Vocea baritonului Dan Iordăchescu va răsuna de acum în altă lume

“Cântăreţ liric, interpret, care cu a sa ARTĂ SUBLIMĂ ne face un dar generos de frumuseţe şi adevăr, dăruinde-se el însuşi ca fidel interpret al GENIULUI CREATOR”, îl definea, în 1972, pe Dan Iordăchescu “cu nemărginită recunoştinţă şi stimă” Elena Raggi – Directoarea de presă şi protocol a Festivalului de la Lisabona, mare muziciană şi comentatoare de evenimente muzicale, într-un articol intitulat Dan Iordăchescu – Grande Artista.

Ieri a plecat din lumea aceasta baritonul Dan Iordăchescu, una dintre cele mai apreciate voci ale artei lirice nu numai în România.

“Acest Drumeţ al Cântului Românesc a interpretat pe marile scene ale lumii ariile fără de seamăn ale muzicii universale, adăugându-le numele său, alături de semnul înalt al Culturii României, al marii Muzici, căreia i-a închinat talentul, vocaţia şi viaţa sa!” Obişnuia să spună: „Îmi cânt România în toate limbile pământului!”.

Născut la 2 iunie 1930 la Vânju Mare, având o descendenţă moldovenească, cu o mamă învăţătoare şi cântăreaţă de muzică populară tradiţională şi un tată profesor de fizică la Iaşi, Dan Iordăchescu a absolvit Facultatea de Teatru din Iaşi (1948-49), apoi Conservatorul de Muzică din Bucureşti (1952-56). Aici a fost îndrumat de o elită a pedagogiei noastre de canto: maeştrii Constantin Stroescu, Petre Ştefănescu Goangă, regizorii Jean Rânzescu, Panait V. Cottescu şi dirijorul Jean Bobescu.

În plină glorie

A debutat în concert în decembrie 1949, în rolul Chiaburul din opereta Cântec de viaţă nouă de Florin Comişel, rol care a fost mereu bisat, bucurându-se de un imens succes, fiind îndrumat vocal şi tehnic de marea cântăreaţă de operă Maria Snejina.

Au urmat turnee în ţară şi în străinătate, la Moscova, Sankt Petersburg, Minsk, Tallinn, Riga, Budapesta, Szeged, Gyor, Berlin, Dresda, Leipzig…

Fiind în anul al III-lea al Conservatorului, a obţinut Marele Premiu la Concursul Internaţional de Canto de la Varşovia – premiu câştigat ex-aequo cu marele bas bulgar Nicolai Ghiaurov.

În anul al IV-lea al Conservatorului, a fost distins cu 3 premii extrem de importante:

Marele Premiu Mozart, la Salzburg, la aniversarea a 200 de ani de la naşterea compozitorului, Premiul aniversar Robert Schumann (1856 – moartea sa – 1956) la Berlin şi Zwickau, şi Marele Premiu de Canto de la Geneva, concurs în care s-au comemorat 75 de ani de la moartea lui Modest Mussorgsky, ocazie cu care lui Dan Iordachescu i s-a decernat o diplomă de merit pentru Balada Puricelui.

După aceste 3 mari premii, el a absolvit oficial şi, la propunerea marelui regizor de operă Panait Victor Cotescu, a fost numit prim solist al Operei Române din Bucureşti, unde a debutat imediat în opera Nunta lui Figaro de Mozart, în rolul lui Figaro, şi apoi în rolul Germont din La Traviata de Verdi, ambele în anul 1956.

Şi-a completat apoi studiile de canto la Salzburg (Mozarteum 1956), Paris (1958-60) şi Roma (1960).

În I puritani la Lisabona

Debutul în genul şi arta liedului a avut loc în 1954, la Filarmonica George Enescu, în Sala Ateneului, unde Dan Iordăchescu a cântat lieduri româneşti, germane, franceze şi ruse, alături de ilustrul său profesor Constantin Stroescu şi de faimoasa soprană lirică de la Opera Română, Iolanda Mărculescu, fiind obligat de public să acorde 3 bisuri.

În întreaga sa carieră naţională şi internaţională, care a durat 56 de ani, fiind cel mai longeviv bariton român, a întreprins 262 de turnee internaţionale în 61 de ţări, în 61 de capitale, peste 80 de metropole şi peste 300 de oraşe ale lumii. În 2007, la 77 de ani, era încă invitat pentru concerte şi spectacole în România, Grecia şi Spania.

În cele aproximativ 1.100 de spectacole de operă pe care le-a susţinut pe tot globul a cântat 45 de roluri importante şi peste 1.500 de lieduri în cele aproape 1.600 de recitaluri. Cariera l-a purtat pe cele mai importante scene de operă între care Teatro alla Scala din Milano, Staatsoper Wien, Opera de Paris, operele din Seattle, Hamburg, München, Berlin, Sankt Petersburg, Los Angeles, San Francisco, New York, Dallas sau Teatrul Bolşoi din Moscova, avându-i ca parteneri pe Mario Del Monaco, Placido Domingo, Mirella Freni, Renata Scotto, Virginia Zeani, Montserrat Caballé, Luciano Pavarotti, J. MacCracken, Franco Corelli, N. Rossi-Lemeni, Giuseppe Di Stefano şi alţii, sub bagheta unor dirijori celebri, ca Riccardo Muti, Lorin Maazel, Georges Prêtre, Zubin Mehta, M. Rostropovitci, Tullio Serafin, Sir Colin Davis…

A evoluat în creaţii de operă de la preclasici, ca Monteverdi, până la compozitori contemporani: Vitto Frazzi, Nino Rota…

A participat la 31 de Festivaluri europene, americane şi sud-est asiatice. A fost Preşedinte de onoare al Festivalului Donizetti de la Zvolen – Bratislava 1993-1999, Preşedinte al Concursului Internaţional Maria Callas – Salonic – martie 1978. A fost membru în juriile concursurilor internaţionale la Vichy, Franţa – august 1979; Lansing University – aprilie-mai 1978; Michigan, Statele Unite – 1979; Ann Arbor University – iunie 1979; Cardiff, Ţara Galilor – iulie 1983; Salonic şi Veria – din 1989 până în 2005.

Împreună cu fiicele sale

După deja amintitele premii din timpul studenţiei, au urmat Premiul al II-lea la Toulouse (1958), Premiul Haydn – Schubert la Viena (1959), Premiul I George Enescu, la Bucureşti (1961), Marele Premiu, Premiul I Bas Baritoni, Premiul Operei Olandeze, Premiul interpretării de lied în Olanda la s’Hertogenbosch (1963), Premiul I la Concursul Queen Elizabeth de la Bruxelles (1966). În 1968, a fost distins cu titlul de Maestru al Liedului la Hanovra.

Din1979, asusţinut cursuri de masterat în Statele Unite, Marea Britanie, Franţa, Filipine, Grecia, Turcia (locuind 6 ani şi jumătate la Istanbul) şi România. A fost Profesor universitar la Academia de Muzică din Bucureşti.

Din 1993, Dan Iordăchescu a devenit membru al Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România.

În 2010, s-a numărat, alături de Radu Beligan, Gheorghe Zamfir, printre laureaţii premiilor Oscar Românesc, decernate la Opera Naţională Bucureşti.

“Dacă majestatea sa publicul nu exista, eu nu existam”, spunea, cu acest prilej, Dan Iordăchescu.

În cadrul celei de a doua ediţii a Galei Premiilor VIP pentru artele spectacolului muzical, care a avut loc la 15 noiembrie 2010 tot la Opera Naţională Bucureşti, a primit Premiul pentru întreaga carieră. Între alte distinctii importante, în anul 2000 a primit Ordinul Steaua de Aur a României în rang de Comandor.

“Maestrul Dan Iordăchescu nu a cunoscut graniţe de la operă, oratoriu, lied şi până la romanţă si canţonetă – trăsătură proprie doar personalităţilor artistice complete. Este şi o fascinantă oglindă între actor şi cântăreţ, unde se regăsesc talent si măiestrie tehnică, dar mai ales suflet de artist inconfundabil”, scria muzicologul Viorel Cosma.

Acum, ne rămâne vocea sa, imprimată pe un număr însemnat de discuri şi CD-uri.

Îl vom putea asculta, cu încântare şi nostalgie, în Dama de pică de Ceaikovski, în neuitate interpretări din creaţiile lui Mozart, Verdi sau Mahler, în Integrala liedurilor lui George Enescu, într-o antologie al cărei titlu capătă acum o rezonanţă definitivă Eternitatea unor clipe, editată de Casa Radio. Îl vom mai putea auzi în rolul Creon din opera Oedipe de George Enescu…

Şi ne mai rămâne cartea sa autobiografică, Un drumeţ al cîntului.

Potrivit anunţului familiei, marţi 1 septembrie, cei care l-au admirat şi iubit îşi pot lua rămas bun de la Dan Iordăchescu la Ateneul Român şi la Opera Naţională Bucureşti, acolo unde “şi-a dăruit sufletul cântând”. Înmormântarea va avea loc la Cimitirul Bellu, miercuri, 2 septembrie.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda
Victoria Anghelescu 1046 Articole
Author

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.