×
×
Noi
Citite
Recomandate
Ultima oră
Actualizat acum o oră
24 Ore
7 Zile
30 Zile
24 Ore
7 Zile
30 Zile
Data
Duminică, 30 aprilie 2017, 00:21
EUR (€)
+0.0044 ↗
4.5333 RON
USD ($)
-0.0112 ↘
4.1453 RON
• • •
Neștiuții noștri eroi
Vasile Roba, moțul care l-a umilit pe I.V. Stalin

Pecetluite sub țărâna unor morminte neștiute, ori ferecate în dosare secrete, crimele comise de Securitate în primii ani ai „dictaturii proletariatului“ constituie unul dintre cele mai odioase capitole ale istoriei noastre recente. Dar atunci când ies la iveală, urmele acelor crime demonstrează că românii nu au fost nicidecum o turmă de neputincioși care, mânați de păgubosul fatalism mioritic, au stat cu mâinile în sân și au acceptat de bunăvoie să fie striviți de ciubotele bolșevice.

Proverbul „mămăliga nu explodează“ este una dintre numeroasele ticăloșii puse pe seama poporului român, chipurile, un popor de lași care n-au fost niciodată în stare să-și apere libertatea. Un popor nevolnic, care a acceptat de bunăvoie regimul comunist adus de tancurile rusești. Nimic mai fals! Abia după 1990, tânăra generație a început să afle adevărul despre mișcările de rezistență anticomunistă. Dar și despre crimele comise în primii ani ai ,,dictaturii proletariatului“ de către trupele de Securitate, Miliție, dar și de Armată, toate ajunse sub comanda unor consilieri sovietici. Și tot la fel de târziu am aflat, oficial, despre mișcările de rezistență care s-au opus cu arma în mână regimului bolșevic.

„Ține, Doamne, partizanii, până vin americanii!“

Istoria recentă consemnează că, între 1945 şi 1959, în România au existat circa 1.200 de grupuri de rezistență, în care circa 25 de mii de luptători au încercat, cu disperare, să răstoarne regimul impus de bolșevici. Unii dintre aceștia erau foști militari ai Armatei Regale. Alții erau activiști și membri ai fostelor partide care fuseseră desființate și decimate de noul regim totalitar. Iar foarte mulți erau țărani cât de cât înstăriți, de obicei, unii dintre cei mai harnici gospodari ai satelor, care au refuzat să fie înscriși cu de-a sila în ,,colhoz“. Răspândite prin toată țara, cele circa 1.200 de grupuri se adăposteau, de obicei, în munți. Și supraviețuiau în cele mai cumplite condiții, trăind cu speranța că „lasă că vin ei americanii și or să ne ajute să scăpăm de bolșevici“. Iar sătenii din zonele apropiate, care-și riscau viața pentru a-i ajuta, se rugau și ei, plini de evlavie: „Ține, Doamne, partizanii, până vin americanii!“. Din păcate, americanii nu au venit nici atunci și nici în următoarele câteva decenii. Iar atunci când, într-adevăr, au venit, majoritatea celor care i-au așteptat cu speranța în suflet erau de multă vreme „oale și ulcele“. Istoricii zilelor noastre vorbesc despre „Mișcarea de rezistență“ purtată de „partizanii“ din munți. Aceia își spuneau însă „haiduci“. Iar pentru că, de foarte multe ori, „partizanii“ luptau și pentru apărarea credinței creștine, li se mai spunea și „Haiducii lui Dumnezeu“.

Adevărul ascuns prin arhive

Înțelepciunea populară spune că „adevărul iese întotdeauna la suprafață, precum uleiul“. Așa o fi, dar acest proverb nu este valabil și în cazul crimelor Securității. Acestea au fost atât de bine ascunse, încât rareori au ieșit singure „la suprafață“. De obicei, despre aceste crime aflăm doar în urma cercetărilor unor specialiști care se ocupă de istoria recentă a României. În alte cazuri, chiar urmașii unora dintre aceste victime sunt cei care preiau sarcina de a descoperi condițiile în care au murit înaintașii lor. Unul dintre aceștia din urmă este Gavrilă Roba, fiul lui Vasile Roba, liderul revoltei anticomuniste a moților de la Beliș din vara anului 1951. Nu i-a fost ușor: recuperarea memoriei tatălui său i-a luat circa 25 de ani de viață, ani în care s-a luptat atât cu secretomania, specifică și acum, a serviciilor secrete, cât și cu birocrația unor instituții anchilozate.

Cotidianul: Domnule Roba, când ați început să vă interesați de soarta tatălui dumneavoastră?

Gavrilă Roba: Păi, știți cum a fost pe vremuri. Când tatăl meu a murit, eu aveam doar două luni. Despre tata nu știam decât ceea ce-mi spusese mama.

Ce anume știați?

Destul de puține lucruri. Știam că tata a fost unul dintre conducătorii revoltei moţilor de la Beliş, din 5 iulie 1951. Era pe vremea când începuse furia colectivizării, iar celor un pic mai înstăriți li s-a luat totul și erau băgați cu de-a sila în „colhoz“. Ai mei aveau un gater și câteva hectare de pădure. Iar atunci, în 1951, tata a fost singurul din zonă care a refuzat să-şi cedeze gaterul, pe care-l avea în locul numit Lunca Diacului, şi hectarele de pădure. Și n-a fost numai asta. Pe unde îi prindea pe activiștii de partid, îi înjura „de-i spurca“. Ori de câte ori avea de-a face cu vreunul dintr-ăștia, îi zicea: „Băi domnule tovarăș, s-o început el Canalul cu chiaburi, dar o să se gate cu comunişti!“. Dar ceea ce i-a scos din minți pe comuniști s-a petrecut în 1951, de Paști. Atunci, la școala din Bogdănești s-a organizat o serbare populară. În toiul petrecerii, tata s-a urcat pe scenă, a smuls de pe perete tabloul lui Stalin, l-a trântit de pământ și apoi l-a călcat în picioare. În zilele care au urmat, s-au găsit vreo câțiva care l-au pârât la Securitate. Au fost Găvrilă Dârda, primarul din Măguri, Ecaterina Roman, învățătoarea satului, dar și săteanca Strătica Roba. Ăstora li s-au alăturat turnătorii Securității, inclusiv unul care semna cu numele conspirativ „Vigilența“. Însă despre toate astea am aflat mai încoace, din dosarul de la CNSAS. Pe timpul lui Ceaușescu, auzisem că unul, Todea Vasile, ar fi făcut pușcărie odată cu tata. L-am căutat, l-am găsit, dar nu mi-a povestit nimic. După aproape treizeci de ani de când fusese arestat, omului ăsta încă îi mai era frică... nu frică, îi era groază să vorbească. Bun înțeles că nu am mai insistat. Dar eu, personal, am început să caut urmele tatălui meu pe data de 27 februarie 1990, când am depus o primă cerere la Arhivele Militare de la Pitești. De acolo m-au anunțat că, în anul 1969, dosarul lui tata a fost clasificat „strict secret“ pentru 68 de ani.

Păi...

Ăsta a fost singurul lor răspuns. Ce era să fac? Am așteptat vremuri mai bune. Prin 1996, eram șofer pe un autocar turistic. Într-o bună zi, duceam în Grecia un grup de turiști din Satu Mare. Pe drum, mai luam câte o pauză cât să bem o cafea și, din vorbă în vorbă, le-am povestit despre tata. Erau oameni școliți. Unul dintre ei, căruia ceilalți îi spuneau „Domnu’ Colonel“, m-a sfătuit să mă adresez la Tribunalul Militar, dar nici acolo nu am izbândit mare lucru.

Iată cum suna o asemenea turnătorie, exact așa cum a fost scrisă de mâna unuia dintre turnătorii Securității:
„Declaraţie: Tov. Drânda Găvrilă sunt în scris în Partidul Muncitoresc Român din anul 1946 Declar asupra tov. Roba Vasile Roman acest Tov. Este un beţiv ascultă de reacţionari el este pus la cale de individu Roba Vasile lui Gheorghea lui Todor acesta Individ pe toţi îi informează tot contra Partidului şi caută conduceri de azi acest locuitorii este vinovat pentru că ascultă de acel Reacţionar Roba Vasile lui Gheorghea lui todor care are legături cu cineva de la arada şi taie pădure din dilicte şi cei săraci nu capătă numai cerămâne de ei vârfuri şi ce nui bun acest Tov. Îşi bate joc de toată conducerea clasei muncitoare. Măguri, la 12 iulie, 1951, Drânda Găvrilă“.

Răscoala moților din Beliș

Decenii la rând, liderii regimului comunist din România s-au lăudat că singura lor grijă este bunăstarea poporului. Și tot ei s-au ferit, precum dracul de tămâie, să recunoască faptul că, încă de la început, „poporul“ în numele căruia vorbeau i-a urât de moarte. La fel cum ne-au ascuns și faptul că au existat și răscoale țărănești, cu nimic mai prejos de cele din secolele trecute. Iar una dintre acestea a fost răscoala moților din localitatea Beliș.

Ce ați aflat, concret, despre revolta moților din Beliș?

Păi, în fișa tatălui meu scrie că revolta a fost în iulie 1951. Iar atunci când s-a auzit în sat de revoltă, tata a mers călare la Mărişel şi i-a anunţat pe cei de acolo să vină la Beliş, unde se aştepta o delegaţie de la Bucureşti, ca să le spună acelora că moţii nu mai rezistă cu dările şi cotele de carne, brânză, lapte şi cereale. Ajunşi la Beliş, după ore de aşteptare, li s-a făcut foame, aşa că au spart magazia IFET-ului, împărţind mâncare celor prezenţi. Apoi, după ce a venit delegaţia de la Bucureşti, oamenii şi-au spus deschis păsurile. După ce i-a ascultat cu luare-aminte pe oameni, politrucul-şef, consilier personal al lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, a început să îi amenințe: „Liniştiţi-vă, fiindcă la mine sunt pâinea şi cuţitul şi vă voi da pădure şi altele doar cât vreau eu şi, dacă am chef, vă bag şi-n puşcărie!“. La auzul acestor cuvinte, lumea s-a revoltat şi tata, cu temperamentul lui vulcanic, a fost primul care i-a aplicat activistului o binemeritată „corecţie fizică“. Au urmat şi ceilalţi, dar până la urmă consilierul lui Dej a scăpat cu viaţă, fiind scos cu mare dificultate din mâinile moţilor, pe la Poiana Fântânele.

Ce s-a întâmplat după aceea?

Cei de la București au trimis de urgenţă la Beliş un avion militar, încărcat cu activişti, care a aterizat pe un platou înalt din vecinătate. Aceştia, pentru a linişti mulţimea, au adus cu ei şi o maşină de scris, dând o tentă oficială întâlnirii şi elaborând „la botul calului“ niște acte în care lăsau impresia că acceptă revendicările moţilor. Abia atunci mulţimea s-a calmat, dusă de nas de tertipul bolşevicilor. Dar, după numai două săptămâni, într-o singură noapte, pe 21 iulie 1951, toţi liderii răsculaţilor au fost ridicaţi şi duşi la Cluj, pe strada Republicii nr. 23, unde era sediul Securității. După cum rezultă dintr-o notă a Dosarului informativ FI 108815, de la CNSAS au fost ridicați următorii: Roba Vasile a lui Gheorghe a lui Tudor, Safta Roman a lui Silică, Toader Gheorghe a Găljii, Crişan Mihai a Sfătului, Vidrean Ioan – ,,Prichi“, Purcel Avramuţ, zis „Avram“, şi Tomoş Gavrilă, zis „Mujdei“. Atunci a scăpat doar Ianc Vasile al lui Gheorguț, care a fugit în codru. Dar, după o lună, a fost și el capturat și dus lângă ceilalți, la Securitatea Cluj. A scăpat totuși cu viață, iar acum are 94 de ani.

Ce ați aflat despre condițiile în care a murit tatăl dumneavoastră?

Am aflat ceea ce mi-a povestit Ianc, care a fost arestat și el odată cu tata. El era în celula 3, iar tata în celula 4. El mi-a povestit că îi auzea pe securişti cum îl scoteau zilnic pe tata la tortură – pe când el şi ceilalţi din „lot“ erau bătuţi tot a doua zi. Într-una din zile, când tata era anchetat, Ianc l-a auzit din propria celulă cum urlă şi le zice securiştilor să nu-l omoare, fiindcă are trei copii acasă. Şi, într-o noapte, a auzit că se deschide uşa de la celula vecină, după care a răsunat o bubuitură puternică – ca un foc de armă –, după care s-a făcut linişte. Dimineaţa a venit sergentul şi l-a întrebat insistent pe Ianc dacă a auzit ceva. Apoi, l-a avertizat că în cazul în care scoate un cuvânt despre incident, el va fi cel ce urmează să fie lichidat. Aşa că la ancheta care a urmat peste doar câteva ore, i-a spus civilului care-i însoţea pe securişti – probabil un procuror – că nu a auzit niciun zgomot în celula vecină. Mie, personal, mi-a povestit că a auzit cum securiştii au scos cadavrul lui Roba din celulă, ducându-l apoi spre o destinaţie necunoscută. Certificatul de deces i-a fost întocmit în 1953. Dar la „Evidența populației“, tata a fost înregistrat ca „dispărut“. Și dispărut a rămas până anul trecut, când, printr-o sentință a justiției, a fost declarat mort.

Criminalii au fost români de-ai noștri

I-ați identificat pe criminali?

Da, dar, din păcate, niciunul dintre ei nu mai este acum în viață. Din documentele de la CNSAS, le-am găsit numele și funcțiile, enumerate în ordinea descrescătoare a funcției și a implicării lor în această crimă: colonelul Patriciu – comandantul Securităţii Cluj, şeful arestului – locotenent-colonelul Baranyi, locotenentul Andrei Răchită, locotenentul A. Schwartz şi sergentul-major Gheorghiu Aurel de la Securitatea din Măguri-Răcătău. Dar, după cum am spus, niciunul dintre ei nu mai este în viață. Unii dintre ei au trăit până de curând, nederanjați de nimeni și cu pensii mari.

Ați aflat locul unde a fost înmormântat tatăl dumneavoastră?

Nu, nu am aflat nimic niciodată. Mama mea și-a dorit toată viața ei să afle ce s-a întâmplat cu tata și pe unde îi zac oasele. Din păcate, s-a prăpădit acum șase ani, înainte de a primi dosarul de la CNSAS. Dar acum, că știu cum a fost, parcă mă doare sufletul. Asta, pentru că acei criminali nu au fost nici ruși, nici nemți, nici turci și nici tătari. Domnule, au fost români, români de-ai noștri. Iar asta chiar că este greu de acceptat, mă doare sufletul să spun și să recunosc că au fost români de-ai noștri. Despre unde a fost îngropat tata, nu am aflat absolut nimic. Și nici nu cred că o să aflu vreodată. La un moment dat, l-am cunoscut pe unul, Olteanu Vasile, al cărui tată a fost gropar pe vremurile acelea. El mi-a povestit că morții „politici“ erau îngropați pe ascuns, într-un loc izolat. Iar copiilor li se spunea să nu umble pe acolo, căci în locul ăla erau înmormântați unii care au murit de lepră, de ciumă sau de holeră. De unde să fi știut copiii ăia adevărul? Speriați de moarte, niciunul nu a trecut pe acolo, prin locurile alea pustii. Nu există martori, iar documentele din arhivele Securității nu spun absolut nimic despre asta. Așa că… nu am nicio speranță că o să-i dau de urmă și să îl pot reînmormânta creștinește.

În această privință, și arheologul Gheorghe Petrov, expert investigaţii speciale în cadrul Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER), este de aceeași părere: „Conform unor informaţii vehiculate în anumite medii, fără a exista însă o posibilitate certă de verificare, se pare că în astfel de cazuri cadavrele erau transportate şi îngropate în gropi anonime, în zona Cimitirului Săracilor de la marginea Clujului, loc situat undeva în partea dreaptă a străzii Oaşului, la câteva sute de metri distanţă din intersecţia cu Bdul Muncii, spre Chinteni. Acolo erau duşi şi atunci, ca şi astăzi, mulţi dintre cei care decedau şi nu aveau aparţinători, persoane de condiţie umilă sau cei morţi prin spitale şi aziluri care nu erau revendicați de nimeni. În zona respectivă, geografia locului a fost profund modificată în ultimii zeci de ani, pe o porţiune de teren s-a dezvoltat şi un cimitir organizat, iar în absenţa informaţiilor şi a oricărui reper, considerăm că orice acţiune de căutare sau orice întreprindere practică de a se verifica terenul prin sondaje arheologice ar fi inutilă“.

Turnătorul ,,Vigilența“

Nu v-ați adresat și la CNSAS?

Ba da. Inițial am primit opt pagini din dosar. Iar abia după încă 231 de zile, am primit o completare. În total am primit 20 de pagini, unde sunt toate declarațiile date atunci.

20 de pagini? Doar atât valorează viața unui om?

Da, atât valorează! Dar sunt 20 de pagini de o ticăloșie fără margini. Acolo este și un document provenit din arhiva Direcţiunii Generale a Securităţii Statului, Raionul Cluj, în care turnător ce semna cu numele conspirativ „Vigilența“ arată că, „înainte de 23 august 1944, a fost membru în PNŢ Maniu“. Dar și că tatăl meu s-a opus înfiinţării organizaţiilor comuniste în comuna Măguri şi că a înjurat Partidul: ,,Cu ocazia unei serbări organizate de școala din cătunul Joseni, ce a avut loc în cătunul Bogdănești, Roba Vasile, în stare de ebrietate, a început să strigă «F...tu-i Partidul și toate organizațiile de masă» (…). La toate serbările făcute. susnumitul a avut manifestări dușmănoase contra membrilor de Partid, spunând în numărate rânduri: «Duceți-vă dracului voi, membrii de Partid»“. Mai mult decât atât: „Cu ocazia unei serbări din ziua de Crăciun din anul 1949, ce a avut loc în comuna Măguri, cătunul Joseni, la fel și-a făcut apariția în stare de ebrietate, înjurând pe organizatorii acelei serbări, provocând scandal“.

Cum este descris în documentele de la Securitate evenimentul care a dus la arestarea tatălui dumneavoastră?

Exact cum se spunea pe vremea aceea. Iată: „Cu ocazia sărbătorilor de Paşti din anul 1951, UFDR-ul a organizat o serbare la Şcoala din cătunul Bogdăneşti, unde, la fel, Roba Vasile şi-a făcut apariţia, îmbătându-se, și după terminarea serbării, când lumea a început să danseze, s-a urcat pe scenă, dar a fost reţinut, încercând şi a doua oară, iar a treia oră când s-a urcat pe scenă, a luat tabloul tov. Stalin care a fost deasupra scenei, l-a trântit jos şi l-a călcat în picioare“.

Mda, pe atunci, să-l calci în picioare pe „tovarășul Stalin“ era o faptă de neiertat.

Da, dar ăia ar fi fost neputincioși dacă nu ar fi existat „cozile de topor“, așadar, „turnătorii Securității“.

Vasile Surcel Publicat Duminică, 15 ianuarie 2017
8880
 | 14
 | 34
+Adaugă
Comentarii
2000
Trimite
alzara sibiu medic
+4
În timpulacesta Wiliam Totok & Co. încearcă să maculeze imaginea aureolată a lui Ion Gavrilă Ogoranu .
Publicat Marţi, 24 ianuarie 2017
+Răspunde
tataie@Al
-2
Conditia primordiala ca cineva sa te vrea este ca tu sa vrei! Atat timp cat la cel mai inalt nivel unii sunt adeptii unei mai puternice legaturi cu nucleul dur din UE si a axei Berlin-Paris iar altii insista ca viitorul Romaniei ar fi mai bun alaturi de vecinii nostri mai apropiati, avem o mare dilema! Asta mai nou, caci mai vechi, am avut parte pe la inceputul anilor 90 de niste dragute de intamplari cu mineri si niste palme intre romani si etnici maghiari pe la Tg. Mures care ne-au impins inapoi cu ceva zeci de ani, dealtfel un bun start pe calea democratiei "originale".
Publicat Marţi, 17 ianuarie 2017
+Răspunde
Al @ tataie@Al
+5
De acord, se danseaza in doi dar martie 90 n-a fost opera noastra (cu Magureanu maghiar?) iar Bulgaria n-a avut mineriade si e la acelasi nivel (cu granita comuna UE pe atunci). Tarile Visegrad si-au trimis consilieri la cursuri la Moscova pentru kaghebizare pana in 91 dar Iliescu e pus la zid pentru tratatul cu URSS. Ceea ce invocati sunt detalii sau esentiale? Arabia Saudita e o teocratie crunta fata de Siria lui Asad sau Iran dar e tinuta pe palme de americani. Importanta a fost cred eu izolarea diplomatica incredibila a Romaniei lui Ceausescu (garantii nostri erau China - la mii de km, SUA si Franta lui de Gaulle, ultimele doua ne abandoneaza cand trateaza cu Moscova direct - inamicul nostru! din tratatul Warsovia). Si mai mult, a contat dezastrul intern, mai ales la nivel social si politic (lipsa de cadre de rezerva - in Visegrad a fost mult mai simplu, trupele sovietice au ales apele colaborationistii s-au retras fiind totul clar). Totusi nu trebuie sa exageram - in 90 eram la nivelul Moldovei si Ucrainei, mult sub Ungaria si Serbia, si chiar sub Bulgaria. Acum suntem mult peste Moldova si Ucraina (cam de 4-5 ori, si fara orizont pentru ele), la nivelul Bulgariei si peste Serbia; iar judetele din vest sunt aproape la nivelul celor din Ungaria est - faceti o vizita.
Publicat Marţi, 17 ianuarie 2017
+Răspunde
tataie@Al
-4
Poate ne spui si noua de ce Romania nu a fost dorita in grupul de la Visegrad?
Publicat Luni, 16 ianuarie 2017
+Răspunde
Al @ tataie@Al
+7
Confuzie? citez din postarea ta: ( Proverbul nu tine dar e de actualitate?! )Oricum din context se deduce ca romanii ar avea probleme genetice la capitolul activism civic. Eu am argumentat ca nu, tu nu aduci nici un argument. Havel si Walesa au fost personalitati-simbol, daca ei au fost agenti catalizatori e greu sa sustii ca miscarile initiate de ei au fost spontane, 'genetice'. De ce a prins dictatura la romani? Orice dictatura prinde in anumite contexte istorice, n-am avut dictatura in anii stalinismului crunt dar am avut in anii 80 - nu te intriga? In conditiile isteriei din 68 (pana si Goma intra in partid!)si a pericolului invaziei (real), a permanentei dizidente romanesti la Warsovia (pentru Basarabia) n-a fost greu ca Ceausescu sa cumuleze toate functiile (paranoia curata). Am avut si ghinionul sa vina la putere foarte tanar - a avut vreme sa-si expandeze nebunia. Determinanta a fost insa absenta trupelor sovietice si a agentilor (Bulgaria n-a avut trupe dar a avut agenti). Visegrad: de ce ne-ar fi vrut cineva? Cele 3 tari erau backyard-ul Germaniei (nevoie strategica), pentru prima faza a investitiilor erau mai mult decat suficiente. Trebuiau sa procedeze cu manusi pentru a nu periclita ramanerea betivului de Ieltsin la putere. In perioada aia Lebedev striga ca in 5 ore e cu tancurile la Bucuresti. Ce atu aveam? niciunul. Abia dupa ce Putin opreste dezastrul din Rusia devenim interesanti.
Publicat Luni, 16 ianuarie 2017
+Răspunde
Anonim @ tataie@Al
+3
Raspunsul il aveai deja in precedentul mesaj. In completarea a ceea ce scrie Al, as spune ca in toate tarile comuniste a fost dictatura dar totusi numai Ceausescu primeste aceast 'onorabil' califcativ in timp ce altii sint doar numai 'lideri' comunisti. A fost oare regimul Ceausescu mai brutal decit legea martiala impusa in Polonia? A fost oare austeritatea din anii '80 din Romania, motivata de efortul de achitare a datoriei externe, mai aspra decit cea din Polonia anilor '50 si '70, polonia neobosindu-se sa-si achite imensa datorie? Romania a facut si inca face obiectul unei propagande grotesti. Aranjamentele de la Malta au lasat-o la discretia rusilor. De aceea, sint foarte sceptic ca alianta de azi cu SUA inseamna protectie fata de ingerintele rusesti in spatiul romanesc.
Publicat Marţi, 17 ianuarie 2017
+Răspunde
tataie@Al
-1
Esti in confuzie, eu n-am vorbit despre spioni-nespioni, simpatici sau mai putin simpatici, cei doi au fost niste personalitati la vremea lor, eu nu am vorbit despre anumite persoane. Eu vorbesc strict despre natura popoarelor respective. Oare de ce dictatura asta "idioata" a prins atat de bine la romani?! Despre cifre se poate comenta in functie de sursa de informatie, in Cehoslovacia la invazie unele surse spun ca au participat 5000 -7000 tancuri si 200.000 - 600.000 de soldati, nu cred ca asta este problema. Si vesnica implicare externa cu diferente de religie s.a. Pai hai sa vedem daca tot marile puteri au facut de capul lor ce-au vrut in Romania, ca ele au facut, votat si aplicat legi, ele au retrocedat, ele au privatizat cu japca etc. Cand in parlamentul roman (cu bancile goale de obicei) alesii isi voteaza pensii speciale in conditiile starii materiale precare a marii majoritati si vezi reactia de nepasare si resemnare a poporului, asta spune foarte mult. Vini, cauze si scuze se pot gasi oricand. Lansarea sloganului electoral "Mandru ca sunt roman" m-a lasat perplex. Mandru de ce, ca sunt mintit frumos, ca ma las usor pacalit, ca sunt furat ca-n codru, scuze dar eu unul nu am asemenea mandrii!!!
Publicat Luni, 16 ianuarie 2017
+Răspunde
atenianul @ tataie@Al
0
opinia mea este că se confundă o dictatură , cu în fapt o delimitare a poporului de conducători , prima formă de anarhie. în dictatură faci ce spune dictatorul , dar în romania nimeni nu facea nimic ci doar simula . e o formă de opoziţie de tip ju jitsu, continuarea miscării atacatorului, la fel cu otravirea fântânilor şi arderea grânelor, băjenia....Apoi urmează o lovitură de stat şi o bătaie generală între noi candidati pentru înlocuirea celui detronat
Publicat Vineri, 27 ianuarie 2017
+Răspunde
Rusu Radu
-11
Păi da: din pleiada de luptători anticomunişti demni de acest nume, Vasile Surcel nu putea alege decât un "surcelar"; un posesor de gater şi de pădure. Ceea ce nu ştie dom' profiesor Surcel e că Stalin a avut nu mai puţin de şase sosii. În fotografiile epocii nu a apărut niciodată chipul adevăratului Stalin - pe nici un afiş, în nici o ilustraţie de carte, în nici o enciclopedie, în nici un tablou, nicăieri. Nu doar că fotografiile lui Stalin erau falsuri: pe deasupra mai erau şi retuşate. Dar hai să admitem că Stalin s-a simţit ofensat de gestul lui Roba, de atentatul lui asupra a ceea ce simboliza tabloul cu figura lui Stalin (asta, în ipoteza că Dictatorului sovietic i s-a adus la cunoştinţă incidentul.) Roba a călcat în picioare un tablou. S-a comportat ca un copil zănatic. Drept răsplată a primit un glonte în cap. Ajungînd una cu pămîntul (precum tabloul). Şi apoi sub pămînt. (Capul face, capul trage.) Deci, cine pe cine a umilit?! Tabloul a fost înlocuit. Şi putea fi înlocuit la nesfîrşit. În schimb, Vasile Roba nu a mai putut fi înlocuit... Aşa păţesc toţi cei care mai întîi fac şi-abia după aceea gîndesc. Aviz amatorilor.-
Publicat Luni, 16 ianuarie 2017
+Răspunde
tataie
-12
Toata stima pentru astfel de romani, pt. ca ei intr-adevar au existat! Dar, proverbul cu "mamaliga nu explodeaza" la romani nu tine! A fost este si va fi de actualitate pana vom dovedi contrariul! In 1956 ungurii au avut o revolutie cand tara era sub ocupatie sovietica, aprox. 20.000 de morti, in 1968 cehii au avut Primavara de la Praga si au fost invadati de peste 500.000 rusi, invazia sovietica n-a fost lipsita de victime, in anii 8o Polonia a avut Solidaritatea, miscare care a fost principala cauza a caderii comunismului. Astea au fost fenomene de masa. Noi ce-am avut? Greva minerilor din Valea Jiului din 1977 si Revolta muncitorilor de la Brasov din 1987, revolte care au fost generate de lipsurile de alimente cu care respectivii se confruntau, frig, apa calda s.a.m.d., dar care s-au manifestat in spatii limitate si atat. Romania a fost ultimul stat care s-a scuturat de regimul comunist. Noi romanii avem in general o apetenta pt. personaje mitice, Mihai Viteazul, Stefan cel Mare. Nu este nimic rau in asta dar trebuie sa fim obiectivi in a prezenta lucrurile si faptele...
Publicat Duminică, 15 ianuarie 2017
+Răspunde
Al @ tataie
+15
Romanii au avut dupa instaurarea comunismului o rezistenta militara la un nivel inimaginabil pentru celelalte tari ocupate de sovietici. Ungurii nu ar fi facut nimic daca nu erau asigurati (mintiti) in timp real la Europa Libera ca tancurile americane asteapta in Austria sa intervina (postfactum acestia au pretextat ca datorita Suezului n-au putut etc; armata maghiara era mai lucida, si a stat in cazarmi). In 68 Primavara a venit pe fondul unui val de liberalizare de la Moscova scapat de sub control (s-a retras chiar si armata sovietica de la ei) iar Romania a riscat la fel de mult prin neinterventie. Au avut vreo 70 de morti la 200.000 de invadatori. Solidaritatea si catolicii erau perdele pentru CIA, pana si Walesa a recunoscut ca era agent. De simpaticul Havel ce sa mai vorbim. In 89 in toate tarile satelite s-a pornit liberalizarea sub control kgb, de aceea am fost ultimii, neavand trupe sovietice in tara si implicit mai putini agenti. Dupa 1958 si pana in 89 Romania a fost oaia neagra a Pactului Warsovia, cu pozitii de dizidenta teribile, la care celelalte tari nici nu visau (motivul fiind Basarabia) - vezi Larry Watts. Am avut 'norocul' unei dictaturi idioate si o invazie informativa totala in 89 (la schimb cu americanii in Panama). In rest, economic suntem la nivelul Bulgariei, care n-a avut nici dictatura feroce nici invazie - n-am fost in Visegrad pentru ca nu ne-a vrut nimeni. Mai da un search, Tataie!
Publicat Luni, 16 ianuarie 2017
+Răspunde
zaltukin
+4
...si ala,ce`a zis? nu stiu,ca trecusem dealu`...
Publicat Duminică, 15 ianuarie 2017
+Răspunde
SOBOLANU
+9
DE CE NU SE INVATA ASTA LA ISTORIE ?????????????????????
Publicat Duminică, 15 ianuarie 2017
+Răspunde
Numerus Clausus @ SOBOLANU
+16
Pentru mai multe motive marunte , cum ar fi :1.Nu se vor mai putea legitima euro-atlanticii si anticomunistii pe care-i vedem azi facand spume veriz la gura in Marea Politica si in Presa Deontologica , deoarece ei sunt vlasterele Burgheziei Rosii , sau Ciuma Rosie a colaborationistilor care au servit ocupatia sovietica si au condus represaliile impotriva Poporului Roman. 2. O parte importanta dintre cei care au comis atrocitatile respective erau minoritari , multi din neamul lui Soros, deci este vorba despre defaimare si ura de rasa si nu este politically correct ; 3. Nu trebuie sa afle generatiile tinere ca acest Popor a avut in trecut puterea sa se opuna fortelor straine de ocupatie.Acesta este un exemplu foarte prost pentru o tara care azi se afla sub calda protectie a prietenilor si tovarasilor parteneri din UE si NATO.
Publicat Duminică, 15 ianuarie 2017
+Răspunde
unu' @ SOBOLANU
+7
Esca e mai importanta !!!!!!??
Publicat Duminică, 15 ianuarie 2017
+Răspunde
Realistul
+3
Ai să fim serioși, pe Stalin nu a reușit să îl umilească Hitler, nu un pu țoi , fabricat acum de funcționari "anticomuniști" de meserie, de regulă anticomuniști birocrați de azi sunt nepoții bolșevicilor din ani 50, ăia de vă promiseseră raiul comunist, astăzi nepoții lor vă promit raiul capitalist globalist neoliberal.
Publicat Duminică, 15 ianuarie 2017
+Răspunde
Ithaca
+20
Toata pretuirea dlui Gavrilă Roba, fiul lui Vasile Roba , EROU al moților , pentru vointa tenace de a afla adevarul despre VIATA si MOARTEA tatalui sau . L-a descoperit ascuns in arhive secrete, autorii pierzandu-si urmele ,ramasi nepedepsiti si lafaindu-se poate,de pe urma crimelor, cu pensii sau privilegii. Daca urmasii lui "Vigilenta" sau a altor tortionari exista, ei nu trebuie sa beneficieze de pensii de urmas de pe urma ticalosiilor savarsite de supusii si excesivii de zel ai ordinelor criminale.Cu cati mai multi oameni cauta urmele persecutiilor ,cu atat pot afla tortionarii ca nu exista uitare .Seniorul Coposu spunea ca si-a iertat calaii, si poate multe victime se scufunda in a uita ,bantuiti d e un trecut de teroare si chin, umilinte si dezumanizare, dar faptele ce ies la iveala ar fi o recompensa pt. aflarea chinurilor, sacrificiului lor, suferintele indurate din partea unor bestii ale POLITIEI POLITICE . Inteleg mania dlui Gavrila Roba ca romani au chinuit romani ,adica in constiinta si sufletele tortionarilor nu a mai ramas pic d e omenie si mila crestineasca, transformati in animale crude. A existat rezistenta si toti acesti eroi tarani,mijlocasi, chiaburi sau saraci,elevi, studenti, oameni de cultura ,preoti si spuma intelectualitatii romanesti sunt valul vitejiei,al rezistentei si al sacrificiului adus pe altarul constiintei neamului, al libertatii si apararii pamantului strabun. Curajul lui Vasile Robu a fost dincolo d e orice instinct de aparare sau supravietuire ,in plina ascensiune a unui sistem ce s-a crezut imuabil si etern. Nu exista natie,popor ,stat national fara tradatori si dusmani.S-a luptat impotriva Ro si a romanilor oponenti in numele lui Stalin si al bolsevismului. Azi,tradatorii "elitisti" lupta la UE si NATO,ridicand in slavi cedarea partiala a suveranitatilor , criticand Nationalismul Identitar si ISTORIA Statelor Nationale Europene :cu ce "Stalin"nou avem de-a face?
Publicat Duminică, 15 ianuarie 2017
+Răspunde
Recomandate
Va pieri industria europeană a cărbunelui?
Publicat acum 6 ore şi 41 minute
Pasajul Sudului, „terminat” de ochii lumii
Publicat acum 10 ore şi 9 minute
Abuzul, între infracțiune și salvare politică
Publicat acum 12 ore şi 3 minute
Halep a învins-o pe Anastasija Sevastova
Publicat acum 15 ore şi 41 minute
Centrul Atenţiei
alarm off
Subiectele zilei
4 articole/ Actualizat Vineri, 28 aprilie 2017
alarm off
Cronica din Berceni
6 articole/ Actualizat Miercuri, 19 aprilie 2017
alarm off
Cotidianul cititorilor
10 articole/ Actualizat Joi, 20 aprilie 2017
alarm off
Fotografiile bunicilor
17 articole/ Actualizat Sâmbătă, 15 aprilie 2017
alarm off
NUMAI DOUĂ ÎNTREBĂRI
111 articole/ Actualizat Joi, 27 aprilie 2017
Simona Popescu

Eroicul atac al celor 8800 de oi româneşti asupra unei nave militare ruseşti va rămâne cu siguranţă în istoria României la capitolul mari victorii.

Simona PopescuPublicat acum 5 ore şi 18 minute