Vestul contra PSD și viceversa

Puțini și-ar fi imaginat că în România, după puternicul val proeuropean din 1990, lucrurile vor ajunge pînă la tensiunile de acum. Ambasadorii țărilor europene au ajuns să își exprime repetat îngrijorarea la adresa procesului de legiferare din România (din păcate, fără prea multe argumente!), iar președintele Senatului să acuze și el amestecul strident al reprezentanților spațiului euroatlantic în treburile interne ale României. Pentru prima dată, un oficial român, al doilea om în stat, președinte de partid, fost premier al unei coaliții democratice, taxează explicit comportamentul ambasadorului american. Tăriceanu se declară nemulțumit că Ambasada SUA se aliniază atît de tranșant de partea Opoziției, nu a unor principii sau a unor norme democratice. Începe să se vadă că Ambasada SUA se poziționează explicit împotriva unor inițiative ale Guvernului în funcțiune. Ceea ce este șocant, nediplomatic și periculos. Așa ceva nu s-a petrecut nici imediat după 1990, cînd ar fi avut mult mai multe motive să o facă.

„Și sigur că nu pot să nu fac referire directă la atitudinea unor ambasade și a unor ambasadori și pe mine mă surprinde și mă dezamăgește profund atitudinea ambasadei americane, pentru că și eu, ca și alți români, am privit cu admirație, și nu de ieri, de azi, și generațiile trecute, la o Americă ce este prin esență țara libertăților și în care libertatea și drepturile fundamentale ale cetățenilor sunt respectate. Din păcate, văd că acești ambasadori nu se preocupă și se fac că nu văd că în România normele elementare juridice nu sunt respectate și avem permanent abuzuri și excese în justiție, care au dus România pe un nedorit loc întâi în rândul țărilor membre ale Uniunii Europene în privința proceselor pierdute la CEDO. Ce dovadă mai bună avem că există o problemă imensă în justiție, că justiția nu poate să funcționeze independent, că judecătorii se simt timorați de procurori, că am ajuns într-o republică dictată de către procurori? Ăsta este modelul politic pe care Ambasada SUA în România îl promovează? Am serioase întrebări în această privință și îndoieli“, a spus Călin Popescu-Tăriceanu într-o declarație recentă.

Ce înseamnă asta? Războiul dintre alianța PSD – ALDE și susținătorii Binomului a devenit public, deschis, tranșant și internațional.

Nu am putea spune că Guvernul României răspunde în același stil. Adică să se proptească hotărît împotriva solicitărilor venite de la ambasadele țărilor europene și mai ales a celei a SUA. În primul rînd, pentru că prim-ministrul este mult mai precaut. Declarațiile sale lunecă uneori mai spectaculos decît patinele campionilor balcanici. Premierul Mihai Tudose o scaldă cînd este vorba despre multinaționale, despre Uniunea Europeană, despre SUA și despre pozițiile critice ale ambasadelor sau chiar ale protestatarilor din Piața Victoriei. Asta, și pentru că numirea sa ca premier s-a făcut cu acordul tacit al președintelui Klaus Iohannis. Unii spun că și cu o contribuție la fel de discretă a serviciilor secrete.

Nimeni nu se mai îndoiește că în aceste zile în România acționează un front destul de puternic, mobilizat pentru combaterea alianței PSD – ALDE. Şi că în spatele acestui front bazat pe Binom se află Ambasada SUA și Comisia Europeană. Toți ceilalți care se agită în preajma Binomului și combat de zor nu sunt decît parte din echipele susținute și angajate într-un război de imagine din ce în ce mai dur, dar și mai pitoresc.

Declarația lui Călin Popescu-Tăriceanu nu este decît o formulare clară a unor nemulțumiri disparate și din ce în ce mai dese în ultimii ani. Ea anunță, într-un fel, un soi de graniță între fosta lume a Estului, chinuită încă de integrarea europeană, și țările vestice angajate și în România într-un sofisticat joc economico-democratic.

Ce șanse are alianţa PSD – ALDE împotriva Binomului, inclusiv a lumii vestice? Poate că și împotriva CIA, din moment ce două dintre capetele SRI din momentele de vîrf ale apariției și funcționării Binomului (George Maior și Florian Coldea) au fost decorate nici mai mult, nici mai puțin decît de serviciul de spionaj extern al SUA.

Ce șanse are acest bloc enorm, destul de eterogen, lipsit de greutatea unui partid important, în războiul zgomotos împotriva unui partid bine organizat, PSD-ul, susținut de populația afectată de consecințele integrării chinuite în Uniunea Europeană?

La fel, trebuie pusă și întrebarea legată de șansele unui bloc politic (PSD – ALDE) lipsit de susținere externă puternică și serioasă, nesusținut de mass-media (cu cîteva excepții) și ONG-uri și nu prea abil în reacțiile sale. Și, pe deasupra, extrem de confuz în toate acțiunile de guvernare.

Editorialul complet în ziarul Cotidianul de luni versiunea tipărită – disponibilă la toate chioşcurile – sau varianta digitală.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.