Victor Becali rămîne în puşcărie doar pentru că aşa vor procurorii DNA

În urmă cu cîteva zile, „Cotidianul” a publicat un amplu material despre un abuz de lege pe care instanţele de judecată îl comit la cererea procurorului atunci cînd se discută cererea de eliberare condiţionată a unui deţinut (http://www.cotidianul.ro/procurorul-stavila-eliberarii-conditionate-305273/).

Iată că, mai devreme decît ne aşteptam, un nou caz confirmă faptul că, deşi Comisia din penitenciar şi prima instanţă care a judecat dosarul au constatat că deţinutul îndeplineşte toate condiţiile de eliberare, simpla contestaţie formulată de procurorul DNA a anulat întreg eşafodajul juridic!

Este vorba despre impresarul Victor Becali, condamnat în martie 2014 la patru ani şi opt luni de închisoare în celebrul „Dosar al transferurilor”. Zilele trecute, Tribunalul Ilfov a judecat contestaţia DNA, introdusă după ce Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti dăduse Sentinţa penală nr. 1706 din 30.06.2017, prin care Victor Becali putea să fie eliberat condiţionat.

Conform unei practici care dăinuie de decenii, judecătorii Tribunalului Ilfov n-au mai ţinut cont de dosarul întocmit de Comisia din cadrul Penitenciarului Jilava, din care face parte şi un judecător, şi au luat în calcul doar contestaţia formală introdusă de procurorul DNA prezent la şedinţă: „În baza art. 425 ind. 1 alin. 7 pct. 1 lit. b) C.p.p raportat la art. 587 alin. 1, 3 C.p.p, admite contestaţia formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Directia Naţională Anticorupţie. Desfiinţează Sentinţa penală nr. 1706 din 30.06.2017 dată de Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti în soluţionarea dosarului penal nr. 14518/4/2017 şi pe fond, rejudecând, Respinge propunerea de liberare condiţionată a condamnatului BECALI VICTOR (date) în prezent deţinut în cadrul Penitenciarului Jilava ca nefondată. Fixează termen de reiterare la 16.11.2017”:

Cu alte cuvinte, exact aşa cum arătam în articolul nostru de acum cîteva zile, întreg dosarul întocmit de Comisia specială din cadrul Penitenciarului Jilava a fost pur şi simplu ignorat doar pentru că procuroul DNA a formulat o Contestaţie! Cazul acesta este unul casic, căci avem în faţă nu numai decizia Comisiei din penitenciar, ci chiar şi Sentinţa judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, prin care cererea de eliberare condiţionată fusese admisă în 30.06.2017! Iată sentinţa:

După cum se vede, judecătorii de la Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, avînd pe masă avînd dosarul întocmit de Comisia penitenciarului Jilava, prin Hotarîrea 1706/2017 din 30.06.2017, au decis: „Admite cererea de liberare condiţionată formulată de petentul condamnat Becali Victor, deţinut în Penitenciarul Spital Bucureşti – Jilava. Dispune liberarea condiţionată a petentului condamnat Becali Victor din executarea pedepsei de 4 ani şi 8 luni închisoare aplicată prin sentinţa nr. 238/2012 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, în baza căreia s-a emis M.E.P.I. nr. 431/2014”.

Cu toate acestea, Sentinţa Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti avea să fie desfiinţată de cea a Tribunalului Ilfov nu pentru că ar fi intervenit elemente de noutate în dosar, ci doar pentru că procurorul DNA a formulat o simplă contestaţie!

Aşa cum am arătat pe larg în articolul din „Cotidianul”, citat mai sus, rolul procurorului într-un dosar încetează în momentul pronunţării unei sentinţe definitive de condamnare! Din acel moment, procurorul DNA nu mai are nici un contact cu deţinutul şi, din acest motiv, este absurdă chiar şi prezenţa lui în sala de judecată atunci cînd se discută eliberarea condiţionată!

Nu este doar o supoziţie, căci normele europene, invocate chiar de legiuitor atunci cînd a fost schimbat Codul de procedură penală, spun că eliberarea condiţionată se face ţinînd cont EXCLUSIV de conduita condamnatului pe durata executării pedepsei! Iată argumentele legiuitorului consemnate în „Expunerea de motive care a însoţit textul Noului Cod de Procedură Penală: „Orientarea europeană în această materie, dar şi a Legii nr. 275/2006 privind executarea pedepselor, pe deplin justificată, este de a reglementa acordarea liberării condiţionate ţinând cont exclusiv de conduita condamnatului pe durata executării pedepsei, pentru că numai în acest fel poate fi influenţată şi modelată mai eficient conduita condamnatului, care dobândeşte astfel o motivare în plus, cunoscând că o bună conduită îl aduce mai aproape punerea în libertate“!

Din păcate, acest nou binom judecător-procuror nu ţine cont de aceste precizări ale legiuitorului, configurate pe baza „orientărilor europene” în domeniu, ci acţionează conform prostului obicei încetăţenit la noi, care spune că dacă procurorul crede aşa, atunci judecătorul este musai să-i îndeplinească dorinţa! Ceea ce este şi absurd, dar şi contrazice normele europene care stau la baza legislaţiei penale!

Reamintim că dosarul întocmit de Comisia specială din cadrul penitenciarului şi trimis instanţei de judecată cuprinde, conform art. 77, al. 2 din Legea 275/2006, toate elementele care arată comportamentul deţinutului:

Comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate, cu participarea judecătorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate, în calitate de președinte, propune liberarea condiționată ținând seama de fracțiunea din pedeapsă efectiv executată și de partea din durata pedepsei care este considerată ca executată pe baza muncii prestate, de conduita persoanei condamnate și de eforturile acesteia pentru reintegrarea socială, în special în cadrul activităților educative, culturale, terapeutice, de consiliere psihologică și asistență socială, al instruirii școlare și al formării profesionale, de responsabilitățile încredințate, de recompensele acordate, de sancțiunile disciplinare aplicate și de antecedentele sale penale!

Or, faţă de aceste cerinţe legislative, procurorul nu are nici o competenţă, el nefiind în contact cu deţinutul pe perioada executării pedepsei! Cei care însă sînt în permanent contact cu deţinutul sînt exact cei care fac parte din Comisia specială din penitenciar, adică: „judecătorul de supraveghere a privării de libertate, care este şi preşedintele comisiei, directorul penitenciarului, directorul adjunct pentru siguranţa deţinerii şi regim penitenciar, directorul adjunct pentru educaţie şi asistenţă psihosocială şi un consilier de probaţiune din cadrul serviciului de probaţiune competent potrivit legii în circumscripţia căruia se află penitenciarul, şeful serviciului evidenţă din penitenciarul respectiv” (Legea 254/2013, art. 97, al. 2). După cum se vede, din această comisie specială nu face parte nici un procuror, deci, în instanţă, acesta nu are nici o informaţie în plus faţă de documentele întocmite de către persoanele de mai sus!

Şi, atunci, cum este posibil ca simpla contestaţie a procurorului, fără nici o argumentare, să conteze mai mult decît cele consemnate de Comisia specială din penitenciar? Din păcate, această anomalie despre care am scris în articolul citat, iată că se confirmă încă o dată în practică, motiv pentru care credem că este necesar ca şi articolul 587 din Codul de procedură penală să fie modificat, astfel încît el să respecte „orientările europene” în materia „liberării condiţionate”, adică sentinţa judecătorească să ţină cont EXCLUSIV de comportamentul deţinutului pe perioada executării pedepsei, deci doar de conţinutul dosarului întocmit de Comisia specială din penitenciar, fără intruziunea procuroului, fie el şi de la DNA! Acum, acest articol arată astfel:

Cazul Victor Becali, căruia i-a fost amînată acum liberarea condiţionată cu încă 3 luni, în ciuda dosarului întocmit de Comisia specială din penitenciar şi a primei sentinţe judecătoreşti, şi a faptului că a achitat întregul prejudiciu stabilit de instanţă, nu face altceva decît să confirme ceea ce se ştie în spaţiul public de multă vreme: în ciuda faptului că în Constituţia României, la art. 126, al. 1 se spune că „Justiţia se realizează prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege”, procurorul pare a avea încă un ascendent nejustificat faţă de unii judecători, putînd să determine anularea unei sentinţe prin simpla formulare a unei contestaţii.

Cu alte cuvinte, doar prin influenţa nefastă pe care o are procurorul asupra judecătorului, despre care se vorbeşte în spaţiul public de multă vreme, inclusiv în comunicatele asociaţiilor magistraţilor, în care se cere sporirea independenţei judecătorului în luarea deciziilor.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda
Ion Spânu 1818 Articole
Author

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.