×
×
Noi
Citite
Recomandate
Ultima oră
Actualizat acum 5 minute
24 Ore
7 Zile
30 Zile
24 Ore
7 Zile
30 Zile
Data
Luni, 27 februarie 2017, 22:22
EUR (€)
+0.0039 ↗
4.4654 RON
USD ($)
-0.0016 ↘
4.0203 RON
• • •
Viaţa pe poante
Omagiu pentru Iris Barbura
Omagiu pentru Iris Barbura

Beth Soll - Tribute to Iris Barbura

Centrul Naţional al Dansului Bucureşti vă invită sâmbătă, 4 iunie, la spectacolul Beth Soll - Tribute to Iris Barbura. Acesta va avea loc de la ora 19.00, la Sala Stere Popescu din Bulevardul Mărăşeşti 80-82.

Pentru această reprezentaţie, artista americană Beth Soll a creat împreună cu elevii de la Liceul de coregrafie „Floria Capsali" din Bucureşti un dans inspirat de marea coregrafă avangardistă Iris Barbura.

Beth Soll a ajuns în România la jumătatea lunii mai pentru a se întâlni şi a colabora cu tinerii dansatori, iar Tribute to Iris Barbura reprezintă reacţia ei la lucrările şi viaţa celei cu care a început să studieze dansul modern.

Această nouă colaborare între Centrul Naţional al Dansului Bucureşti şi Liceul de coregrafie „Floria Capsali” continuă o serie din care mai fac parte, printre altele, spectacolele Reenacting Lizica Codreanu (2014) şi Rythmodia / Vera Proca-Ciortea (2015).

„Acest dans a luat naştere ca reacţie abstractă şi poetică la sentimentul pe care mi l-au lăsat munca şi viaţa lui Iris Barbura. Când eram copil, Iris era pentru mine o femeie autentică, frumoasă şi sofisticată, ale cărei dansuri izvorau din moştenirea ei românească şi din perspectiva sa estetică profund spirituală. Imaginea lui Iris pe care o păstrez din copilărie îmi influenţează lucrările coregrafice. Creaţiile artistice semnate de Iris Barbura au fost îmbogăţite de dragostea sa pentru superbele defileuri şi cascade din Ithaca, New York, locul în care a ales să trăiască în Statele Unite. Acest spectacol începe cu o secvenţă onirică inspirată din dansurile populare româneşti, după care trece către o secţiune de dans modern kinetic, inspirat din stilurile anilor 1930 şi 1940.

Iris Barbura

Secţiunile următoare constau în solouri melancolice, duete romantice şi mişcări frenetice de grup care redau tristeţea de care era consumată Iris, dragostea ei pentru natură şi sinuciderea eroică într-unul dintre defileurile sale iubite. Între secţiuni şi în final, dansatorii realizează un model de mişcare simplu şi, pe alocuri, solemn”, mărturisea Beth Soll.

Iris Barbura (n. 1912, Arad, România – m. 1969, Ithaca, SUA) face parte, alături de Trixy Checais şi Floria Capsali, din a doua generaţie de coregrafi avangardişti din România. Obţine o bursă de studii coregrafice în Germania în 1936, frecventând cursurile de dans ţinute de Mary Wigman şi Harald Kreuzberg, Gret Palucca şi Rosalia Chladek. Revine în 1939 la Bucureşti, unde fondează un studio de dans contemporan, activând în acelaşi timp pe scena coregrafică a Teatrului Naţional, din această perioadă datând şi colaborările cu Trixy Checais şi Vergiu Cornea. Până către finele anilor ’40, creează scenografie şi costume pentru diverse spectacole de la Freien Volksbühne şi Hebbel-Theater din Berlin. Acolo se apropie de grupul suprarealist berlinez de artişti, formând în 1949 împreună cu aceştia colectivul antinazist Die Badewanne [Cada de baie], intitulat după performance-ul omonim realizat alături de aceştia. Emigrează în SUA în 1951, în Ithaca, New York, unde pune bazele unui studio de dans şi avându-le ca eleve pe Beth Soll şi Hannah Kahn. Dispare în 1969.

Beth Soll (Ph.D.) şi-a început studiile în Ithaca, New York, la clasa profesorilor români de dans modern Iris Barbura şi Vergiu Cornea, după care a continuat să studieze dansul în Europa, la Essen Folkwangschule şi la Kreutzbergschule în Elveţia. A absolvit dans modern la Universitatea din Wisconsin. A predat la peste 10 universităţi, printre care Centrul de Dans de Vară de la Harvard, Universitatea din California, Santa Barbara, Hofstra University, New School şi Manhattanville College, unde este, în prezent, Profesor Asociat. A condus timp de 20 de ani Programul de Dans al Institutului pentru Tehnologie din Massachusetts.

Program-Spectacol 1936 Iris Barbura

Beth Soll a dansat alături de Compania Ina Hahn, Colectiv de dans, Compania Centrului de Dans de Vară de la Harvard şi altele, colaborând de asemenea cu mulţi coregrafi, compozitori şi artişti vizuali independenţi. În 1977, a înfiinţat Dance Projects, Inc./Beth Soll & Compania în Boston, Massachusetts. Ca primă solistă, a dansat alături de compania sa pe nenumărate scene din SUA, Europa şi Asia. Lucrările sale au beneficiat de impresionante aprecieri critice şi de peste 80 de premii şi grant-uri. Începând cu anul 2000, compania s-a mutat în oraşul New York, unde Beth Soll prezintă anual o lucrare nouă. În 2002, a publicat cartea Will Modern Dance Survive? Lessons to be Learned from the Pioneers and Unsung Visionaries of Modern Dance [Va supravieţui dansul modern? Lecţiile pionierilor şi vizionarilor necunoscuţi ai dansului modern].

Liceul de Coregrafie „Floria Capsali” din Bucureşti a fost fondat în 1948, având ca prime directoare pe coregrafele Miriam Răducanu şi Esther Magyar. Printre absolvenţii de dans contemporan ai instituţiei se numără Gigi Căciuleanu, Ruxandra Racoviţă, Gheorghe Iancu, Dan Mastacan. Tot mediului şcolii de coregrafie se datorează şi efervescenţa anilor ’70-’80, care a făcut posibilă apariţia grupului Contemp, fondat şi condus de Adina Cezar şi Sergiu Anghel, cât şi a coregrafilor Ioan Tugearu, Raluca Ianegic sau, mai recent, Vava Ştefănescu, Florin Fieroiu, Mihai Mihalcea ş.a.

Proiectul Tribute to Iris Barbura se desfăşoară între 15 mai – 4 iunie 2016, premiera spectacolului având loc pe 4 iunie 2016, ora 19.00, la CNDB, Sala „Stere Popescu”. Coregrafia spectacolului de dans îi aparţine lui Beth Soll. Dansatorii incluşi în acest spectacol sunt: Denisa Anastasiu, Raluca Adomnicăi, Carmen Mărgărit, Monica Agarici, Ana Mihai, Daiana Popescu, Cristian Danu, Dan Matei. Scenografia este semnată de Cristi Marin, iar muzica îi aparţine lui Marian Cîtu (Rufi).

Florenţa devine din nou oraşul Dansului

43 de zile de dans, teatru, instalaţii, performance şi muzică până în 18 iunie

Scenă din Gamelan

Platformă a limbajelor inovatoare, Fabbrica Europa transformă în fiecare an Stagiunea Leopolda din Florenţa într-un loc al contemporaneităţii expresive. O ediţie închinată identităţii feminine. ”O realitate care priveşte femeia în locul său în lume”, declara coregrafa şi dansatoarea catalană Sol Pico. Foarte multe evenimente dedicate multiculturalităţii, precum este We Women, în care femei provenind din multe ţări ale lumii, din Japonia în India, dansează, cântă împreună, sau spectacolul Beytina, prezentat în premieră naţională, care aduce împreună patru femei din culturi diferite, din Liban, Togo, Japonia şi Belgia, acompaniate de extraordinarii muzicieni din Palestina, Le Trio Joubran.

Momente ironice în Gamelan

De-a lungul creativităţii interdisciplinare, Fabbrica Europa s-a deschis cu propuneri inovative printre care, în premieră mondială, Gamelan, creat special pentru a XXIII-a ediţie a Festivalului florentin, conceput de trei coregrafi, Michele Di Stefano, Fabrizio Favale şi Cristina Rizzo, ca un schimb de materiale coregrafice între artişti. Evoluează 20 de interpreţi, printre care Irene Russolillo, Francesca Foscarini, Sol Picò, Biagio Caravano, Martyn Garside, o formidabilă Minako Seki, aleşi din panorama internaţională.

Gamelan

Pe o scenă aproape goală, fiecare aduce propriul performance într-un timp foarte scurt, lăsând locul următorului dansator. Între părţi, intervenţii muzicale, cât şi sunetul unui clopoţel care măsoară timpul. În anumite momente, toţi balerinii intră în scenă, formând anumite duete. Unele intervenţii sunt ironice şi extravagante, fie cu o perucă albă, ori cu un buchet de flori pe cap, creând o anumită atmosferă din această improvizaţie.

Dansatoarea catalană Sol Pico

Toată această ştafetă de intrări şi ieşiri, de întoarceri, deschide infinite posibilităţi, într-o perfectă libertate, dar într-o grilă stabilită. Dacă Gamelan (orchestră de origine indoneziană, ale cărei instrumente muzicale sunt construite pentru a suna împreună) poate să dea ideea unei monotonii, încetul cu încetul acumularea coregrafiilor cu gesturi rapide, circulare creează o reţea umană de gesturi şi secvenţe, bazată pe ideea de solitudine.

Compania Blu ANGEL în Androginul Shakespeare

Gesturi în oglindă în Androginul Shakespeare

Într-o gramatică abstractă, Patru paşi, patru îngeri, coregrafia poetică semnată de Charlotte Zerbey este axată pe un trio feminin. Ea este inspirată din epoca elisabetană, atunci când tineri actori interpretau personaje feminine. Aici, totul este invers. Spectacolul e construit pe dialoguri între William Shakespeare şi marea sa iubire, realizate în versuri adresate unui ”tânăr frumos”, căruia îi este dedicată cea mai mare parte a celor 154 de sonete ale Bardului. Coregrafia e un poetic, misterios dialog al dansului, care trimite la arhetipul androginului. Trei femei, îmbrăcate în haine masculine, îşi schimbă veşmintele, regăsindu-se apoi într-un slip şi un T-shirt, apoi într-un body în culoarea pielii, ce aduce cu secolul al XVIII-lea. O mutaţie de muzici, de cântece şi sonorităţi care ating diferite ritmuri vocale: de la Beatles-i la melodiile pop şi rap, toate învăluite în mister. Sub un mănunchi de raze care coboară pe pământ, două protagoniste ale trio-ului se mişcă în oglindă, în timp ce a treia le observă, cu hainele aruncate pe pământ. Toate trei îşi mişcă trupurile într-un ritm senzual, jucându-se cu muzica, devenind un fel de corp unic, care freamătă.

Numeroase Carmen războinice în viziunea Monicăi Casadei

Carmen K

Noua creaţie a trupei de balet Artemis Danza se mişcă pe un binom muzical care uneşte Carmen Suite de Scedrin cu arii din opera lui Bizet, în interpetarea unor tineri DJ-i, alături de dansatori. Coregrafia este îmbogăţită de proiecţii fotografice, instalaţii ale ceramiştilor Carlo Pastore şi Elisabetta Bovina şi de sculpturile lui Brunivo Buttarelli.

”O poveste, o mie de poveşti egale cu ele însele, care se repetă de-a lungul secolelor, Carmen K sălbatică, pasională, instinctivă şi senzuală, liberă să iubească şi să existe. Libertate egală cu moartea anunţată. Instinct primordial de a exista, de a fi profund adevărată împotriva dominării, posesiunii, prigoanei. Rezultatul este cel scontat: o viaţă dificilă şi dureroasă, marcată de dorinţa de libertate, şi curajoasă, care nu lasă loc alegerii. Învinge legea interioară, cea a inimii, iar dacă nu, moartea e de preferat. Să mergi «către» şi nu «împotriva» e o alegere? E posibilă o altă viaţă? Numeroasele Carmen din societatea de azi pot să nu mai moară”, afirmă Monica Casadei.

Din catalogul figurilor feminine, abordate de coregrafa Monica Casadei, nu putea să lipsească eroina lui Merimée. După Traviata şi Tosca, vine acum Carmen K (Kimera), simbolul unei femei revoluţionare, o icoană contemporană a libertăţii, a forţei şi a curajului, inclusiv acela de a plăti libertatea de a iubi şi de a exista. O Carmen războinică, chiar sălbatică, în lupta cu o lume de bărbaţi, victimă a sacrificiului dragostei. Această Carmen K, prezentată la Teatrul din Bologna, s-a bucurat de un real succes în rândurile publicului.

O scenă senzuală din Carmen K

În prima parte a spectacolului, patru tineri DJ-i remixează câteva arii ale partiturii lui Bizet. Protagonista, Carmen, apare îmbrăcată într-o pereche de pantaloni de piele verde, urmărind partitura muzicală, apoi începe să danseze acompaniată de numeroşi interpreţi, între pânze suspendate, alături de bărbatul vieţii ei care o acoperă cu trandafiri. Trandafirii sunt o marcă distinctivă a costumelor, atât a celor bărbăteşti, cât şi a celor feminine.

În partea a doua apare un şir de Carmen şi de Don José pe muzica lui Scedrin.

Casadei a încredinţat rolul lui Don José unui dansator frumos, cu o figură de înger, care, încetul cu încetul, din cauza geloziei se deformează şi se abrutizează transformându-se într-un fel de Cocoşat de la Notre-Dame. În arenă, într-o lumină roşie, dansul în diversele lui secvenţe este când senzual, când energic, cu gesturi de torero, cu sărituri înalte. El se dezlănţuie într-un ritm rapid, care se stinge apoi într-o tăcută cursă circulară a unei Carmen nude, ca o amazoană liberă să trăiască.

O Carmen, în cheie contemporană în viziunea Monicăi Casadei, în compania magnificilor dansatori şi interpreţi, alături de Orchestra Stabile Comunale din Bologna şi un quartet de DJ-i creează un fond sonor de dansuri feroce şi de o autentică forţă.

Dacă prima parte e articulată de patru muzicieni şi patru DJ-i, în cea de a doua o impunătoare orchestră interpretează Carmen Suite de Scedrin.

Carmen apare ca o femeie seducătoare şi sedusă, regină şi sclavă, agresivă şi devastatoare, mai mult decât docilă.

Spectacolul coregrafic ”Lay(ers)”, jucat la Arnhem

Cristina Lilienfeld în Layers

Institutul Cultural Român (ICR) Bruxelles sprijină participarea Centrului Naţional al Dansului Bucureşti (CNDB) cu spectacolul Lay(ers) al coregrafei şi dansatoarei Cristina Lilienfeld, în cadrul festivalului Dance Roads, în 2 şi 3 iunie la Stadstheater, din Arnhem, Olanda.

Turneul reţelei europene Dance Roads include oraşele Bordeaux, Torino, Bucureşti, Arnhem şi Cardiff şi prezintă în cadrul aceluiaşi program lucrările scurte realizate de coregrafi aflaţi la început de carieră.

Alături de Cristina Lilienfeld vor dansa pe cele cinci scene Jasper van Luijk (Generale Oost, Olanda), cu coregrafia Yonder, Gwyn Emberton (Coreo Cymru / Chapter, Marea Britanie), cu Of the Earth, From Where I Came, Lucie Augeai şi David Gernez (Glob Théâtre, Franţa), cu Noeuds, şi Claudia Catarzi (Mosaico Danza, Italia), cu Qui, Ora.

Lucie Augeai şi David Gernez în Noeuds

Fiecare partener al reţelei oferă două spectacole şi o diversitate de ateliere pentru o comunitate de dans extinsă, inclusiv discuţii înainte sau după spectacole, sesiuni de dezvoltare profesională, ateliere şi spectacole de şcoală, evenimente de analiză şi conectare.

Institutul Cultural Român (ICR) este partenerul principal al CNDB pentru organizarea evenimentelor din cadrul festivalului Dance Roads 2016.

Dance Roads este o reţea europeană formată cu scopul de a sprijini coregrafii inovatori şi de a le oferi ocazia să se lanseze pe scena internaţională. Dance Roads doreşte să le ofere artiştilor selectaţi din ţările partenere o platformă extinsă pentru a-şi prezenta lucrările, dar şi să creeze şi să promoveze relaţiile de colaborare între artişti şi asociaţii din diferite ţări.

Magdalena Popa BulucPublicat Joi, 02 iunie 2016
6748
 | 4
 | 0
+Adaugă
Comentarii
2000
Trimite
Centrul Atenţiei
alarm off
Cotidianul cititorilor
7 articole/ Actualizat acum 6 ore şi un minut
alarm off
Iohannis şi tunul FDGR
13 articole/ Actualizat Miercuri, 22 februarie 2017
alarm off
Fotografiile bunicilor
6 articole/ Actualizat Sâmbătă, 25 februarie 2017
alarm off
Antiştirile Cotidianul
3 articole/ Actualizat Duminică, 26 februarie 2017
alarm off
România din Piaţa Chibrit
62 articole/ Actualizat Miercuri, 25 ianuarie 2017
alarm off
NUMAI DOUĂ ÎNTREBĂRI
99 articole/ Actualizat Joi, 23 februarie 2017
Ioan Vieru

Din partid simbol al schimbării statului totalitar și a economiei, PNL s-a transformat într-o sursă de cooperare cu adversarii democrației.

Ioan VieruPublicat acum 2 ore şi 39 minute