Vom avea cei mai puţini sportivi şi cele mai slabe rezultate la „Rio 2016”

O ştire senzaţională care a trecut neobservată. Câţi sportivi sunt calificaţi până acum. La ce ne putem aştepta. „FOTE” mai important decât mondialele şi europenele!

O ştire care a trecut neobservată

Pe 28 decembrie o ştire Agerpres a trecut complet neobservată, deşi conţinutul ei reprezenta o premieră pentru România şi totodată reliefa o stare de fapt foarte gravă. Informaţia principală din respectiva ştire era următoarea: „Federația Română de Lupte intenționează să naturalizeze patru sportivi din Rusia și Ucraina, iar dacă demersul se va finaliza cu succes, aceștia ar putea participa sub drapelul României la Jocurile Olimpice de la Rio 2016, a declarat, luni, președintele FRL, Răzvan Pîrcălabu”. Premiera constă în intenţia serioasă de naturalizare a unor sportivi pentru a fi cooptaţi în lotul olimpic de lupte. Nu are importanţă din ce ţară sau ţări. Concluzia care se poate trage din această ştire este următoarea: sportul românesc se află într-o criză fără precedent, numărul sportivilor de valoare (internaţională) şi cu rezultate performante a scăzut dramatic, iar la Jocurile Olimpice din acest an vom avea una dintre cele ma reduse (numeric) delegaţii din ultimii 50 de ani şi mai mult ca sigur şi cele mai slabe performanţe de această dată din ultimii 60 de ani.

În jur de 30 de sportivi calificaţi până acum

Noul ministru al sporturilor, Elisabeta Lipă, declara în luna decembrie: „La ora actuală, sportul românesc are 30 de sportivi calificaţi pentru Jocurile Olimpice. Este, cred, pentru prima dată în istoria sportului românesc când ne confruntăm cu acest număr mic de sportivi. Sperăm că anul viitor mai avem şanse la calificarea unor sportivi, după părerea mea, mai mult de 50-60 de sportivi nu avem cum să calificăm. Din cei 30 de sportivi care sunt la ora actuală, în pregătire, în jur de 16 sportivi sunt cu slabe şanse la medalii”. Pe 30 decembrie, preşedintele COSR (Comitetul Olimpic Sportiv Român), Alin Petrache spunea, citat de Realitatea.net: „Sunt 32 de sportivi calificați în acest moment. Dar să nu uităm că, matematic, mai avem alți 15 sportivi care sunt pe locuri calificabile, conform clasamentelor federațiilor internaționale, dar care vor termina perioada de calificare în 2016. Alți 53 de sportivi au șanse de calificare (…) După ultimele discuții avute cu federațiile naționale, un număr realist de sportivi calificaţi este este de 60-70. (…) Comisia Tehnică a realizat un raport în care s-a previzionat un număr de 6-8 medalii la aceasta ediție a Jocurilor Olimpice”. Suntem în faţa a două declaraţii care arată cât de jos a ajuns inclusiv prognoza de participare la jocurile olimpice şi previziunile privind rezultatele. Atenţie, în numărul de sportivi estimat de Petrache, intră şi naţionala de handbal, adică, 15 sportive. Să vedem însă ce ne spunea în decembrie 2014, ministrul de atunci al sportului, Gabriela Szabo: „Vom vedea obiectivele împreună cu federaţiile şi ne vom concentra foarte tare pe federaţiile care vor intra în calificări în 2015. Ca în 2016 să avem un număr cât mai mare de sportivi calificaţi la Jocurile Olimpice. Este obiectivul nostru. Dacă în acest moment (n.r. – la sfârşitul lui 2014) avem 62 de medalii câştigate la disciplinele olimpice, ne dorim să se califice peste 100 de sportivi până la finalul anului 2015“. Fosta mare atletă (încă nu se înţelege şi la noi că nu toţi foştii mari sportivi au capacităţi de a antrena sau de a conduce un club sau o federaţie), numită politic în martie 2014 la şefia sportului românesc, a vorbit ca după manual. Cel de propagandă. Szabo vedea o participare record la Rio, şi estima 100 de sportivi calificaţi numai până în decembrie 2015, plus cei ce se mai calificau prin aprilie-mai-iunie 2016. Realitatea este cu totul alta şi o descalifică pe fosta ministresă.

Ce sportivi sunt deja calificaţi

• Atletism – 9 sportivi calificaţi

• Box – Mihai Nistor (supergrea)

• Canotaj – 8 sportivi

• Gimnastică artistică – Mihai Drăgulescu

• Kaiac-canoe – 6 sportivi

• Lupte – Alin Ciuraru (98 kg la greco-romane)

• Nataţie – Robert Glinţă (înot, 100 m spate)

• Tenis de câmp – Simona Halep şi Horia Tecău

• Tenis de masă – Elizabeta Samara

• Ciclism – 1 rutier (Cursa masculină pe şosea)

Unde mai avem speranţe de calificare

Handbal: (Echipa feminină, dacă ocupă locul 1 sau 2 în turneul preolimpic din Danemarca, unde va juca contra Danemarcei, Muntenegrului şi Uruguay-ului)

Tenis de câmp: (Irina Camelia Begu dacă pe 11 iunie se va afla în top 56, Monica Niculescu dacă pe 11 iunie se va afla în top 56 şi va avea o participare la Fed Cup. Florin Mergea dacă se vor afla în top 10 sau top 24 la dublu masculin).

Judo (clasamentele mondiale la data de 30 mai vor da calificaţii – se estimează că vom avea 3 sportive la Rio)

Scrimă (posibil 4 spadasime – echipă şi individual, şi un sabrer)

Gimnastică (16 – 19 aprilie turneu preolimpic, se califică 4 echipe. Şanse mai mari are naţionala feminină)

Canotaj (echipajul feminin de 8+1 dacă ocupă locul 1 sau 2 la Regata de la Lucerna din luna mai)

Tir (Campionul Olimpic Alin Moldoveanu dacă se clasează în februarie în zona locurilor 1-7 la Campionatele Europene)

Tenis de masă (Szocs Bernadette şi Daniena Dodean la feminin şi posibil Adrian Crişan la masculin au şanse mari la calificare)

Box (posibil o sportivă)

Lupte (posibil doi sportivi dacă se reuşeşte naturalizarea)

Haltere (posibil un sportiv şi o sportivă)

Sporturi unde 100% nu vom fi prezenţi

• Volei (Echipe masculin şi feminin; echipe masculin şi feminin volei pe plajă)

• Baschet (Echipe masculin şi feminin)

• Fotbal (Echipe masculin şi feminin)

• Handbal (Echipa masculină)

• Tenis de câmp (Simplu masculin)

• Ciclism (Şosea – Echipe masculin şi feminin, individual feminin; contratimp individual masculin şi femini. Velodrom – toate probele masculin şi feminin, Mountain biking masculin şi feminin, BMX masculin şi feminin)

• Călărie (echipe şi individual)

• Tir cu arcul (echipe masculin şi feminin)

Sporturi mai puţin practicate în România

• Badminton (masculin şi feminin)

• Hochei pe iarbă (Echipe masculin şi feminin)

• Rugby în 7 (Echipe masculin şi feminin)

• Golf (Individual masculin şi feminin)

• Pentatlon modern (masculin şi feminin)

• Yachting (masculinşi feminin)

• Triatlon (masculin şi feminin)

• Taekwondo (masculin şi feminin)

• Caiac-canoe slalom (masculin şi feminin)

La câte şi ce medalii să ne aşteptăm

Ce şanse avem la medalii şi din ce metal vor fi acestea, este foarte dificil de estimat în acest moment, când nu avem un tablou integral al sportivilor care ne vor reprezenta la Jocurile Olimpice din Brazilia. Fără să cădem în extreme (variante super optimiste sau super pesimiste) putem totuşi să încercăm o serie de predicţii.

• Atletism: maxim o medalie de bronz (Marian Oprea)

• Tenis de câmp: un argint şi eventual un bronz

• Canotaj: un bronz

• Judo: un argint şi un bronz

• Scrimă: un argint şi un bronz

• Gimnastică: un bronz

• Handbal: un argint (dacă ne calificăm)

Scurt istoric al performanţelor României

Între 1924 şi 2012, sportivii din România au câştigat un număr de 301 de medalii: 88 de medalii de aur, 94 de argint şi 119 de bronz. Cele 301 de medalii au fost obţinute la 15 ramuri sportive: gimnastică – 72 (25-21-26), canotaj – 37 (19-10-8), atletism – 35 (11-14-10), Kaiac-canoe – 34 (10-10-14), lupte – 32 (7-8-17), box – 25 (1-9-15), tir – 15 (6-4-5), scrimă – 15 (3-5-7), haltere – 13 (2-7-4), înot – 9 (3-2-4), judo – 6 (1-2-3), handbal – 4 (0-1-3), călărie – 2 (0-1-1), volei – 1 (0-0-1), rugby – 1 (0-0-1). Pe epoci istorice, medaliile s-au obţinut astfel:

• Regatul României: 2 medalii (0-1-1) – 5 participări

• România comunistă: 199 medalii (55-63-81) – 10 participări

• România post comunistă: 100 medalii (33-30-37) – 6 participări

Va fi mai rău decât până acum

În perioada post comunistă, din punct de vedere cifric, situaţia este următoarea:

• 1992 Barcelona: 172 sportivi (4 aur, 6 argint, 8 bronz)

• 1996 Atlanta: 165 sportivi (4 aur, 7 argint, 9 bronz)

• 2000 Sydney: 145 sportivi (11 aur, 6 argint, 9 bronz)

• 2004 Atena: 108 sportivi (8 aur, 5 argint, 6 bronz)

• 2008 Beijing: 102 sportivi (4 aur, 1 argint, 3 bronz)

• 2012 Londra: 103 sportivi (2 aur, 5 argint, 2 bronz)

În perioada post comunistă sau post decembristă cum i se mai spune, se poate observa în primul rând o scădere constantă a numărului de sportivi participanţi la jocurile olimpice. În 2016 vom înregistra cel mai mic număr de sportivi participanţi din această epocă. La nivel de performanţe, vedem un crescendo cu un vârf în 2000 la Sydney, după care, se poate observa o scădere şi la acest capitol. Explicaţiile sunt simple. Performanţele din 1992 şi 1996 reprezintă de fapt rezultatul deteiorării mişcării sportive româneşti din perioada 1985-1989, când finanţarea sportului de performanţă a fost drastic redusă, condiţiile de existenţă a sportivilor au devenit precare (pentru cine nu ştie sau nu îşi mai amintelte, baremul de masă pe zi în competiţiile naţionale era de 46 de lei – imposibil de acoperit 3 mese chiar şi la cantinele specializate în domeniu, cazările era aprobate doar la hoteluri de categoria a II sau a III – echivalentul celor de 1 stea şi 2 stele de acum, deplasările doar cu trenul şi cu precădere cu clasa a II-a.). În 1985 şi 1986, se pompau sume imense în „Daciadă”, mişcare sportivă de masă inventată pentru a se da ocupaţie „poporului”. Olimpicii din 1992 şi 1996 sunt de fapt exponenţii secţiilor de juniori şi tineret ale cluburilor româneşti, adică sportivii care au avut cel mai mult de suferit şi care nu au avut condiţii de pregătire pentru performanţe de nivel înalt. Vârful de performanţă de la Sydney se datorează în primul rând unei generaţii de sportivi care şi-a desfăşurat activitatea sub un sistem mixt organizare: rămăşiţe ale sistemului comunist (încă mai există cluburile de „uzină” sau „întreprindere”) şi cel post comunist bazat pe o libertate mai mare în ceea ce priveşte independenţa cluburilor şi asociaţiilor sportive. După 1996, acuta criză economică prin care trece atunci România, conduce la o subfinanţare a sportului de performanţă, subfinanţare care se menţine şi când economia îşi revine, dar nu este competitivă în plan global, iar dispariţia sportului de „uzină” contribuie în primul rând la scăderea drastică a sectorului juvenit. În paralel, în fruntea federaţiilor şi la nivel ministerial numirile sunt politice, chiar dacă este vorba de nume de rezonanţă din sport. Datele prezentate mai sus, demonstrează că în ceea ce priveşte „olimpismul”, România este pe tobogan. Marile „rezervoare” de medalii (gimnastica, canotajul, atletismul, boxul şi luptele) nu mai pruduc mai nimic, numărul de sportivi care îndeplinesc baremurile de calificare este din ce în ce mai redus, iar în turneele preolimpice ne impunem din ce în ce mai greu. Va fi acum, la „Rio 2016” mai rău decât la precedentele 3 jocuri olimpice.

„FOTE”, mai important decât campionatele mondiale şi europene !!!

Posibilia cea mai redusă participare post decembristă la o ediţie a jocurilor olimpice şi probabila cea mai modestă prestaţie a olimpicilor români coincide şi cu unul dintre cei mai şterşi şi modeşti şefi ai COSR. Alin Petrache (un fost onorabil ruigbist de echipă naţională) a ajuns în fruntea mişcării olimpice datorită prieteniei cu fostul premier Victor Ponta, care, după ce l-a propulsat pe listele PSD pentru Camera Deputaţilor, l-a sprijinit şi în alegerea la şefia COSR. Alin Petrache nu a dovedit până acum că posedă reale calităţi pentru a conduce acest for. O declaraţie a sa din penultima zi a anului 2015, este de-a dreptul stupefiantă: „Pentru COSR, cele mai importante sunt medaliile obținute la Jocurile Europene și medaliile obținute la Festivalul Olimpic al Tineretului European (FOTE). Nu sunt de neglijat nici clasările pe locurile 4, 5 sau 6 la aceste competiții. De asemenea, toate rezultatele obținute la Campionate Europene sau Mondiale, de seniori sau juniori, sunt muguri de speranță pentru viitor”. Este incredibil, cum un şef al sportului să pună în faţa rezultatelor de la un campionat mondial sau european, rezultatele de la FOTE. Cum se poate ca unei competiţii de rangul IV sau V, la nivel de amatori să îi fie acordată o importanţă mai mare decât unui campionat mondial sau european? Dar nu trebuie să mire pe nimeni o astfel de gândire, din moment ce în aceste zile, Alin Petrache spunea că „nu este normală triplarea primei handbalistelor”. Abia ulterior (probabil i-a atras cineva atenţia) şi-a schimbat discursul şi a pledat pentru creşterea nivelului de premiere la toate ramurile sportive. Alin Petrache nu se poate plânge că COSR nu a beneficiat de fonduri suficiente pentru pregătirea JO din 2016. „Cea mai mare reuşită pentru COSR este pe plan financiar. Am reuşit să asigurăm COSR cel mai mare buget din istorie, de trei ori mai mare ca în anul precedent. Pe lîngă suportul guvernamental, am reuşit să atrag, împreună cu echipa mea, cele mai mari contracte de sponsorizare din istoria COSR. Trebuie să înţelegem că banii primiţi de COSR au venit pentru proiectele pe care le-am demarat. Ţinta noastră rămîn Jocurile Olimpice din 2024. Toate proiectele prezentate mai sus au ca finalitate Jocurile Olimpice din 2024. Reamintesc că proiectul meu prezentat Adunării Generale a COSR, la alegeri, s-a numit România Olimpică 2014-2024”, a spus Petrache, citat de Realitatea.net. De ce reprezintă doar JO 2024 ţinta pentru Alin Petrache, este greu de înţeles. Şeful COSR a mai precizat că înainte de JO de la Rio îşi va depune mandatul, dar este sigur că va fi reales după terminarea competiţiei. Suntem în faţa unei declaraţii din categoria „demisionez în 5 minute”, utilizată nu doar de „inventatorul” ei.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.