Victorie în vid

România are un parcurs imposibil de acceptat pentru continuitatea politică ce se prepară cu atâta ardoare. Fermentul vieţii publice lucrează în limitele mult prea relativei lupte anticorupţie transferate deja şantajului instituţional şi politic. Meritele care îi propulsează pe mai-marii zilei sunt partea accentuată a tabloului decăderii generale. O lună şi ceva de dezbateri electorale se şterg din memoria publică de parcă ar fi fost prezenţa unui circ prin localităţi. Nimeni nu mai pune preţ pe nenumăratele promisiuni, printr-un fel de acceptare a fatalităţii istorice. O campanie post-electorală este mai mult decât necesară, evitând reconversia corupţiei. Administraţia românească este protejată de presiunea publică într-un mod care anulează existenţa statului de drept. Elementele republicane, ale politicii de stânga sau transparenţa instituţională sunt lucruri aproape inexistente la noi, cu toată trăncăneala angajată în numele acestora. Puterea iluzionismului propagandistic, pe urmele totalitarismului integrator, este tot mai mare. O realitate publică construită din abuzuri înlocuind autoritatea proiectelor nu dă semn de impas pentru a face loc unor reforme. Exagerata speranţă în DNA anulează adaptarea unei legislaţii democratice, face loc figuraţiilor politice mai mult decât discutabile. Sita publică ce ar trebui să cearnă pleava politică a fost înlocuită cu televiziunile la pupitrul cărora se multiplică banii mai rapid decât la tiparniţa Băncii Naţionale. Demarcaţia între foştii şi actualii demnitari locali are aerul unui simplu joc de culise, ceea ce nu-i o aparenţă. A vota sau a nu vota pare aceeaşi ipoteză de lucru într-o lume în care democraţia şi participarea la vot sunt esenţiale. Avem prea mulţi politicieni scoşi de la şcolile de vară ale partidelor, exteriori oricărei probităţi publice. Pe de altă parte, mulţi dintre cei exersaţi în administraţie se contaminează de toate tarele sistemului căruia nu îi mai văd deficienţele. O arată din plin grupul de funcţionari aduşi de la Bruxelles, înscăunaţi la Palatul Victoria drept eminenţe ale europenismului, în parte ajunşi caricaturi. Rezultatele se văd, România are nevoie de oameni politici reformatori, numai aşa se va realiza unificarea la spiritul european. Funcţionarii au locul lor în sistem, însă nu de la ei se poate aştepta ameliorarea situaţiei actuale.

Deficitara noastră legislaţie adăugată unor metodologii stupefiante, totul constituit într-un ambalaj fără legătură cu conţinutul, face loc contradictoriului şi infracţiunilor de natură constituţională. Avem un stat care nu este cu adevărat al cetăţenilor şi o clasă politică folosind masca interesului public penru propriile ilegalitaţi. Întreaga noastră legislaţie trebuie adaptată constituţional pentru a elimina imensul blocaj situând clasa politică şi administrativă într-o poziţionare de stat în stat. Puterea locală reprezintă adevăratul punct al sistemului public, în sens constituţional, pentru o etică funcţională. Spiritul alegerilor tocmai încheiate este al unor speranţe imposibil de realizat pe fondul legislativ actual. Legea va trebui să se apropie în totalitate de cei care decid în numele comunităţilor, fără a le permite să vorbească în absenţa consimţământului acestora.

Sistemul de până acum, în nenumăratele sale aberaţii, s-a clădit pe încălcarea spiritului Constituţiei, subminând societatea şi înţelesul corect al valorilor normalităţii.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.