„Acestea sunt fructele fricii“, scrie Bild după alegerile din Germania, care au adus cel mai slab rezultat de după 1949 pentru creștin-democrați și o premieră postbelică – intrarea extremei drepte în Bundestag. Pentru social-democrați, doar rezultatele din perioada Republicii de la Weimar au fost mai slabe. „Rasiștii sunt înăuntru“, scrie Tageszeitung. „Un cutremur politic“, notează Berliner Morgenpost. O „victorie amară pentru Merkel“, susține Tagesspiegel, echivalentă cu un „ultim avertisment“ al electoratului. Concluzia o trage Suddeutsche Zeitung: „Începe sfârșitul pentru Angela Merkel“, al patrulea ei mandat de cancelar va fi și ultimul.
Rezultatele pot marca finalul unei perioade de 60 de ani de stabilitate politică datorată tocmai lipsei de apetență pentru politică, prosperității și angajamentului tacit de a nu trezi fantomele memoriei naționale. „Trebuie să dăm o nouă ideologie poporului“, spunea Konrad Adenauer în 1952. Iar această ideologie, observa istoricul Tony Judt, a transformat „devotamentul pentru lideri“ al germanilor în devotament pentru eficiență, detaliu și calitate în fabrici. „Obediența sârguincioasă a fost transformată dintr-un defect într-o virtute națională“. Acum, această perioadă de „obediență sârguincioasă“ pare să se apropie de final, cel puțin în politică.
„Sacrificiul“ stângii
După cel mai slab rezultat al SPD, liderul Martin Schulz nu vorbește despre demisie, ci despre decizia de a nu mai participa la guvernare într-o „mare coaliție“, ca vioara a doua într-un cabinet Merkel, un rol de multe ori echivalent cu „țapul ispășitor“ al coaliției. Mai este însă un motiv pentru acest refuz – SPD sacrifică participarea la guvernare pentru a nu lăsa extremiștilor din AfD rolul de lideri ai opoziției și vizibilitatea publică asociată acestei poziții. Totuși, Angela Merkel și-a sporit presiunile asupra SPD pentru a-și reconsidera decizia de a exclude orice posibilitate de a guverna alături de conservatori.
Reacții divergente în Israel
Rezultatele din Germania au fost analizate pe larg în Israel. „Nu există limită pentru acest partid ai cărui membri au cerut germanilor să nu se mai simtă vinovați pentru crimele naziștilor, să-i cinstească pe soldații germani din timpul războiului și să acorde atenție «asasinilor evrei», sunt oameni care i-au numit pe miniștri «porci», iar pe azilanți, «invadatori»“, scrie Haaretz. Publicația Israel Hayom, apropiată premierului Benjamin Netanyahu, vede altfel lucrurile: „AfD nu este un partid rasist, nici antisemit. Este o mișcare de protest național-conservatoare care canalizează furia provocată de imigrația în masă, de terorism, criminalitatea și violența produse de «refugiații» musulmani, de sentimentul că germanii trebuie să plătească nota de plată a economiilor falite din restul Europei“.
Prețul victoriei
Angela Merkel, Emmanuel Macron, Mark Rutte au învins populismul în Germania, Franța, Olanda. Au făcut-o profitând de sistemul electoral, de presă, de contorsiuni ideologice. Partidele tradiționale guvernează, în timp ce extremiștii din Franța, Germania, Austria, Italia, Olanda sau Marea Britanie nu o fac și probabil nu o vor face niciodată, scrie site-ul italian Linkiesta. Însă cum și cu ce preț această victorie? Angela Merkel, lidera unui partid conservator, a devenit în căutare de voturi fie libertariană (și a permis căsătoriile între persoane de același sex), fie progresistă (și a deschis robinetul imigrației), fie ecologistă (și a închis centralele nucleare germane după tragedia de la Fukushima). Astfel, „cameleonul“ Merkel a rupt segmente de electorat, de idei, sloganuri și ideologie de la rivalii politici. Însă această strategie post-ideologică a lui Merkel, spun unii analiști, a alienat electoratul de bază, care s-a îndreptat spre extrema-dreaptă.
Deficiențele extremei dreapta
Această tendință periculoasă poate fi însă corectată. Extremiștii din AfD nu ar trebuie să fie o sperietoare, susține The Guardian. Bastionul lor este în fosta Germanie de Est, unde sărăcia mai pronunțată a jucat în favoarea lor. În rest, electoratul lor este instabil. 60% din votanți spun că au votat „împotriva celorlalte partide“, nu pentru AfD. Peste 70% din ei spun că ar fi votat bucuroși pentru Uniunea Creștin Socială din Bavaria (aliatul cu viziuni moderate antimigrație și mult mai conservator al Angelei Merkel), dacă acest partid ar fi participat la alegeri și în celelalte landuri. Cu alte cuvinte, Angela Merkel ar trebui să regleze acordul CDU pentru a lăsa AfD fără electorat.
De la Goldman Sachs în fruntea AfD
La doar o zi după marea victorie electorală, Alternativa pentru Germania a suferit prima sciziune. Fosta lideră moderată a partidului, Frauke Petry, a anunțat că nu va face parte din grupul parlamentar al partidului. Petry a declarat ca scopul partidului ar trebui să fie guvernarea, însă actualii lideri l-au transformat într-un „grup de anarhiști“ capabili doar să facă opoziție. Interesantă este ascensiunea politică a liderei AfD Alice Weidl (foto), o bursieră a fundației Konrad Adenauer Stiftung, care s-a întors împotriva propriului Mecena. Are în spate o carieră bancară, a lucrat pentru Goldman Sachs, este lesbiană declarată, a adoptat doi copii împreună cu partenera ei, cu care nu este căsătorită, căci, până în această vară, legislația germană nu permitea acest lucru. Toate acestea în condițiile în care AfD militează împotriva homosexualității și a căsătoriilor între persoane de același sex. Reacția lui Weidl în momentul legiferării căsătoriilor între homosexuali: „De parcă asta era cea mai mare problemă a Germaniei. Coaliția marșează pe această temă, în timp ce imigranții care au inundat țara văd homosexualitatea ca pe o crimă“.
Plusurile și minusurile viitoarei coaliții
Poate însă să facă acest lucru într-o coaliție cu Verzii și Partidul Liber Democrat? Ecologiștii cu viziuni mai stângiste decât social-democrații, adepții politicii promigrație, ar accepta greu asemenea derapaje ale cancelarului. La fel și liberalii, pe poziții antagonice cu conservatorismul radical pe care ar trebui uneori să-l afișeze cancelarul. Exceptând acest posibil impediment, o coaliție „Jamaica“ între CDU, FDP și Verzi este posibilă. Sunt necesare negocieri îndelungi. Ministrul președinte al landului Schleswig-Holstein, care conduce deja o coaliție similară, spune: „Sunt câteva teme unde nu suntem de acord: securitate, integrare, politica refugiaților. Nu este sigur că va merge“. Însă, observa presa europeană, liderii celor două partide mai mici au o relație bună: Christian Lindner (FDP) și Cem Ozdemir (Verzi) se tutuiesc și sunt deschiși către dialog. Frankfurter Allgemeine Zeitung nu dă însă zile multe unei asemenea coaliții. Opoziția AfD și divergențele din coaliție vor duce la destrămarea ei în cel mult doi ani, iar anticipatele vor marca finalul erei Merkel.
Rezultatele alegerilor din Germania
Prezența la vot – 75,9%
Mandate în Bundestag – 709 (un nou record)
CDU/CSU – 33% (cu 8,5% mai puțin decât în 2013)
SPD – 20,5 (minus 5,2%)
AfD – 12,6 (plus 7,9% față de 2013, anul înființării)
FDP – 10,7% (plus 5,9%)
Die Linke – 9,2% (plus 0,6%)
Verzii – 8,9% (plus 0,5)
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.