Vom avea scandal monstru şi după Eurovision 2016 ?

Ce se contestă. Cine a ieşit bine şi cine nu, cu noul sistem de punctare. Situaţia incredibilă a piesei Poloniei. Foarte multe jurii naţionale n-au dat puncte Rusiei şi Ucrainei.

Noul sistem de punctare – sămânţă de scandal

A 61 ediţie a Eurovision s-a terminat, dar este posibil să avem în zilele următoare un scandal privind (cel puţin) noul regulament de jurizare. Deja sunt voci care contestă sistemul aplicat în premieră la semifinalele şi finala din acest an. Într-o primă fază au început să apară comparaţii între cum arată clasamentul oficial şi cum ar fi arătat pe vechiul sistem de jurizare. Contestatarii au ceva muniţie. Pe vechiul sistem ar fi câştigat Australia. Şi se plusează cu cazul Poloniei. La juriile de specialitate, piesa Poloniei a ocupat locul 25 (din 26), iar la televot, locul 3, Polonia terminând pe locul 8 în clasamentul general. Piesa Poloniei a primit doar 7 (şapte) puncte de la juriile din 4 ţări: 3 puncte de la Lithuania, 2 de la Azerbaijan şi câte 1 de la Norvegia şi Muntenegru. Cum se “traduce” acest punctaj: juriul din Lithuania a văzut piesa Poloniei pe locul 8, cel de la Baku, pe locul 9, cele de la Podgorica şi Oslo, pe locul 10, iar alte 37 de jurii au dat zero puncte, adică au văzut piesa Poloniei între locurile 11 şi 26, după caz. În acelaşi timp însă, piesa Poloniei a obţinut 222 de puncte în urma televoturilor – a treia poziţie din cele 26. Concret, telespectatorii din 35 de ţări (din 41) au votat piesa Poloniei (adică au văzut-o în primele 10 – n.a.). La votul popular, în Austria şi Belgia, piesa Poloniei a ieşit pe locul 1, în Germania, Olanda, Irlanda, Suedia, Islanda, Norvegia şi Marea Britanie a ieşit pe locul 2. După cum se poate observa, o diferenţă uriaşă între “specialişti” şi “consumatorii” de muzică. Şi trebuie să precizăm că spre deosebire de alte ţări din est, nu există comunităţi sau minorităţi poloneze (cu excepţia Germaniei şi eventual a Suediei) în statele din Europa. Deci telespectatorii au votat valoarea piesei. Şi – este şi poziţia autorului acestui articol – piesa Poloniei a fost una dintre cele mai bune din concurs, chiar dacă a avut “clasicele” (dar legale) 8 măsuri dintr-un hit de acum 40 de ani. Concret, noul sistem de jurizare nu convine “specialiştilor”, care s-au văzut clar “contestaţi” de către votul popular. Şi vocile care susţin că era mai bun fostul sistem vin tocmai din zona unor membri din juriile de specialitate. Mai mult, pe noul sistem, nu mai sunt eficiente reciprocităţile. De regulă reciprocităţile aveau la bază votul juraţilor.

Clasamentul oficial pe sistemul nou de notare

1. Ucraina – 534 puncte
2. Australia – 511 puncte
3. Rusia – 491 puncte
4. Bulgaria – 307 puncte
5. Suedia – 261 puncte

Clasamentul pe sistemul vechi de notare

1. Australia – 320 puncte
2. Ucraina – 279 puncte
3. Rusia – 240 puncte
4. Bulgaria – 182 puncte
5. Franţa – 166 puncte

• Noul sistem a avantajat pe: Malta (loc 12 pe noul sistem – loc 24 pe vechiul sistem), Polonia (8 – 19), Israel (14 – 21) şi altele, diferenţele find mai mici;
• Au ieşit în pagubă pe noul sistem, următorele ţări: Letonia (15 – 11), Italia (16 – 12), Serbia (18 – 14), Ungaria (19 – 15) şi altele, diferenţele fiind de unul sau două locuri.
• Pe noul sistem nu s-ar mai fi înregistrat scandalul (artificial) romăno-italian din anul 2013. Reamintim, atunci Italia a acordat un singur punct piesei interpretate de Cezar Ouatu, şi oficialii TVR din delegaţia României (care niciodată nu au cunoscut regulamentul la zi al concursului – n.a.) au acuzat pe oficialii italieni că au măsluit rezultatul, ţinând cont că la televotul Rai Uno, Ouatu a ieşit pe primul loc. A ieşit scandal şi în Parlament, unii deputaţi aruncându-se cu capul înainte şi ameninţând cu reclamaţii la EBU. Atunci, la votul juriului, piesa României s-a clasat pe locul 25 (din 26) şi pe locul 1 la televot. Conform vechiului regulament, s-a adunat locul 25 cu locul 1 şi suma locurilor, adică 26, a fost a 9-a în ierarhia generală în Italia, iar pentru poziţia a 9-a se acorda un singur punct. Dacă în 2013 s-ar fi jurizat, pe regulamentul din 2016, atunci România primea 0 puncte de la juriul de specialitate italian şi 12 puncte de la televotul Rai Uno şi ar fi avut 12 puncte pe tabela de scor, nu doar 1 singur punct.

21 de jurii, respectiv 17, nu au dat niciun punct Rusiei şi Ucrainei!

O analiză a modului în care s-a votat, scoate la iveală un amănunt interesant. 21 de jurii naţionale nu au acordat niciun punct piesei Rusiei, iar 17 jurii naţionale nu au acordat niciun punct piesei Ucrainei. Foarte rar, piese care se clasează în top 5, nu primesc niciun punct de la aşa de multe jurii de specialitate. Reamintim, ambele piese au fost bune şi au avut şi o interpretare foarte bună. Trecând peste motivele de ordin politic, trebuie să constatăm că ne aflăm în faţa unei situaţii care pune într-o lumină foarte proastă competenţa “specialiştilor” din juriile naţionale.

Scorurile pentru piesa Rusiei

Rusia nu a primit puncte de la: Ucraina, Georgia, Lithuania, Estonia, Polonia,

Finlanda, Danemarca, Norvegia, Olanda, Belgia, Germania, Elveţia, Italia, Cehia, Ungaria, Macedonia, Slovenia, Marea Britanie, Irlanda, Israel, Australia. După cum se poate observa, sunt 4 ţări ex sovietice care nu au dat puncte Rusiei. Coincidenţă sau nu, sunt exact cele 4 ţări care au probleme (mai mari sau mai mici) de ordin politic cu Rusia. Lor li se adaugă şi două vecine, Polonia şi Finlanda, unde de asemenea Rusia nu este iubită, plus statele europa occidentală. La televot, piesa Rusiei a primit sufragii din toate cele 41 de ţări care au votat.

12 puncte pentru Rusia au acordat doar juriile din Belarus, Azerbaijan, Cipru şi Grecia. 10 puncte, nimeni, iar 8 puncte, Islanda şi Muntenegru. Totul este explicabil. Regimurile politice din Belarus şi Azerbaijan sunt pe aceeaşi linie cu regimul politic de la Moscova. Cipru şi Grecia au un mare interes: să atragă turiştii ruşi care nu mai merg vara pe litoralul turcesc.

Cele mai multe sufragii la Televot, pentru Rusia au arătat astfel: 12 puncte: Belarus, Azerbaijan, Ucraina, Moldova, Armenia, Estonia, Letonia, Bulgaria, Serbia şi Germania. 10 puncte: Grecia, Cipru, Muntenegru, Slovenia, Cehia, Ungaria, Malta, San Marino şi Israel. Şi aici este uşor de explicat: sunt state cu puternice comunităţi ruse – ne referim în special la ţările din fosta URSS, sunt alt ţări de sorginte slavă, şi sunt şi ţări unde se află mulţi ruşi la muncă.

Scorurile pentru piesa Ucrainei

Ucraina nu a primit puncte de la: Albania, Armenia, Austria, Bulgaria, Croaţia, Cipru, Cehia, Ungaria, Finlanda, Franţa, Irlanda, Islanda, Malta, Muntenegru, Spania Suedia şi Rusia. În cazul Ucrainei este mai greu de explicat de ce piesa ei a fost ignorată de juriile din ţările de mai sus. Rusia era clar că nu va da puncte, dar în rest? În ceea ce priveşte televotul, doar Islanda nu a dat niciun punct Ucrainei.

12 puncte Ucraina a primit de la juriile naţionale din: Georgia, Letonia, Moldova, Macedonia, Bosnia &Herţegovina, Serbia, Slovenia, Polonia, Danemarca, Israel şi San Marino. (Ucraina a primit cele mai multe punctaje maxime – n.a.). 10 puncte au venit de la Azerbaijan, Italia şi Marea Britanie, iar 8 puncte de la Lithuania.

Cele mai multe sufragii la Televot, pentru Ucraina au venit de la: Cehia, Ungaria, San Marino, Italia, Polonia şi Finlanda – 12 puncte; Azerbaijan, Belarus, Armenia, Georgia, Letonia, Lithuania, Moldova, Rusia, Austria, Bulgaria, Croaţia şi Franţa – 10 puncte. (În Italia şi San Marino sunt foarte mulţi “căpşunari” ucrainieni, în Cehia şi Ungaria sunt minorităţi ucrainiene masive; televoturile din spaţiul ex sovietic au venit din spirit de solidaritate, mai greu de explicat sunt cele din Rusia şi Belarus. Nu în ultimă instanţă, credem că a atras calitatea piesei.

Notă: Nu am introdus în această analiză şi jurizarea piesei Australiiei, pentru că din punct de vedere valoric a fost sub nivelul pieselor Ucrainei şi Rusiei; în ceea ce priveşte punctele primite de la juriile naţionale, multe au fost acordate Australiei de jurii care aveau mai multe obligaţii, şi, ca să nu supere pe nimeni, au întreptat câte 10 sau 12 puncte spre Australia, care, ca şi în 2015, a reprezentat un foarte util “paravan” pentru anumite jurii. Nu în ultimă instanţă, la televot, piesa Australiei a ocupat locul 4, deci cu atât mai puţin se impunea analizarea punctajului.

Comentariu: şi de dacă a avut mesaj politic!

Ca fost – până acum 5 ani – membru în juriile lărgite de la TVR, ca persoană care a urmărit în jur de 45 de finale Eurovision şi a analizat voturile din ultimii 20 de ani, consider că actualul sistem de jurizare este echitabil şi efectiv se utilizează în proporţie 50-50% votul juriilor şi votul popular. Şi trebuie continuat cu el şi la ediţiile viitoare. Atât despre noul sistem de punctare. La altceva vreau să mă refer în special. Au apărut – inclusiv în presa din România – teze prinvind politizarea Eurovision prin acceptarea şi votarea masivă a piesei Ucrainei. Chiar şi unii cititori ai Cotidianului.ro au o astfel de opinie. Da, “1944” este o piesă pur politică. Chiar dacă se referă la epurările staliniste de acum peste 70 de ani. Numai că Eurovision este politizat, nu de azi de ieri, ci de mulţi ani, prin reciprocităţile înregistrate frecvent. Existenţa în concurs a unei (unor) piese cu mesaj politic însă nu înseamnă politizare. Mesajul politic s-a transmis prin intermediul muzicii încă din cele mai vechi timpuri. În evul mediu, menestrelii cântau faptele de glorie a conducătorilor de atunci. Şi aici era mesaj politic în ultimă instanţă. În anii ’60 -’70 piesele cu mesaj politic erau nu doar la modă, ci şi foarte apreciate. Chiar dacă multe erau de “stânga”, chiar dacă multe se datorau curentului Flower Power, “injectat” subtil americanilor de către ruşi, prin filiere intermediare, în special pentru a sensibiliza tineretul şi a-l ridica împotriva războiului din Vietnam. Dar, în ultimă instanţă – şi o spun foarte mulţi – în primul rând contează linia melodică, ritmul şi abia după aceea mesajul. Dacă o piesă este proastă, mesajul trasmis se pierde. Nu am auzit pe nimeni să refuze să asculte opera pop “Hair” (mesaj anti războiul din Vietnam), nu am auzit pe nimeni să spună că nu ar vrea să aibă în colecţiile sale “Gine Ireland Back To The Irish” (mesajul este chiar în titlu) al lui Paul McCartney, sau “Power To The People” a lui John Lennon. Aceste exemple mi-au venit acum în minte. Să venim acum la noi. Cred că nu este fan al trupei Phoenix care să renege piese ca “Nebunul cu ochii închişi” sau “Totuşi sunt ca voi”. Care sunt piese politice 100%. “Imnul golanilor” a ţinut în viaţă şi ne raminteşte mereu ce a fost şi de ce a fost “Piaţa Universităţii”. Şi exemple mai sunt foarte, foarte multe. Este motivul pentru care nu trebuie să strâmbăm din nas când dăm de o piesă cu mesaj politic. O paranteză. Nu este vorba de piese cu mesaj politic cele de genul “Druže Tito mi ti se kunemo”, cântată de Zdravko Čolić, sau „Un om între oameni” (Muzica: Gelu Solomonescu; Text: Fred Firea), premiul I la Mamaia în 1983. Acestea sunt ode. Să revin. Eurovision nu a fost şi nu este o manifestare despre sau cu măicuţe de la vreo mânăstire, nu este niciun un concurs arte şi bune maniere. Este un concurs muzical, contează în primul rând creaţia muzicală, piesele pot avea orice mesaj – evident, mai puţin cele prohibite, nu le mai amintesc. Şi dacă este vorba de o piesă clasată de regulă în top 5, înseamnă că ea a plăcut. Şi asta contează în primul rând.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.