Zidul Berlinului şi actualitatea românească

Zidul Berlinului a fost demolat în noiembrie 1989, când, aici, mare parte a clasei politice ceauşiste, împreună cu disidenţa cu protecţie rusească, se pregătea, sub control rusesc, pentru preluarea unei puteri personale în interese de acelaşi tip, mult extinse. Nu pentru democraţie, nu pentru o schimbare, se înţelege. Dezastrul în care a fost aruncată România nu s-a sfârşit. Ne întoarcem tot mai mult la micro-sistemul de atunci, pe căi mascate de lozinci pro-europene. Lupta surdă pentru putere între cei care au aparţinut fostului sistem securisto-comunist s-a încheiat printr-o victorie generalizată. Au câştigat toţi. Ţara a devenit o imensă pradă, societatea fiind obligată să se conformeze unor reguli, mentalităţi identice perioadei anterioare. Reforma nu mai poate fi nici măcar invocată. Terifianta centrifugă administrativă a paralizat orice reacţie, producând o agresiune specifică insidioasei poliţii politice comuniste.

Filmul ieşirii României din comunism este unul al revenirii la acelaşi tip de societate. Adevărul a devenit din nou captiv rinocerilor. Aşa cum s-a întâmplat în anii ’50 cu intelectualii implicaţi autentic în mişcarea de stânga, antitotalitară, acum stau în vitrina epocii zeci, sute de exemple. A avut şi are loc o epurare care merge până la criminalitatea politică evidentă. Listele negre sunt activate din nou, drept combustibil al unei ordini prin care se caută cu disperare construcţia sistemului piramidal. Drojdia ideologică totalitară a creat tipologii asasine. Cu fiecare an, după 1989, orice intelectual cu minimă integritate a trebuit să facă un pas în spate, spre un tip de pedeapsă pentru a fi văzut şi sperat prea mult. Mişcările anihilante din anii ’90 au avut în spatele lor mare parte din presupusa rezistenţă, în sensul împărţirii unor zone de influenţă publică. România a ajuns în situaţia de acum prin aceste manevre aproape imposibil de imaginat. „Rezistenţi” ai regimului Iliescu, precum şi ai celui comunist, erau pregătiţi pentru preluarea în timp a puterii. Toxicitatea acestor personaje s-a conturat ulterior. Pentru cunoscători, lucrurile nu au fost deloc surprinzătoare.

Este uimitor cum unii vorbesc de fosta Securitate, instaurând un monopol asupra subiectului. Oare de ce? În cazul în care n-au ridicat un deget, nu s-au expus, au profitat la maximum, monoplul lor ar fi fost normal să trezească o replică pe măsură. Avem o clasă de oameni în misiune care a adus lucrurile aici. Centralismul care a făcut praf şi pulbere România rămâne soluţia. Presupusa societate civilă a ajuns partenerul de dezbateri al unor inşi pe care ar trebui să-i incrimineze. Ştiinţa, arta, cultura s-au constituit sub bagheta unor monopoluri statale, încât totalitarismul s-a refăcut fără nicio fisură. Democraţia lui Ceauşescu este aceea pe care acest gunoi post-decembrist o vântură. În societate se resimte acest conflict surd în sfera libertăţii, a intereselor şi iniţiativei. Imaginea publică este, în continuare, filtrată de prismele noilor gardieni. Mediile profesionale, idealurile politice au ajuns la dispoziţia unor impostori care vor să transcendă timpul şi istoria drept valori absolute. Nu mai există urmă de emulaţie, de spirit, de solidaritate şi dezinteres în spaţiile instituţionale. Societatea paralelă pe care comunismul o permitea într-o oarecare măsură, chiar fără să ştie, este anulată de o cădere a tuturor standardelor.

Mediile româneşti, după modelul centrului, al politicii, chiar al Constituţiei care relativizează drepturile fundamentale, al Justiţiei, impun un stalinism imposibil de contracarat. Trăim într-o societate care se autodevorează deja. Agresivitatea clasei conducătoare arată o legislaţie deficitară, permisivă, anacronică.

România, după cum există democratic, nu este departe de ţări precum Coreea de Nord, Belarus, începând să fie mişcată spre Ungaria lui Viktor Orban. Stăm pe un uriaş butoi cu toată pulberea regimului totalitar, ameninţaţi de gorilele sistemului. Noua putere, de la Ion Iliescu la Traian Băsescu, a construit asasini şi ţinte, nimic altceva, trucând dinamica socială. În acest interval nu a existat o clipă de recuperare morală a principiilor organizării şi legislaţiei. Dacă descentralizarea se va produce prin păstrarea aceluiaşi tip de putere, nu se va întâmpla decât dezintegrarea ţării. În acest tip de societate nu se mai poate întâmpla nimic pozitiv. Totalitarismul actual îşi face propria apologie, prin puterea şi poziţia care îl constituie, stafful său confecţionându-şi o glorie a perplexităţii. România a ajuns un lagăr. Saltimbancii săi oferă un show al degradării totale!

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda
Ioan Vieru 1330 Articole
Author

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.