Veacuri de jaf în cetățile dacilor

„Comorile dacilor”, ,,Tezaurul regelui Decebal”…aur, aur, aur…imense cantități de metal prețios despre care se vorbește de peste o mie șapte sute de ani. Început de romanii aduși de Traian, jaful comorilor ascunse, cândva, în vechile cetăți ale dacilor, continuă nestingherit, chiar și acum, în zilele noastre.

Istoricul Dio Cassius relata, cândva, prin sec. IV, că, la sfârșitul celui de-al doilea război daco-roman, legiunile împăratului Traian ar fi descoperit o bună parte a tezaurului dacilor, o comoară imensă ascunsă într-o tainiță zidită sub albia râului Sargeția. Totuși, istoricii n-au reușit să afle cât adevăr conțin informațiile consemnate de Cassius, la circa două secole de la evenimentele despre care vorbește. Cert este că, după încheierea conflictului militar daco-roman, „balanța financiară” a Imperiul s-a refăcut spectaculos. Fapt ce i-a permis împăratului Traian să organizeze festivități publice, inclusiv fastuoasele lupte cu gladiatori, care au durat 123 de zile. Tot din aurul dacilor s-a finanțat construirea celebrei Columne, precum și nenumărate alte construcții monumentale, dintre care multe au supraviețuit până astăzi.

Cardinalul Martinuzzi, un norocos plin de ghinion

Conform unor calcule făcute de specialiști, imediat după încheierea celui de-al doilea război și după cucerirea Sarmisegetusei, romanii ar fi scos din Dacia circa 165 de tone de aur și peste 330 de tone de argint. Acela a fost primul jaf, un jaf organizat oficial, al tezaurului regilor daci. Alte informații istorice par a demonstra însă că romanii au reușit să captureze doar o mică parte din acel tezaur. Iar această opinie pare a fi confirmată prin descoperirea altor mari tezaure care ies periodic la iveală. Celebră este comoara descoperită la mijlocul sec. XVI și ajunsă în visteria cardinalului Martinuzzi. Istoricii afirmă că a fost vorba despre circa 40.000 de monede din aur, probabil de tip Koson, care cântăreau în jur de 350 de kilograme. De fapt, jaful cetăților dacice a durat, nestingherit, vreme de aproape două milenii.

Jaful modern

Din păcate, nu se cunoaște mare lucru despre tezaurele dacice descoperite înainte de anul 1821. Iar asta pentru că, până atunci, comorile erau topite pentru a se recupera metalul prețios din ele. Să ne amintim că nu a lipsit mult ca și celebra ,,Cloșca cu puii de aur” să aibă exact același destin.

În condiţiile în care existenţa unui drum de acces este esenţială pentru ca obiectivul să fie menţinut pe lista UNESCO.

Concret, cel mai vechi tezaur din care s-au mai păstrat câteva piese este cel găsit în anul 1821, în satul Cioara, din județul Alba. Din păcate, cele câteva piese care au supraviețuit se află, acum, la Viena. De fapt, arheologii români recunosc că, deși în zona fostei capitale Sarmisegetusa se fac investigații de specialitate, de peste 90 de ani, nu a ieșit la lumină niciun tezaur propriu-zis, să zicem unul de proporțiile celui ajuns la cardinalul Martinuzzi. Cu toate acestea, există două tezaure dacice, păstrate aproape integral, care au fost însă descoperite în alte zone decât fosta capitală a dacilor. Unul a fost găsit, în 1954, la Sâncrăieni – Harghita, iar celălalt, în 1964, la Pețeni – Covasna. Din păcate, în zilele noastre, situația din zona cetăților dacice nu s-a îmbunătățit cu nimic. La un moment dat, referindu-se la acest aspect, domnul Ernest Oberlander-Târnoveanu, directorul Muzeului Național de Istorie, a explicat: ,,Pentru perioada 1993-2013, aș spune că vorbim despre un jaf pe scară largă, un adevărat dezastru cultural, managerial și administrativ”. Fapt confirmat și de faptul că, după anul 1993, atât presa scrisă, cât și unele televiziuni, au lansat tot soiul de zvonuri privitoare la existența și, eventual, despre descoperirea unor mari comori dacice, compuse atât din denari romani, cât și din monede dacice din aur. Mai ales, s-a vorbit foarte mult, și în toate felurile, despre celebrele brățări dacice din aur masiv. În timp, s-a dovedit că o parte a acestor zvonuri aveau și un miez de adevăr. În acest sens, s-a aflat că, în 1996, un locuitor din Orăștie a oferit spre vânzare muzeelor circa 400 de monede din aur, de tip Koson. Iar asta în condițiile în care, până atunci, în toate muzeele lumii existau doar 140 de Kosoni. Din păcate, după mai bine de un an de negocieri, Muzeul Național de Istorie a reușit să achiziționeze doar 197 de Kosoni.

„Braconierii”

,,Febra aurului”, care a răvășit Transilvania secole la rând, s-a oprit, doar pentru câteva decenii, în vremea regimului comunist. Dar a reizbucnit, în forță, imediat după 1990. În doar câțiva ani au început să apară detectoare de metale din ce în ce mai performante ce și-au făcut rapid simțită prezența. Astfel că, pe la sfârșitul anilor ‚90, s-au dezvoltat veritabile rețele de ,,braconieri” care își fac veacul prin cetățile dacice. La un moment dat, pe acolo și-a făcut apariția și Andrei Vartic, un personaj ciudat care, venit din Moldova, se prezenta drept cercetător al unui institut al Civilizației Dacice din Chișinău. Atunci, s-a spus că, de fapt, el ar fi fost agent al fosului KGB, dar această apartenență n-a fost niciodată clar demonstrată. Vartic a umblat prin zonă, a ,,recoltat” diverse vestigii dacice, pe care le-ar fi dus la el acasă, la Chișinău, ba chiar a scris niște cărți. Ulterior, ,,braconierii” de vestigii arheologice au scos la lumina zilei un număr tot mai mare de Kosoni care, ajunși în străinătate, au alimentat piața de antichități din Occident. Au fost atât de mulți, încât, practic, au provocat un soi aparte de inflație: dacă la începutul anilor ‚90 Kosonii erau considerați niște rarități și se vindeau cu circa 800 de dolari bucata, acum, prețul lor a scăzut la circa 350 de dolari. Cu timpul, s-au constituit și veritabile rețele infracționale, filiere specializate în traficul cu relicve antice. Uneori, acestea au fost destructurate. Dar, alteori nu, cu atât mai mult cu cât, se pare că unele dintre ele ar fi beneficiat de susținerea ocultă a unor politicieni de rang înalt. Ani la rând s-a vorbit despre Dan Iosif și Adrian Năstase, dar aceste zvonuri nu au fost confirmate niciodată în justiție. În schimb, au fost anchetați o serie de polițiști, ba chiar și câțiva muzeografi, iar unii dintre ei au fost condamnați. Iar pentru ca situația să fie și mai complicată, pe piața de antichități a mai apărut o ciudățenie arheologică: celebrele brățări dacice din aur, care au ajuns în câteva case de licitații din Europa Occidentală. O parte dintre acestea au și fost recuperate pe bani grei, plătiți de statul român. La un moment dat, au existat voci ce au afirmat că aceste brățări ar fi doar niște falsuri contemporane. Falsuri care, pentru a li se oferi o aură de autenticitate, ar fi fost realizate din aur extras în antichitate.

Dincolo de legende, un lucru este cert: din tezaurul lui Martinuzzi, nu s-a mai păstrat absolut nimic.

Așadar, din aur provenit din vechi monede dacice, al căror preț scăzuse dramatic în urma plasării pe piețele internaționale a unui mare număr de Kosoni „braconați“ în ultimii ani. Argumentul celor care le contestă autenticitatea a fost că dacii au confecționat doar brățări din argint, brățări din aur nefiind descoperite niciodată până acum. Un argument contrazis însă de faptul că nimeni nu știe ce anume au conținut vechile tezaure dacice jefuite și retopite, de-a lungul secolelor, de jaf sistematic la care au fost supuse vechile cetăți. Cert este că, din anul 2007 și până acum, statul român a recuperat 13 brățări dacice din aur, în greutate totală de 12,6 kg. De fapt, recuperarea lor a fost o acțiune aventuroasă, la care, pe lângă arheologi, au participat și agenți sub acoperire. Specialiștii apreciază că brățările recuperate au făcut parte dintr-un „lot” de 24 de brățări antice care, „braconate” din cel puțin cinci situri arheologice, au luat calea străinătății. Acum, există speranța că și restul acelor brățări vor fi recuperate pentru a reveni în patrimoniul cultural național. Dar, nimeni nu a explicat un lucru extrem de ciudat. Întotdeauna bunurile cu valoare de patrimoniu furate și descoperite în străinătate sunt pur și simplu retrocedate statului român, cu condiția ca noi să demonstrăm că acestea au fost furate și traficate în străinătate. Dar, nu se știe din ce motiv, nu s-a procedat la fel și în cazul brățărilor dacice. Acestea, în loc să revină acasă după ce au fost identificate în străinătate, a trebuit să fie răscumpărate pe bani grei, plătiți de la bugetul de stat.

(Articol apărut în ediţia tipărită a ziarului Cotidianul de miercuri, 16 noiembrie)

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.