Vizita de lucru în Noua Zeelandă

Câţiva jurnalişti cu nume clopoţitoare – Hurezeanu, Turcescu -, la care s-au adăugat şi personaje care au tot tras sfori prin media – Tatulici, Buşcu, Macovei, pur şi simplu lipitori – I.T. Morar, sau fără nici o legătură cu jurnalismul – duduia specialistă în nu se ştie bine ce, Corina Vinţan -, sunt într-o vizită de documentare în Noua Zeelandă.

Sună exotic pentru urechile românilor acel pământ de undeva departe de lângă Australia şi Tasmania (ferice, aşa cântam prin studenţie, nu ştiu de ce…), astfel că orice ofertă de a vizita ţara faimoasei echipe de rugby All Blacks poate fi o tentaţie lumească. Nu ar fi nimic de incriminat, mai ales că toată vizităreala de documentare legată de extragerea aurului pe bază de cianuri ar fi, este pe spezele firmei canadiano-româno. O firmă care deja de ani buni agită apele prin România, că ar aduce bani cu lopata, dacă extragerea aurului dacic sau mai cu moţ din Munţii Apuseni nu ar fi una cu camionul. Adică nu se mai fac galerii, ca în antichitate, şi va fi o extragere de suprafaţă, cum am mai vazut prin Chile, Peru sau Bolivia. Grupul de ziarişti şi cascăguriste beneficiază de drum, casă şi masă – oare şi diurnă? – ca să ce?

Ca să spună că există şantiere unde astfel de extracţii sunt posibile, fără ca Ungaria să cârâie, făra ca ONG-urile şi Academia Română să mârâie şi unde toată lumea este mulţumită. Numai că la Auckland, Wellington şi Cristchurch nu e ca la Roşia Montană – unde Veroiu şi Piţa au filmat inegalabila lor „Nunta de piatră”, la Bucium – acolo a fost preot de ţară Agârbiceanu sau la Abrud şi Brad – unde s-au întâlnit Horea, Cloşca şi Crişan să puie de-o răscoală. Nu ziariştii şi politicienii trebuie să decidă soarta unei aşezări unice în România, ci experţii geologi, arheologii, istoricii şi, în ultimă instanţă, forul suprem al deşteptăciunii româneşti, Academia Română. Cum raportul Academiei, semnat de oameni de ştiinţă cu expertiză în domeniu, nu mai lasă loc la divagaţii prin „România Liberă” şi „Academia Caţavencu”, noi credem că zarurile sunt deja aruncate. Un NU clar şi răspicat pus ca o pecete pe acest proiect de distrugere a unui sit arheologic şi monument istoric devine literă de lege. Că firma nu se lasă şi ar vrea, totuşi, să nu piardă banii deja păpaţi de diferite sugative din România, asta ar fi altă căciulă. E treaba ei, pe banii lor. Noi ar trebui să ne bucurăm că 20 de cetăţeni români fac economie la bugetul României şi pot apoi să scrie frumoase impresii de vacanţă despre acel tărâm aflat la antipozi. Credem că vizita de lucru a celor 20 de români în Noua Zeelandă este bine venită şi pe multe bloguri vor fi postate foarte multe lucruri frumoase. Ceea ce nu pricepem e viitorul caselor cumpărate de Gabriel Resources. Ce sa va întâmpla cu acele locuinţe din Abrud care nu mai sunt locuite decât de fantomele unui trecut din care nu a mai rămas nimic? Abia aşteptăm să citim soluţii cianurate prin „Elle”, „Q” şi „Evenimentul zilei”.

Fie pâinea cât de rea/ ce frumoasă e Noua Zeelanda!

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.