Visul lui Jorma Elo

La Wiener Staatsoper, un nou balet încântă publicul. Nu este pentru prima dată când comedia „Visul unei nopţi de vară” de William Shakespeare este transformată în balet pe partitura lui Felix Mendelssohn Bartholdy. E de ajuns să ne amintim baletul lui George Balanchine sau cel al lui Frederick Ashton ori cel al lui John Neumeier. Acum pentru a celebra bicentenarul naşterii compozitorului, Baletul Operei din Viena (condus de Gyula Harangozo, Manuel Legris îl va substitui, de la începutul lui septembrie) a produs un nou „Vis”. El l-a încredinţat coregrafului rezident de la Boston Ballet, Jorma Elo, devenit una dintre stelele baletului american,

În coregrafia sa, Elo nu s-a servit numai de muzica pentru „Visul”, dar şi de alte opere ale lui Mendelssohn, cum ar fi Uvertura pentru drama „Ruy Blas” de Victor Hugo, „Simfonia italiană” şi „Concertul pentru violoncel şi orchestră op. 64”. Alături de pantomimă (pe care Elo o foloseşte frecvent, integrând-o în mişcare), paşii şi structura elocventă a frazelor coregrafice permit naraţiunii de a avansa fără ca spectatorul să consulte programul de sală pentru a-şi aminti intriga lui Shakespeare. Ajutat de muzicalitate, Elo subliniază printr-un pas (cel mai adesea clasic), într-un moment precis, nu numai caracterul unui personaj, dar mai ales dezvoltarea poveştii, dând „Visului” său o rară capacitate de comunicare, percepută şi apreciată de către public.

Elo, chiar şi în momentele „dramatice”, nu încetează de a dansa folosind din abundenţă salturi, am putea spune chiar excesive în actul al doilea. Folosirea mişcării braţelor (port de bras) dă armonie dansului şi contribuie la valoarea expresivă (până la narativ) pentru a crea un stil coregrafic. Cu un instinct extraordinar pentru timpii rapizi ai soliştilor şi ai corpului de balet, cât şi pentru delicaţii „pas de deux”, Elo se serveşte de un limbaj clasic nu atât pentru a aduce noutatea, cât pentru a surprinde. În sintonie cu acest spirit vivace şi luminos al coregrafului, scenografia şi costumele sunt semnate de Sandra Woodall şi au o savoare deosebită, fiind o simbioză cu spiritul viu şi luminos al coregrafului. Deosebite, luminile, care evidenţiază mişcările elfilor, cât şi viziunile scenice precum rampa care coboară în curtea lui Puck. Acesta este interpretat de Denys Cherevychko, exuberant în salturile sale formidabile. Titania, sensibilă, este surprinsă magistral de Irina Tsymbal, Oberon, de Kirill Kourlaev, cu eleganţă şi simplitate. Dar adevărata stea a fost Compania Baletului vienez cu toţi interpreţii săi de mare clasă.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.