Luni 25 mai, juriul celei de-a 25 ediţii a premiilor UNITER a decis ca din cele trei piese nominalizate anul acesta: „Roman teatral (Însemnările unui nebun)”, după Mihail Bulgakov, dramatizare, adaptare şi regie: Vitalie Lupaşcu; „Vinovatul”, după Ion Băieşu, scenariul şi regia: Jon Gostin şi „Zi că-ţi place!”, după Valentin Nicolau, adaptare şi regie: Cornel Mihalache distincţia pentru Teatru TV să îi revină teleplay-ului „Vinovatul”, producţie a SRTv.
Difuzat în premieră pe 8 decembrie 2014, „Vinovatul” este o ecranizare realizată de regizorul Jon Gostin după piesa omonimă a lui Ion Băieşu, avându-i în rolurile principale pe Ozana Oancea şi Ionel Mihăilescu, doi actori de mare forţă dramatică. Piesa a fost propusă în cadrul programului tele-spect-actor al Casei de Producţie TVR. Textul, confruntarea dintre o femeie şi cel care i-a ucis iubitul, cu o zi înainte ca crima acestuia să se prescrie, a fost scris de Ion Băieşu la începutul anilor ’70. Cu toate acestea, s-a jucat puţin. Chiar dacă acţiunea se petrecea pe un şantier de muncă patriotică, totuşi, în jocul vinovăţiilor, cenzura a văzut mai mult decât atât şi piesa a fost puţin văzută de public.
„Vinovatul” a fost produs de Casa de producţie TVR şi filmat în anul 2014. Regizorul Jon Gostin ne dezvăluie mecanismele adaptării acestui text la micul ecran, acum în a doua decadă a secolului XXI.
Rep.: Ce ai preţuit la „Vinovatul”?
Jon Gostin: Lupta dostoievskiană între protagonişti, oameni de o valoare intelectuală şi conştiinţă de sine bine descrise de autor. Am păstrat integral textul, cu mici retuşuri. Am schimbat doar intriga, la Băieşu, la data scrierii, era poziţionată în anii ’50, pe un şantier de muncă patriotică, eu am adus-o mai aproape, la Revoluţia timişoreană, pentru a o pune într-un context actual.
Rep.: De ce Revoluţia timişoreană şi nu alt eveniment?
JG: Revoluţia în sine este un eveniment puternic şi cu reverberaţii în societatea contemporană, iar Revoluţia de la Timişoara este ceea ce se cheamă adevărata Revoluţie. Aceasta în măsura în care raportăm evenimentele întâmplate, la năzuinţele populaţiei participante. Nu pot să nu îl citez, cu amărăciunea de rigoare, pe dl. Ion Caramitru, care spunea că „a învins Revoluţia lui Sergiu Nicolaescu, nu revoluţia mea”.
Rep.: Adică?
JG: E o poziţionare a prezentului faţă de ceea ce şi-a dorit poporul român la momentul respectiv, şi ce a obţinut.
Rep.: Şi cum a ajuns aceasta în teleplay?
JG: A trebuit să centrez acolo trecutul celor două personaje şi ei, de fapt, în film, sunt practic uniţi de acelaşi coşmar. Am folosit imaginile puse la dispoziţie de Memorialul Revoluţiei de la Timişoara pentru puterea de lor de impact. Acolo este adevăr 100%, incontestabil, prin acele fotograme am readus în imaginarul spectactorului Revolutia ca atare. De aceea „Vinovatul” începe abrupt, cu aceste cadre de coşmar. În rest, totul urmează pe structura lui Băieşu.
Există un singurt lucru pe care l-am făcut după ce m-am sfătuit şi cu Radu Băieşu, am utilizat şi un fargment din alt text al lui Ion Băieşu – „Iertarea”. Acea intarsie dintr-o altă piesă am adăugat-o aici, pentru că mi s-a părut important să subliniez căderea maladivă a protagonistului care nu mai rezistă propriului proces de conştiinţă. Am lucrat mult cu actorii, la faptul că există un proces de conştiinţă, şi, mai mult, nici vinovatul, nici cea care nu poate să îl ierte pentru vină nu îşi pot depăşi „vina”. O anumită vinovăţie nu poate fi iertată, iar în momentul în care pedepseşti, îţi asumi o vinovăţie.
Rep.: Este prima nominalizare UNITER?
JG: Nu, este a patra nominalizare. Am mai fost nominalizat în 2002 cu textul lui Matei Vişniec „Frumoasa călătorie a urşilor Panda”, în 2011 cu „Întoarcerea la matcă” (de George Astaloş), în 2013 cu „Efectul Genovese” după Alina Nelega, iar acum, pentru 2014, cu „Vinovatul” de Ion Băieşu.
Rep.: Acum semnezi scenariul şi regia, ai făcut la fel şi pentru celelalte texte?
JG: Da, cu aprobarea şi concursul autorilor. Nu am făcut din piesă un pretext, ci m-am ţinut aproape de text, pentru că am pornit de la un text pe care l-am preţuit întotdeauna.
Distribuţia: Ozana Oancea, Ionel Mihăilescu, Erika Băieşu, Mihai Răzuş, Gabriel Fătu, Florin Roşu, Paul Mihăilă.
Producător: Mihai Răzuş, scenografia: Silvana Porojnicu, director imagine: Silviu Andrei, scenariul şi regia: Jon Gostin. Producător delegat: Dana Andriescu, Producător coordonator: Demeter Ándrás.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.