecut de exigenţele Ministerului Afacerilor Externe ale României, nici cum pot fi tolerate astfel de, repetăm, grave ingerinţe de natură bolşevică, rezultate dintr-un fond de proastă pregătire diplomatică şi, în particular, favorizate, credem noi, de o mârlănie corespondentă acestor gesturi, pentru că nu a fost doar unul singular, pe care şi l-ar putea motiva prin pierderea temporară a uzului raţiunii, ambasadorul Viorel Stănilă a desfăşurat în această perioadă o serie întreagă de intoxicări direcţionate înspre cele mai importante instituţii ale statului român. Acestea vă vor fi puse la dispoziţie în cazul în care vom fi solicitaţi în acest sens.

Pe de altă parte, sa vezi caracterul antiromânesc al unui eveniment gândit şi coordonat de cel care semneaza acest Protest, dincolo de efectul imediat amuzant, mi se pare o demenţă, în cel mai neutru caz o revelare exactă a unor criterii extrem de lejere în ceea ce înseamnă potenţialul intelectual al celor care, în mod responsabil, ar trebui să fie recrutaţi pentru a ajunge, după, iată, relative ameliorări, să reprezinte România în afara graniţelor ei. Noi ştim că în cazul de faţă chiar domnul ambasador a fost promovat în respectivul post, într-o conjunctură politică, tot de către aromâni, ca urmare a unor acţiuni de natură strict politică şi acest lucru este imediat observabil… Trebuie denunţată această realitate, chiar dacă aromânii respectivi fac parte dintr-o elită a noastră, radicală în anumite puncte de vedere, dar de mare ajutor pentru interesele statului român. Înţelegem deplin această situaţie şi, în mare, o împărtăşim.

În momentul în care domnia sa a întreprins aceste acţiuni de esenţă bolşevică (generate probabil de o proastă înţelegere atât a lucrurilor pentru care este trimis să le reprezinte, cât şi a unui domeniu în care nu-şi poate regăsi competenţe, nici măcar cu ajutorul hârtiilor oficiale), noi nu ştiam ce se întâmpla la Tirana, eveniment ştiinţific, am aflat între timp, care, foarte probabil, i-a adus grave turburări, cu toată pregătirea specifică pentru a rezista la stres şi la situaţii de inferioritate, nu ştiam nici persoanele care erau acolo în urma unor invitaţii trimise de organizatori. Nici măcar nu auzisem despre acel eveniment, nu cunoşteam persoanele, cu o singură excepţie, invitate. În concluzie, doar într-o minte prejudiciată nu atât de opinii, cercetări şi discuţii ştiinţifice, cât de propria nevolnicie intelectuală, puteau fi făcute legături. Şi, chiar prin absurd, dacă aş fi ştiut ce se întâmpla la Tirana, care este legătură între cele două evenimente, participanţii de acolo, ambasadorul nostru şi operele semnate Ary Murnu şi Ion Lucian Murnu. Dimensiunea spre absurd a domnului ambasador este cu totul remarcabilă, păcat că nu este materializată în opere literare, în poeme sau în piese de teatru cu acest specific. Domnul Stănilă pare incapabil să-şi inhibe acest fond conceptual şi chiar psihologic. Mai mult, nu putem decât să constatăm că domnul ambasador a detectat o falsă oportunitate de a se băga în seamă ca străjer al românismului între ilirii turciţi şi, cu totul abuziv, depăşindu-şi competenţele, a făcut presiuni cel puţin nedemne pentru ţara noastră, în cadrul evenimentului organizat de noi.

Corect este să spunem că România, cel puţin din decembrie 1989 încoace, niciodată nu a exercitat astfel de presiuni, este străină de comportamente de acest tip, corespondente unor reflexe medievale, incompatibilă structural cu tendinţe de ostracizăre etnică, ştim acest lucru şi respectiva realitate este un motiv în plus să nu tolerăm un astfel de comportament în numele Ministerului Afacerilor Externe, întreprins dintr-o ambasadă europeană a României. Cunoaştem foarte bine şi eforturile salutare pe care statul român le face în sprijinul românilor din Ucraina şi din Serbia. În România, aromânii sunt liberi. Chiar dacă aceasta este o situaţie evidentă, ei nu acceptă să fie călcaţi în picioare de un ambasador cu ifose de pension, suferind ca pregătire de specialitate, şi care, chiar în conferinţa de la Tirana, care i-a provocat caracterul să întreprindă acţiuni cu totul străine de statul care l-a trimis acolo, şi-a luat calabalâcul şi suita şi a ieşit ostentativ de la masa discuţiilor. Este ruşinos pentru noi să vă semnalăm un atare comportament diplomatic.

În cererea pe care noi am adresat-o încă de anul trecut Bibliotecii Naţionale a României pentru a organiza împreună acest eveniment, prima expoziţie din lume de carte aromână, am precizat realitatea cu care şi domnul ambasador, sperăm noi, ar putea să fie de acord: România a fost cea mai confortabilă ţară din punct de vedere al afirmării noastre culturale. În acest fel, considerăm că nu este o întâmplare ca prima expoziţie de acest gen să fie în România.

Societatea Culturală Aromână vă adresează rugămintea de a constata aspectele de mai sus şi de a retrage mandatul domnului Viorel Stănilă. În acest sens, Protestul de faţă va fi urmat de o listă de semnături, persoane fizice, asociaţii şi organizaţii româneşt,  o listă de solidarizare a cetăţenilor români, prin care cerem ca domnului Viorel Stănilă să i se retragă calitatea de care pur şi simplu şi-a bătut joc. Dacă statul român acceptă acest lucru, noi nu o vom face de astăzi înainte.

21 februarie 2013

Chiraţa Gheorghe,
vicepreşedinte Societatea Culturală Aromână

Marius Marian Şolea,
iniţiator şi coordonator al expoziţiei

Într-o şedinţă-fulger desfăşurată azi-noapte, membrii Societăţii Culturale Aromâne au decis să nu părăsească locaţia: „Nu plecăm umiliţi, avem un contract, nu părăsim spaţiul decât cu mulţumiri!”.

Iată şi reacţii din cursul serii de ieri:

Elena Târziman, directorul general al Bibliotecii Naţionale:

Cotidianul.ro: Doamnă director, este adevărat că v-a sunat ambasadorul României la Tirana pentru a vă soma să închideţi expoziţia?

Elena Târziman: Nu!…

Cotidianul.ro: Doamnă, insist, aţi vorbit cu domnul ambasador în ultima lună?

Elena Târziman: Nu… adică am vorbit, dar despre altceva.

Chiraţa Gheorghe, vicepreşedintele Societăţii Culturale Aromâne:

„Biblioteca Naţională ne roagă frumos să părăsim spaţiul de pe o zi pe alta, deşi acordul nostru cu ei este până pe 22 martie. N-am mai pomenit asemenea formulări, mai ales că nu e vreun caz de forţă majoră, vreun incendiu, vreo inundaţie. Aa… dacă erau deştepţi simulau măcar ceva, o scurgere de apă, ne evacuau inteligent, nu aşa, când se vede de la o poştă că au cedat unor presiuni.”

Marius Marian Şolea, iniţiator şi coordonator al evenimentului:

„E aberant, înainte să înceapă expoziţia, pe 15 februarie, Societatea a fost somată în cel mai pur stil securistic-bolşevic să semneze un document conform căruia, pe parcursul acestei manifestări culturale, nu vor exista acţiuni de natură politică care să submineze autoritatea statului, că nu ne vom face vreo ţară separat pe la Circul Foamei, că nu rupem Dobrogea, şi-aşa mai departe. Dincolo de glumă, e groaznic ce se-ntâmplă. Dar nu vom ceda, să ne dea afară cu jandarmii… Pe domnul ambasador oricum îl vom acţiona în judecată şi vom merge până la CEDO dacă va fi nevoie. Este inadmisibil un asemenea abuz de putere din partea unui diplomat dintr-o ţară ce se vrea ce se vrea democratică.”

ULTIMA ORĂ: Cerere către Ministerul Culturii

Către
Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional
În atenția domnului ministru Daniel-Constantin Barbu

Stimate Domnule ministru,

Societatea Culturală Aromână, în perioada 15 februarie – 22 martie 2013, a organizat, în parteneriat cu Biblioteca Națională a României, Expoziția de carte aromână și expoziția de artă Ary Murnu şi Ion Lucian Murnu.

Constatând că expoziția noastră a fost supusă în mod continuu unor presiuni absurde, până acum fiind cel puţin trei tentative abuzive (demonstrate cu probe materiale) de închidere din cauza gravelor ingerințe ale ambasadorului român în Albania, domnul Viorel Stănilă, am hotărât să ne adresăm dumneavoastră. Ieri, 11. 03. 2013, ni s-a solicitat din partea Bibliotecii Naționale a României, printr-un document înmânat după terminarea programului de lucru al instituţiei mai sus amintite, când nu mai era posibilă înregistrarea unui răspuns prompt, pe care să-l depunem la registratura Bibliotecii Naţionale a României, închiderea expoziției în data de 12.03.2013, mai devreme cu zece zile decât data stabilită și agreată de părți în Acordul de parteneriat, adică 22. 03. 2012.

Vă amintim că în anii ’50, când statul român era unul bolşevic, atunci când trimitea aromânii în lagărele din Bărăgan, doar pentru că tot statul îi chemase aici cu statut de colonişti, autorităţile anunţau un termen de trei ore. Acesta, în mod real, era un interval mai mare decât noaptea, în care nu există un program de lucru oficial, dintre măsura luată şi ziua în care cărţile noastre urmează a fi evacuate din sediul Bibliotecii Naţionale a României. Mai avem în vedere şi faptul că au existat mai multe astfel de lagăre în istoria tulbure a României, dar niciodată până acum nu s-au expulzat cărţile aromânilor dintr-o instituţie de acest gen, într-o ţară în care toleranţa etnică este chiar mai mult decât o fatalitate şi faţă de o comunitate care a fost şi este cea mai fidelă acestui stat.

Vă solicităm o audiență pentru soluționarea absurdei probleme cu care suntem obligaţi să ne confruntăm. Menționăm că motivul invocat de către doamna director general Elena Târziman este acela că Biblioteca are în plan amenajarea bruscă a spațiului Palimpsest, spațiu în care se desfășoară expoziția noastră. Desigur, respectivul motiv este, din punct de vedere formal, unul infantil, în realitate nu e decât materializarea celei de a treia intenţii de închidere sau de respingere a unei expoziţii eminamente culturale.

Vă transmitem că asociația noastră a decis să răspundă negativ solicitării Bibliotecii Naționale a României, document nr. 23 din 11.03.2013, prin care se cere acordul pentru închiderea expoziţiei şi, implicit, anularea lansărilor de carte care mai sunt încă programate în cu totul alt spaţiu, Atrium, decât acela care brusc intră în renovare într-un sediu abia dat în folosinţă. Pentru moment, nu comentăm, din politeţe, nici inteligenţa şi nici onestitatea unei astfel de solicitări. Noi ne vom apăra exponatele. În cazul unei evacuări în forţă, vă transmitem că Biblioteca Naţională a României va fi responsabilă de efectele acestui gest absolut abuziv şi de neconceput într-o ţară a Uniunii Europene, că instituţia parteneră nouă până în acest moment îşi va asuma inclusiv riscul material al unei astfel de măsuri, cel puţin un milion de euro fiind valoarea exponatelor noastre, plus toate consecinţele juridice. În calitatea dumneavoastră de conducător al unui minister care are în subordine instituţia la care ne referim, am convenit să vă anunţăm situaţia creată unilateral de către partenerul nostru şi, totodată, să găsim soluţii pentru ca sediul comun în care vă desfăşuraţi activitatea să nu intre brusc în reparaţii. Asociației noastre nu i se poate imputa absolut nimic referitor la eventuale încălcări ale îndatoririlor sale în desfășurarea expoziției, ca urmare dorim ca aceasta să fie dusă la bun sfârșit, perioada a fost stabilită de chiar Biblioteca Naţională a României.

Vă mulțumim și vom fi recunoscători dacă un eveniment cultural important, cel puţin pentru noi, are, în acest fel, susținerea dumneavoastră!

Cu desosebită consideraţie,
Chirața Gheorghe, Vicepreședinte

11.03.2013

Update: Na-ţi-o friptă că ţi-am dres-o!

Biblioteca Naţională a României se umple de penibil prin vocea Directorului ei General

După ce şi-a dat seama de pe-o zi pe alta că motivul iniţial al evacuării expoziţiei Societăţii Culturale Aromâne este unul pueril (renovare pentru că tocmai s-au primit nişte fonduri), directoarea Elena Tîrziman inventează clauze contractuale anexe. Apare mai nou o aprobare de la Ministerul Culturii pentru consum de curent (!!!), prejudicierea imaginii instituţiei, planul de pază şi o lansare de carte care n-a mai avut loc. Povestea, cusută cu aţă albă, o puteţi identifica privind cele două adrese cu motive diferite de evacuare, câte una pe zi! La ordinul cui?

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.