Veniţi de luaţi lumină!

Jertfa lui Iisus şi izbăvirea oamenilor

Sărbătoarea propriu-zisă a Paştelui face parte dintr-un ciclu pascal, început cu Intrarea Domnului în Ierusalim, în Duminica Floriilor, şi terminat cu Înălţarea, ce are loc întotdeauna la 40 de zile după Paşte. Iar Învierea este momentul de trecere de la Săptămâna Patimilor la Săptămâna Luminată. Reiterarea drumului Mântuitorului către răstignire şi înviere se petrece între Florii şi Paşte, săptămâna deniilor. Începând din Joia Mare, clopotele bisericilor tac. Este ziua Cinei cea de Taină, ultima împreună cu ucenicii săi înainte de răstignire. Ziua în care s-a stabilit Taina Euharistiei. Ziua umilinţei, în care Iisus a spălat picioarele ucenicilor săi şi în amintirea căreia s-a păstrat multă vreme obiceiul ca stareţii mânăstirilor să spele în Joia Mare picioarele a 12 călugări, ca semn al smereniei.

Răstignirea Domnului

În Vinerea din Săptămâna Patimilor, numită şi Vinerea Mare sau Vinerea Neagră, pentru că mulţi credincioşi ţin post negru, sunt reiterate moartea şi îngroparea lui Iisus. În toate bisericile se scoate Epitaful, pânză pictată sau bogată broderie cu chipul Mântuitorului, simbolizând trupul lui neînsufleţit. Este pus pe o masă în mijlocul bisericii, iar credincioşii trec pe sub el, într-un ceremonial menit să amintească faptul că moartea este numai o trecere. Seara este înconjurată biserica de către preoţi ducând Epitaful, urmaţi de credincioşi cântând „Prohodul”. Este simbolul însoţirii lui Iisus pe ultimul lui drum pământesc.

Icoană prăznicar de tâmplă

În seara de sâmbătă se aude din nou glasul clopotelor, chemând credincioşii la miracolul Învierii. Chemarea de la miezul nopţii, „Veniţi şi luaţi lumină” marchează momentul sacru al celei mai importante sărbători creştine.

Icoană pe sticlă

„Nu ştiţi că toţi câţi în Hristos Iisus ne-am botezat, întru moartea Lui ne-am botezat? Deci ne-am îngropat cu El în moarte, prin botez, pentru ca, precum Hristos a înviat din morţi, prin slava Tatălui, aşa să umblăm şi noi întru înnoirea vieţii.” Sunt cuvintele Sfântului Apostol Pavel care sintetizează esenţa spirituală a Paştelui. Răstignirea şi Învierea, jertfa lui Iisus şi izbăvirea oamenilor, pentru că, prin învierea sa, Mântuitorul „S-a făcut începătură a învierii tuturor”, spune el în „Epistola către Corinteni”. Învierea Domnului a dăruit nu numai o victorie asupra păcatului, dar şi o biruinţă asupra morţii înseşi.

Obiceiuri şi simboluri de Paşte, la români

Cina cea de Taină

Sărbătorirea Paştelui este însoţită de o seamă de tradiţii, unele comune mai multor popoare, altele autohtone.

Masa din prima zi de Paşte este un prilej de reunire a familiei, decurgând după un adevărat ritual. Nu pot lipsi ouăle roşii, caşul de oaie, salata cu ceapă verde şi ridichi, drobul şi friptura de miel, pasca umplută cu brânză sau smântână şi, mai nou, cu ciocolată.

Lumini aprinse pentru Hristos

Profetul Isaia, vorbind despre patimile Domnului, spune: „Ca un miel spre junghiere s-a adus…”. Mielul jertfit a creat obiceiul bucatelor din carne de miel pe masa de Paşte. Ouăle, roşii iniţial, divers colorate sau încondeiate, nu trebuie să lipsească nici ele din casele credincioşilor în această zi. Ca şi cozonacul sau pasca. Răstignirea şi Învierea reprezintă eterna legătură dintre moarte şi viaţă, aşa precum renaşte natura în fiecare primăvară, cînd se reia ciclul vieţii. Oul devine un simbol al regenerării, al purificării. În tradiţia populară românească se crede că ouăle de Paşte sunt purtătoare de puteri miraculoase. Ele vindecă boli şi protejează animalele din gospodărie. În dimineaţa primei zile de Paşte, copiii sunt puşi să se spele pe faţă cu apă dintr-un vas în care s-au pus dinainte un ou roşu şi un ban de argint, ca să fie tot anul sănătoşi şi rumeni la faţă.

Patriarhul Bartolomeu oficiind ceremonia de Paşte la Istanbul

Toate bucatele pentru masa pascală trebuie binecuvântate. În zona Câmpulung Moldovenesc, în zorii zilei de duminică, credincioşii ies în curtea bisericii, se aşază în cerc, purtând lumânări aprinse, în aşteptarea preotului care să sfinţească bucatele din coşul pascal. În coş sunt puse simbolurile bucuriei pentru tot anul: seminţe de mac, ce vor fi aruncate în râu pentru a alunga seceta, sare, ce va fi păstrată pentru a aduce belşug, zahăr, folosit când se îmbolnăvesc vitele, făină, pentru ca rodul grâului să fie bogat, ceapă şi usturoi, care protejează împotriva insectelor. Deasupra lor se află pasca, şunca, brânza, ouăle roşii, dar şi bani, flori, peşte afumat, sfeclă roşie cu hrean şi prăjituri. În unele localităţi din sudul ţării, cum ar fi la Călăraşi, alături de mâncare este adus şi un cocoş alb, crescut special pentru acest moment, pentru că prin cântecul ei pasărea vesteşte Învierea Domnului. După slujbă, cocoşii sunt dăruiţi oamenilor săraci.

Pictură de la mănăstirea Risca

În prima zi de Paşte există obiceiul de a se purta haine noi în semn de respect pentru această sărbătoare, dar şi pentru că ea simbolizează primenirea trupului şi a sufletului.

În Bucovina, în noaptea de Paşte, se aprind „focurilor de veghe” pe dealuri, în jurul cărora se adună sătenii care povestesc întâmplări din viaţa lui Iisus, iar băieţii sar pe deasupra focului pentru a îndepărta duhurile rele. Şi tot aici, în noaptea de Înviere, fetele merg în clopotniţa bisericii din sat şi spală limba clopotului cu „apă neîncepută”. Apoi, în zorii zilei de Paşte, se spală cu această apă ca să fie frumoase şi atrăgătoare tot anul.

Biserica Sfântului Mormânt la Ierusalim, în noaptea de Înviere

În Transilvania, a doua zi de Paşte, fetele sunt stropite cu parfum de către feciorii îmbrăcaţi în haine tradiţionale, ca să aibă noroc tot anul. Există, de asemenea, obiceiul ca tinerele să păstreze lumânarea aprinsă în noaptea de Înviere, care este apoi aprinsă pentru câteva momente, atunci când are loc un eveniment nefericit.

Lumini la ceremonia de Paşte în Peloponez

Printre obiceiurile importate se numără iepuraşul de Paşte, apărut prima dată în Germania pe la 1500. Un fel de al doilea Moş Crăciun care aduce daruri copiilor şi care a devenit extrem de popular, ca şi ouăle de ciocolată inventate, pe la 1800, de francezi. Şi tot importat este obiceiul din zona Sibiului de a împodobi de Paşte un pom, cu ouă vopsite în loc de globuri, pentru a spori farmecul sărbătorii.

Intrarea în Ierusalim

Chiar dacă pentru mulţi contemporani, sărbătoarea a pierdut o parte din caracterul ei spiritual, rămânând doar o tradiţie, celebrarea Învierii creează o lume aparte, în care speranţa şi bucuria sunt suverane.

Se spune că atunci când nu se vor mai vopsi ouă de Paşte şi nu se vor mai cânta colinde de Crăciun diavolul va stăpâni pământul.

Pe urmele lui Hristos în Ierusalim

Faberge ecvestru

În Israel, acolo unde a început totul, în Duminica Floriilor se ţine procesiunea de la sanctuarul Betfage. Se urcă partea orientală a Muntelui Măslinilor şi se coboară pe versantul opus, unde credincioşii se strâng în marea curte a Bisericii Sfânta Ana. În cele trei seri succesive, o mulţime de oameni se strânge în Biserica Sfintei Cruci, unde se roagă şi unde se citesc pasaje din Sfintele Scripturi. În Joia Mare, o mare de credincioşi se revarsă în Biserica Ghetsemani, unde se citesc, în diferite limbi, pasaje din Evanghelii. În Israel, ceremonia spălării picioarelor se oficiază pe un podium ridicat în curtea Sfântului Mormânt. După Sfânta Liturghie, Patriarhul spală picioarele a doisprezece episcopi. În jurnalul lui Necolae Ses, un pelerin în Ţara Sfântă din anul 1870, se menţionează că la Ierusalim tuturor pelerinilor le erau spălate picioarele de către monahi. Cei care participau la acest ritual primeau un fel de „certificat de închinător la Locurile Sfinte”.

Coş cu ouă încondeiate ruseşti

Vinerea este ziua Patimilor, iar duminica de Paşte, în timpul slujbei, o altă procesiune parcurge Biserica Sfântului Mormânt, unde un preot ortodox aruncă petale de trandafiri credincioşilor.

Slujba Prohodului pe Golgota este impresionantă. „Cine ar putea descrie ce simţământ trăieşte un credincios în Vinerea Mare, acolo unde s-a cutremurat pământul, unde s-a rupt catapeteasma şi s-au despicat şi pietrele. Toate slujbele, cu sobor de zeci de arhierei şi sute de preoţi şi călugări, pregătesc marea aşteptare a Sfintelor Paşti. Sâmbătă este Slujba Sfintei Lumini. Lume de pe lume este îngrămădită în străvechiul lăcaş. Preafericitul Patriarh al Ierusalimului pecetluieşte cu ceară curată lespedea de pe mormântul Domnului, aşa cum au făcut odinioară cei ce l-au îngropat. Se cercetează mai întâi să nu fie în capela Sfântului Mormânt nimic de aprins, nici chibrit nici alte materiale care să aprindă lumina, spre a vădi tuturor că nu e lumină de pe pământ. Lespedea de marmură roşiatică este acum o pânză brobonată de sudoare. E sudoarea de sânge a Mântuitorului. Un fulger de lumină care coboară de sus prin cupola de sticlă a Sfântului Mormânt şi care este văzut aievea de cei credincioşi aprinde vata pe care patriarhul o ţine în mână, apoi o aşază într-o torţă şi ieşind în uşa capelei strigă tututror: Veniţi de luaţi lumină! Câţiva cavaşi – aşa se cheamă paznicii aceia uriaşi pentru rânduiala din Biserica Ierusalimului – îşi trec unul altuia torţa de lumină spre Sfântul Altar şi această torţă, în mersul ei prin aer, aprinde lumânările tuturor credincioşilor. În câteva secunde, biserica întreagă cu miile ei de credincioşi este o mare de lumină. Toată biserica de jos şi până la clopotniţă este ciucuri de flacără. Parcă se aprind lumânările de la sine. În momentul când coboară de sus lumina pe mormânt, clopotele din cupola Sfântului Mormânt vestesc lumii întregi Învierea.”

Respectarea tradiţiilor în Bucovina face ca Paştele să fie o adevărată sărbătoare

Paştele grecesc este una dintre cele mai mari sărbători ale Bisericii Ortodoxe, care reuşeşte să unească diferitele generaţii. În Grecia este obiceiul de a se vopsi şi decora ouăle mai ales în roşu. Legenda spune că Maria Magdalena, mergând la mormântul lui Hristos şi găsindu-l gol, a alergat acasă pentru a-i întâlni discipolii. Atunci Petru i-ar fi zis: „Cred ceea ce spui dacă ouăle pe care le ai în coş vor deveni roşii”. Şi imediat ouăle s-au colorat într-un roşu intens. Culoarea roşie, pentru unii, simbolizează sângele lui Hristos, iar pentru alţii este o expresie a bucuriei, a renaşterii.

Slujba de Înviere în Insula Patmos

Grecii desenează cu ceară păsări şi diverse alte figurine pe ouă. Se spune că primul ou, care este al Sfintei Fecioare, este pus lângă icoană şi cu el femeile binecuvântează copiii. La Sinopi se vopsesc atâtea ouă câţi membri sunt în familie. Apoi acestea sunt puse într-un coş şi duse la biserică pentru a fi binecuvântate, punându-le sub altar până la Înviere.

Paştele rusesc, mistic şi extravagant

Vinerea Mare la Mănăstirea Radu Vodă

Primul „Ou Fabergé” se zice că a fost comandat în 1885 de către ţarul Alexandru al III-lea pentru a fi oferit în dar ţarinei Maria Feodorovna de Paşte. Succesul a fost imediat şi Karl Fabergé a fost numit orfevrul Curţii Imperiale. Între 1885 şi 1916, ţarii Alexandru al III-lea şi Nicolae al II-lea au comandat 54 de asemenea obiecte încântătoare pentru a le oferi ţarinelor Maria şi Alexandra Feodorovna. Ele erau lucrate din pietre semipreţioase provenite din Urali, precum jad, bowenite, rodonit, dar şi cristal de rocă şi agată. Emailurile erau realizate din metale nobile precum aurul, în patru culori: galben, alb, verde şi roz. A început astfel o uimitoare colecţie a ouălor imperiale, care conţineau întotdeauna un secret. Când era înmânat, se spunea: „Majestatea sa sper că va fi mulţumită”.

Veniţi de luaţi Lumină, la Biserica Sfântului Mormânt

Fiecare ţar comanda două ouă, unul pentru soţie şi unul pentru mamă. Acestea erau realizate din aur sau alt metal preţios, bătut cu pietre preţioase, de un rar rafinament. Erau lucrate artizanal, diferind unul de celălalt. În 1900 a fost realizat faimosul „Pigna”, în email albastru, ornat cu diamante în formă de rozetă, iar surpriza era un mic elefant din argint şi fildeş, ce conţinea un mecanism care făcea ca animalul să-şi mişte capul şi coada. Câteva din aceste ouă fac parte din colecţia muzeului din Kremlin, dar se găsesc nenumărate şi în muzeele din New York. O altă particularitate a sărbătorilor ortodoxe ruseşti era aceea de a dansa şi a cânta în preajma bisericii după celebrarea duminicii Paştelui. Se spunea, la fel ca la noi, „Hristos a înviat”, iar celălalt răspundea „Adevărat a înviat”.

Ca să răzbatem prin bezna morală a acestui veac avem nevoie de făclia credinţei în Hristos. Vestirea îngerească din zorii duminicii Paştelui, „Hristos a Înviat!” să ne aşeze din nou în făgaşul firesc al bucuriei şi nădejdii acestui unic şi izbăvitor triumf.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.