Veselie mare

Forme de reactivitate socială în contextul crizei

Aşteptări 2010-2011 (ipoteze de analiză)

1. Mediul social-politic

– Puţin probabile mişcări sociale complexe, de lungă durată, coordonate şi centrate pe revendicări cu impact major şi beneficii largi. (Lipsesc: cerinţa, reprezentarea, leadership-ul, mediul de operare, partenerul guvernamental, toleranţa externă.)

– Puţin probabilă reorganizarea sindicală de masă la nivel corporatist, în mediul privat. Această realitate fragmentează sever piaţa muncii, coeziunea socială, climatul şi tematica aşteptărilor sociale asumate şi exprimate.

– Menţinerea declinului mişcării sociale în mediul salarial public, de stat. Puţin probabilă o relansare la nivelul liderilor la nivel naţional. Continuă efectul de castă în selectarea şi promovarea de lideri la nivel local şi de ramură.

– Se menţine clivajul între mediul politic şi mediile sociale, grupurile principale ale populaţiei active. Centrarea politicianistă pe jocurile de putere rămâne prioritatea dominantă în partidele politice semnificative. Vor lipsi iniţiative politice, cu un conţinut de valoare strategică şi cu o susţinere partinică substanţială, coerentă, care să aibă ca ţintă principală revendicări de ordin social. Politicienii se vor menţine la practica mediatică a criticii denigratoare ca o rutină sterilă, ipocrită şi superficială.

– Sumară, disparată, adesea contradictorie expertiza calificată referitoare la criza economică şi costurile sociale la nivelul dezbaterii publice, al informării populaţiei.

2. Reactivitatea socială ar putea cunoaşte totuşi tendinţa de amplificare şi o oarecare diversificare în forme diferite de cele de masă.

– Fragmentare şi individualizare a subiectului uman. Grupuri mici, la nivel familial, individual.

– Agresivitate şi violenţă în creştere, dar orientate la nivelul relaţiilor interumane intracomunitare (infracţionalitate generală, violenţă familială, jafuri, omoruri ş.a.).

– O creştere semnificativă a ponderii comportamentului autodistructiv. De la conduita nocivă în viaţa curentă (alimentaţie, alcool, neglijarea stării de sănătate) la incidente suicide.

– O creştere a indiferenţei, neglijenţei în relaţiile interindividuale, în relaţiile de familie, faţă de copii, bătrâni, neputincioşi.

– O extindere a indiferenţei sociale la nivel comunitar sau ca atitudine faţă de climatul general, starea lucrurilor, costurile explicite ale recesiunii pe plan social.

– Distribuţia oarecum haotică a costurilor sociale ale crizei din primul interval (2008- 2009) va fi înlocuită prin tendinţe structurale instalate pe termen mediu, la nivel de medii sociale, regiuni, categorii de vârstă, niveluri de calificare socială. Aceasta va genera şi va impune pe termen lung noi clivaje sociale, unele acute, imposibil de compensat, diluat, remediat, cel puţin în viitorul apropiat.

– În acest context se vor reinstala sau consolida atitudini fataliste, inerţie socială, izolare, inerţie generalizată. Nu sunt excluse, uneori sub influenţa unor mişcări sau modele extremiste, exclusiviste de natură religioasă sau a unor subculturi marginale, provocarea unor experienţe de natură extremistă, idolatrie, misticism, sacrificii simbolice, izolare. Nihilismul social ar putea avea premise, resurse şi coalizări propice.

– Un nou val de iluzii, surogate şi partizanate vulgare ar putea acoperi lipsa de ofertă politică şi de reprezentare instituţională.

– Va continua degradarea mijloacelor de informare, divertisment, a petrecerii „timpului liber”. Va creşte ponderea „timpilor morţi”, a diluării sincronicităţii cu ritmurile naturale sezoniere, a calendarului religios

– Implicarea modestă a bisericii în viaţa publică, în acest interval, în luminarea experienţei confuze, degradante a vieţii individuale şi colective, ar putea crea spaţiul pentru unele iniţiative sectante, radicale, cu tendinţe apocaliptice sau legate de pseudomiracole. Media comercială nu va întârzia să resusciteze cazuri celebre din epoci similare sau să contribuie la etalarea mimetică a unei situaţii extreme. În lipsa unor modele credibile şi căi viabile, o receptivitate semnificativă ar fi gata de afirmare.

– Va continua, prin mass-media, canalizarea atenţiei publice spre tematica „3S” (senzaţional, scandalos, stupefiant). O serie neîntreruptă de evenimente-surogat, gen: scandaluri VIP, declaraţii hazardate tip Tokes, accidente grave, sinucideri, dezgropări de dictatori, catastrofe naturale programate ş.a. vor fi scoase în prim-plan, apoi date rapid şi definitiv uitării. Efectul cunoscut şi acceptat: deplasarea preocupării către teme tangenţiale, exersarea neîntreruptă a neimplicării, neputinţei, izolării.

– Toate acestea, precum şi condiţiile economice precare vor menţine la cote modeste iniţiativa individuală şi colectivă pentru emancipare, acumulare, economisire, a unor eforturi constante pentru asigurarea bunăstarii, motivaţiei pentru munca cinstită, performanţă, pentru promovare.

Stabilitatea socială prin subordonare şi supunere rămân astfel sursa principală a traversării crizei cu costuri minime pentru mediul politic şi puternicii zilei.

– „Consumism fără competitivitate” ar fi diagnosticul tardiv pentru o societate rătăcită pe un traseu bogat în incertitudine şi ameninţări. Cu originalitatea marginalilor am reuşit să generăm o formulă nouă: „consumism versus competitivitate”. Cei care ne-au contaminat de consumism nu au plasat în reţetă şi competitivitatea. România a acumulat cu poftă, an după an, toate caracteristicile care inhibă competitivitatea. Unde este agricultura românească? (Mai ştie cineva ce înseamnă „grânarul Europei”?)

Consumatorul hamburgerului multilateral dezvoltat este şi va fi în anii dificili care urmează mai harnic, creativ, responsabil, ambiţios, inspirat, econom decât cel care pândea la coadă la salamul cu soia?!

Suntem oare ultima generaţie de români?!

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.