Vă prezentăm azi un document de istorie literară, în care Zaharia Stancu, preşedintele Uniunii Scriitorilor, îi scrie mamei poetului-martir Ion Şiugariu, cu ocazia aniversării a 55 de ani de la naşterea acestuia. În ultimele săptămîni, numele poetului Ion Şiugariu a devenit foarte cunoscut, după ce Ambasada României din Slovacia l-a făcut pe nedrept „fascist”, şi a împiedicat acţiunea Primăriei din oraşul Brezno, prin care dorea ca podul unde acesta a murit în lupta cu armata hitleristă să poarte numele său!
În Comunicatul MAE, pe care l-am prezentat zilele trecute, autorităţile române au spus că au nevoie de un „aviz” de la Institutul „Elie Wiesel”, deşi această instituţie nu este abilitată să ofere un astfel de document.
Dacă ar fi vrut cu adevărat să rezolve acest conflict generat de Radu Coantă, secretar doi în Ambasada din Slovacia, condusă de Steluţa Ispas, care nici măcar nu are gradul diplomatic de ambasador, ministrul de Externe, Bogdan Aurescu, ar fi trebuit să se adreseze Uniunii Scriitorilor sau Academiei Române, deşi era suficient să trimită o scrisoare către Primăria din Brezno, în care să ceară scuze pentru confuzia provocată de subalternul său şi să anunţe că reprezentanţi ai României vor participa la manifestările organizate în 28 august, cu ocazia Zilei Insurecţiei din Slovacia! Mai ales că, în aceeaşi zi, Valeriu Zgonea, preşedintele Camerei Deputaţilor se află chiar în Slovacia!
Iată, aşadar, Scrisoarea trimisă în ziua de 7 iunie 1959 de către scriitorul Zaharia Stancu, în calitate de preşedinte al Uniunii Scriitorilor Români, doamnei Floarea Şiugar, mama poetului Ion Şiugariu, cu ocazia aniversării a 55 de ani de ani de la naşterea acestuia:
Uniunea Scriitorilor, în textul semnat olograf de Zaharia Stancu, consemnează că „acordă o înaltă preţuire jertfei fiului Dvs., poetul ION ŞIUGARIU, căzut eroic pe frontul antifascist”! Cu alte cuvinte, MAE ar fi aflat din acest document de istorie literară că Ion Şiugariu nu numai că nu era „fascist”, cum spune Ambasada României din Slovacia, ci şi faptul că a „căzut eroic pe frontul antifascist”!
În scrisoarea sa către mama poetului, Zaharia Stancu îi adresează şi acesteia un omagiu emoţionant: „Mama care a dat naştere şi a crescut un asemenea fiu, dăruit ţării pînă în ultima sa clipă de viaţă, împarte cu fiul-erou gloria şi recunoştinţa ce li se cuvine deopotrivă”, adăugînd: „Ne plecăm fruntea în memoria celui înscris în cartea de aur a României Socialiste şi împărtăşim pe dreptate, peste ani, durerea împietrită a mamei”! În finalul scrisorii sale, Zaharia Stancu sugerează că USR a acordat şi un ajutor mamei lui Ion Şiugariu, ca semn de recunoştinţă din partea scriitorilor.
Zaharia Stancu subliniază şi valoarea impresionantă a uneia dintre lucrările lui Ion Şiugariu, „Carnetul unui poet căzut în război”, pe care o consideră „dovada unei remarcabile vocaţii poetice… aşezată în istoria literaturii prin aura de sacrificiu care o înnobilează”.
Aşadar, pînă şi autorităţile din perioada României Socialiste, în care au fost condamnaţi sute de mii de oameni pentru simpatii legionare, nu l-au considerat „fascist” pe Ion Şiugariu, ci i-au recunoscut sacrificiul suprem pentru ţară, iar autorităţile de azi ale României democratice îi batjocoresc memoria, aruncîndu-l în curtea Institutului „Elie Wiesel”!
După cum se ştie, Legea 217/2015, aşa abuzivă cum este, precizează că la baza oricărei acuzaţii formulate împotriva cuiva trebuie să se afle o sentinţă judecătorească în care să se facă vorbire de participarea sa la crime de război sau la holocaust. Or, după cum se observă din scrisoarea lui Zaharia Stancu, în cazul lui Ion Şiugariu nu numai că nu există o asemenea sentinţă, ci, din contră, poetul-erou este omagiat pentru sacrificiul său în războiul antifascist!
Cu alte cuvinte, ministrul Bogdan Aurescu nu avea nevoie să ceară „avizul” de la Institutul „Elie Wiesel”, care se ocupă de cu totul altceva, ci să se adreseze Uniunii Scriitorilor pentru a afla cine este cu adevărat Ion Şiugariu.
Pentru că s-a vorbit atît de mult despre Ion Şiugariu însă puţini sînt cei care i-au citit poeziile, reproducem mai jos cîteva dintre acestea:
STAU TOT MAI SINGUR
lui Ion Frunzetti
În neagra, fără de sfârşit poveste
Stau tot mai singur, gârbovit în mine.
Doar dorul după forme cristaline
Mă poartă seara peste culmi agreste.
Spre larguri fără margini, mai senine,
Rătăcitoare păsări zboară peste
Înalte, de lumină ninse, creste
Şi se tot pierd pe albele coline.
Şi totusi, printre jucării mărunte,
Nepământeanul cânt de lut şi soare
E clar ca dimineţile de munte.
Şi albă, printre lucruri trecătoare,
De-a pururea, iubirea ta e punte
Spre pure simetrii nemuritoare…
A R S P O E T I C A
lui Ovid Caledoniu
Aici e numai luptă aspră pentru soare.
În fiecare lacrimă din vis se sbate
Chemarea înălţimilor nemuritoare
Şi frica tot mai mare de singurătate.
În fiecare strigăt arde o dorinţă
De împlinire nefirească şi lumină,
De ridicare peste propria fiinţă
Şi de cunoaştere înaltă, cristalină.
Spre altceva o fugă crudă ne frământă
Şi rătăcim adesea singuri printre gânduri.
E rugăciunea cea mai pură şi mai sfântă
Tăcuta aplecare seara peste rânduri.
Ispitele pământului rămân departe
Şi numai cerul, enigmaticul, ne cheamă.
Pe albe cărărui pornim, ce duc spre moarte,
Cum am porni spre înviere, fără teamă.
Că nu dorita linişte ne preocupă,
Ci numai truda de-a ne înălţa spre ea;
Nu ceea ce avem în noi, ci goana după
Necunoscutul ce nicicând nu-l vom avea.
Şi ne atrage nemurirea din cuvinte
Nu pentru ceea ce prin ea în vremi vom fi,
Ci numai pentru frământările prea sfinte
Şi bucuria unică de-a le râvni.
I N V I E R E
Au început în mine iar să are,
Strălucitoare pluguri de lumină;
Şi iar ograda gândului mi-e plină
De brazde aurite-n praf de soare.
Îmi cântă-n alba inimii grădină,
Atâtea ciocârlii pierdute-n zare;
Şi-mi înforesc pe margini de cărare,
În vers, atâtea tufe de sulcină.
Iar mi-au ieşit pe porţile de minte,
În însorita inimii câmpie,
Viţeii tăinuitelor cuvinte,
Să-mi pască-n rime alba primăvară,
Şi să mi-o rumege în poezie.
La mine azi atâtea pluguri ară…
Pentru cei care vor să citească toată povestea aceasta tristă a „Cazului Ion Şiugariu”, generată de Ambasada României în Slovacia, indicăm link-urile articolelor din cotidianul.ro pe această temă, în speranţa că Preşedinţia, Guvernul României (care nu au avut pînă acum nici un punct de vedere!) şi MAE vor reuşi să îndrepte acest abuz dramatic comis împotriva unui tînăr erou al armatei române, căzut pe cîmpul de luptă în ultimele luni ale celui de-al Doilea Război Mondial:
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.