Ziua Naţională a Chinei – reflecţii asupra istoriei

La 1 octombrie 1949, dupa trei razboaie civile revolutionare ( 1924-1927; 1927- 1937; 1946-1949), a fost proclamata Republica Populara Chineza.

Peste numai patru zile, la 5 octombrie 1949 s-au restabilit relatiile diplomatice dintre Romania si China, la nivel de ambasada la Bucuresti si Beijing. Anterior, din 3 iulie 1939 si pana la 21 iulie 1941, intre Romania si China au existat relatii diplomatice la nivel de legatie.

Pro memoria, 23 august 1968 : ”Romania poate conta in apararea independentei sale pe sprijinul poporului chinez”

In momente hotaratoare ale istoriei sale, din a doua jumatate a veacului trecut, Romania a avut in China un mare si devotat prieten, care a sprijnit neconditionat aspiratiile de independenta ale poporului roman. Dar nu numai atat. China a fost singura mare putere a lumii dispusa la un angajament de razboi cu Uniunea Sovietica, in august 1968, pentru a apara Romania in fata pericolului extrem si iminent de agresiune si ocupatie militara din partea fortelor Tratatului de la Varsovia.

La 23 august 1968, mesajul Chinei, transmis de Zhou Enlai, Premierul Consiliului de Stat a fost: “Romania poate conta in apararea independemntei sale pe sprijinul poporului chinez”. Concomitent, la Moscova, Leonid Ilici Brejnev a primit din partea Beijingului avertismentul ca daca Romania va fi atacata, Armata Populara de Eliberare a Chinei va intra pe teritoriul Uniunii Sovietice, in regiunile cu granitele “incerte”, unde eliberarea Chinei nu este incheiata.

La randul sau, generalul de Gaulle, presedintele Republicii Franceze a avut o luare de pozitie categorica, oportuna ca moment si echivalenta in termeni cu suspendarea oricaror relatii ale Frantei cu Uniunea Sovietica..

Dupa cinci zile de la avertismentul Chinei, la 28 august 1968, presedintele S.U.A., Lyndon B. Johnson l-a convocat pe ambasadorul U.R.S.S., la ranch-ul sau din Texas ( locul este semnificativ pentru natura gestului !) , pentru “a obtine asigurari din partea Moscovei ca interventia asupra Cehoslovaciei nu se va mai repeta si asupra altor tari “. Cu prilejul respectiv, secretarul de stat, Dean Rusk i-a invederat ambasadorului Anatoli Dobranin : “In numele omnenirii,va cerem sa nu invadati Romania, intrucat consecvintele sunt de neprevazut “. Desigur, consecintele erau de neprevazut, in principal, ca urmare a atitudinii exprimate de China.

Dupa acest necesar arc in timp, cateva cuvinte despre China . In cei 63 de ani de republica populara, despre care ambasadorul Republicii Populare Chineze la Bucuresti, Excelenta Sa Doamna Huo Yuzhen spunea, la receptia aniversara, ca nu sunt decat o clipa in istoria de cinci ori milenara a celui mai numeros popor al lumii, China a realizat cel mai mare salt in istorie, din medievalism la statutul de putere spatiala.

Armata de teracota, Dinastia Qin, cca.210 i.e.n. Figurile celor peste 8000 de razboinici seamana cu zece dintre caracterele alfabetului chinez, ceea ce se interpreteaza ca ar avea semnificatia unui mesaj secret

Tren de mare viteza-levitatie magnetica (Maglev) 500 km/ora

Cosmodromul din desertul Gobi

Contributiile exceptionale aduse de China umanitatii au devenit fundamente ale civilizatiei moderne

Istoria “de o clipa” a Republicii Populare Chineze a fost marcata de cuprinzatoare si profunde experiente politico-economice si sociale , cu valoare de unicate istorice. Nici nu se putea altfel. Cea mai veche civilizatie pamanteana care dainuie de peste cinci milenii, contemporana cu celelalte

trei mari civilizatii antice disparute – Egiptul antic, Babilonul antic si India veche – , a dat umanitatii contributii exceptionale ( fabricarea hartiei, tiparul, busola, praful de pusca, sistemul serviciilor civile, sistemul civil de evaluare, sisteme filosofice, conceptul sistemului binar, ceramica, matasea, ceaiul, medicina chineza traditionala, craniotomia (cca 1000 i.e.n.) utilizarea petrolului si a lichidelor anestezice ( dinastia Han ), numarul “pi”, sistemul zecimal, crearea si aplicarea lacului, tapetul, umbrela si multe altele, despre care savantul american Derke Bodde remarca:”(…) toate ne-au schimbat stilul de viata si au devenit fundamente ale civilizatiei moderne”.

China nu a cunoscut nici un razboi religios. Budhismul a fost invitat, crestinismul (in varianta nestoriana) a patruns aproape in acelasi timp cu islamismul ( sec. VII ) , fiind acceptati emisarii religiilor , carora li s-a ingaduit contruirea lacasurilor si oficierea serviciilor de cult.

In intreaga sa istorie China a combinat culturile create de toate grupurile etnice ale natiunii, dar , in acelasi timp, a continuat sa asimileze punctele forte ale culturilor straine, care au devenit parte a propriei civilizatii.

Doua secole de declin si dramatism

In pofida acestor extraordinare resurse de civilizatie, ultimele doua secole din istoria Chinei au fost marcate de un dramatism aparte. “Lumea noua” pare sa nu fi inteles China si marile ei ziduri. Caci China nu are doar Marele Zid, vizibil din spatiul extraterestru, ci si ziduri interioare ale spiritualitatii, mult mai puternice si durabile, precum limba si scrierea, apoi cultul secretului, poate cel dintai zid, specific, urmare a influentelor chineze , si vecinilor coreeni si japonezi.

Contactele si deschiderea agresive ale portilor Chinei de catre Marea Britanie, Franta si S.U.A., prin interventie in forta (razboaiele din 1840 – 1842 si 1856 – 1860) au pus China la dispozitia capitalului strain. Marea Brtitanie ocupa Hong Kong-ul. Franta isi impune p;rotectoratul asupra Vietnamului si Coreii. Japonia anexeaza Taiwanul, Rusia si Germania primesc si ele teritorii, Turcia fondeaza un regat independent in bazinul Tarim, iar in 1899-1901, in urma rascoalei Yihetuan ( Razboiul boxerilor) are loc interventia militara in China a celor opt puteri, care vor institui condominioanele – unitati teritoriale cu dubla administratie. Timp de 40 de ani, destinul Chinei a stat in mainile unei imparatese manciu, o femeie cu idei conservatoare, egoista si cruda.

Se impune a observa ca, desi, are valoroase idei strategice in cultura militara si prima strategie militara generala , “Arta Razboiului” codificata de Sun Tzu , (n. c. 544 î.Hr. – d. 496 î.Hr.) , potrivit careia “Arta razboiului este de o importanta vitala pentru stat. Este o problema de viata si moarte, fie un drumcatre siguranta, fie un drumspre infrangere. Prin urmare este un subiect de cercetare care nu poatefi neglijat”, China, urmare a dragostei poporului sau pentru pace, a fost prudenta in fata razboaielor .

Revolutia burghezo-democratica din 1911 a inlaturat dinastia manciuriana, urmata de proclamarea, la 1 ianuarie 1912, a Republicii Chineze. La scurt timp, diverse factiuni militare vor prelua puterea si aservi China intereselor straine.

Din 1924 si pana in 1949, un sfert de secol, China s-a aflat in permanenta stare de raboi – civil, antiimperialist si impotriva ocupatiei japoneze. In primul razboi civil revolutionar, precum si in razboiul impotrina ocupantilor japonezi (1937-1945) comunistii condusi de Mao Tzedung si nationalistii condusi de Cian Kai Si au fost aliati. Dupa capitularea Japoniei, intre comunisti si nationalisti (Gomindandul, sprijinit de S.U.A.) are loc un nou razboi civil revolutionar ( 1946-1949), la incheierea caruia a fost proclamata Republica Populara Chineza.

Romania mediator intre Marea Britanie, S.U.A. si China

La Bucuresti a existat un lider politic cu usile secrete ale Chinei permanent deschise, fapt remarcat atat la Londra , cat si la Washington. L-am numit pe Emil Bodnaras. Aflat in misiune speciala la Moscova, Emil Bodnaras l-a cunoscut pe Kang Sheng , dar si pe alti viitori lideri chinezi, care studiau la Universitatea Sun Yat-sen din Moscova sau reprezentau , in anii ’30, Partidul Comunist la Comintern. Cu Kang Sheng, viitorul responsabil politic pentru securitatea Chinei , Bodnaras a legat o buna relatie de prietenie.

Din Anglia, Lordul Julien Amery, fost coordonator al statiei Intelligence Service la Bucuresti in anii ’30-’40 ai veacului trecut, a sosit la Bucuresti pentru o audienta discreta la Emil Bodnaras. Scopul audientei a fost acela de a face uz de bunele sale oficii pe langa liderii chinezi Kang Sheng si Zhou Enlai, in vederea stabilirii relatiilor diplomatice cu Republica Populara Chineza.

Urmand exemplul “varului mare” britanic, S.U.A. au recurs la aceiasi cheie secreta pentru deschiderea portilor, atunci ferecate, ale Beijingului.

Ambele demersuri au fost de succes. Numai de la Washington, peste ani, s-a comentat ca s-ar fi preferat o mediere pakistaneza pentru stabilirea legaturilor diplomatice cu China.

Amintiri si simtaminte personale

Am avut marele privilegiu de a fi de doua ori oaspete al Chinei , la interval de 18 ani . In 1988 am cunoscut Beijingul, cu tot ce trebuia obligatoriu vazut, Orasul Interzis, Palatul de Vara, Templul Soarelui, Marele zid la Badaling, Mormintele imperiale Ming si provincia Shandong – Jinan, Tai’an, Muntele Tai Shan, Jinin, Qingdao si am fost si acasa la Confucius .

Marele Zid la Badaling

Am descoprit o lume cum nu-mi imaginasem ca poate exista si pe care nu mi-au descris-o aivea nici-un calator celebru, de la Nicolae Milescu Spataru la contemporani. Nu aveam termeni de comparatie.Am intalnit o lume in mare viteza si nici nu banuiam unde va ajunge in 2006, cand am revenit in China si am ajuns pana la Shanghai.

Shanghai , municipalitatea cu o populatie cat a Romaniei, este doar unul dintre simbolurile reusitei conceptului “ O tara, doua sisteme”

Drumul pana la Shanghai a trecut prin Nanking, fosta capitala imperiala, situat pe malul drept al fluviului Yangtze. Orasul a capatata notorietate mai recenta ca urmare a masacrului populatiei civile de catre ocupantii japonezi, timp de sase saptamani, incepand din 9 decembrie 1937. In timpul acestei perioade, sute de mii de civili au fost uciși și zeci de mii de femei au fost violate de către militarii imperiali japonezi. Masacrul rămâne o problemă de contencios politic, cu numeroase aspecte disputate și contestate de unii revizioniști istorici și naționaliștii japonezi, care au susținut că masacrul a fost intenționat exagerat sau fabricat în totalitate în scopuri de propagandă. Ca rezultat al eforturilor naționaliștilor japonezi de a refuza sau a raționaliza aceste crime de război, controversatul Masacru din Nanking rămâne o piatră de încercare în relațiile chinezo-japoneze, dar și în alte relații cu națiunile asiatice ale Pacificului, cum ar fi Coreea de Sud sau Filipine.)

La Nanking, care in 1912 a fost prima capitala a Republicii Chineze fondate de Sun Yat-sen , pe o parte a Muntelui Purpuriu este inaltat impunatorul mausoleu, cu 392 de trepte, al primului presedinte , venerat ca parinte al Chinei moderne.

De la Nanking la Shanghai am trecut prin Yangzhou, capitala de vara a imperiului, legata de Beijing, din secolul al V-lea, prin Marele Canal chinezesc, lung de 1776 km.

La Yangzhou am fost intampinat cu urarea: “Bine ati venit in China de Sud !” Sensul si semnificatiile urarii aveam sa le inteleg mai deplin la Suzhou si pe deplin la Sanghai.

La Yangyhou am vizitat, intre altele, Muzeul Tiparului, unde , in mai putin de 10 minute, am fost atestat ca manufacturier de hartie si tipograf.

Gradinile clasice din Suzhou, intrate in patrimoniul UNESCO, ctitorii ale unor fosti mai dregatori, pusi pe acte de caritate benevole ori silite, pentru a li se ierta mari pacate de coruptie , te transpun in istoria milenara a Chinei si nu poti sa nu observi ce inseamna lemnul, piatra si apa , legate in armonii arhitecturale si peisagiste, migalite cu “rabdarea chinezeasca”. Dar in Suzhou se afla unul din marile parcuri industriale ale investitorilor straini si lacul Jinji cu orga de fantani multicolore, unde seara pot fi vizionate spectacole de sunet si lumina pe muzica clasica, a caror senzational fac multimile de spectatori sa izbucneasca in ovatii de admiratie si uimire.

In Shanghai am trait sentimentul ca am intrat in tunelul timpului si calatoresc din trecut in viitor. Intr-una din “bilele” Perlei Orientului ( Turnul televiziunii) la sute de metri inaltime, la nivelul norilor, se afla un muzeu cu diorame, al “figurilor de ceara”, unde calatoresti in istorie , iar panorama Shanghaiului in dezvoltare, un alt muzeu, al viitorului, te face sa te intrebi : “China, incotro ?

China este un nou si temerar lider mondial. Impreuna cu Rusia, India, Brazilia si Africa de Sud formeaza organizatia informala “BRICS GROUP”, a tarilor cu economii emegente, care au propus si o noua moneda. China este, de asemenea, principalul pilon al centrului de putere Asia –Pacific, cu o forta navala in plina expansiune tehnologica.

Nu intamplator, chiar zilele acestea Pentagonul a anuntat relocarea a unor importante forte militare navale si a peste 20.000 de puscasi marini la vest de Hawai si in Insula Guam.

Relatiile economice bilaterale (documentar)

Intre 1970 – 1984, Romania si China au convenit un numar de 24 de instrumente bilaterale de conlucrare, aproape fara exceptie in domenii economice si tehnico-stiintifice, precum si pentru dezvoltarea cooperarii in mai multe domenii industriale.

In 1983, volumul relatiilor comerciale bilaterale era de 10.286,9 milioane lei, din care 4. 976,9 export in Romania (cocs metalurgic, feroaliaje, caucuiuc natural, tesaturi bumbac si lana, tricotaje, incaltaminte s.a) si 5.310,0 import ( utilaj energetic, utilaj electrotehnic, utilaj petrolier, vagoane, autocamioane, utilaj naval, laminate, tevi, ingrasaminte s.a.)

Dinamica relatiilor de comert exterior ( mil.lei valuta) – 1960, 1970, 1980) : 341,6 ( 141,6 export si 200,0 import) 803,3 ( 372,1 export si 431,2 import) 5033,3 ( 2796,6 export si 2.236, 7 import ).

R.P. Chineză ocupă un loc prioritar în politica României de dezvoltare a relaţiilor cu ţările din Asia, iar în plan comercial ocupa locul 1 în zona asiatică la total schimburi comerciale (locul 1 atât la export, cât şi la import).
Până în anul 1990, relaţiile economice româno-chineze au fost reglementate de acorduri guvernamentale, care au asigurat un echilibru al schimburilor economice şi comerciale.
Încetarea livrărilor pe piaţa chineză a produselor noastre ce intrau în cadrul compensării creanţelor dintre cele două ţări au determinat scăderea drastică a exporturilor în anii 90, coborand în anul 1998 la nivelul de 22,8 milioane USD.
În anii 2000 s-a înregistrat o tendinţă de redresare, astfel încât la finele anului 2008, exportul românesc în RP Chineză a atins 270,1 milioane USD. În schimb, datorită competitivităţii produselor chineze pe piaţa internaţională, mai ales din punct de vedere al preţurilor, importurile din RP Chineză au crescut puternic atingând în 2008 valoarea de 3,53 miliarde USD, generând o balanţă comercială negativă, care s-a accentuat în ultimii ani.
Deşi efectele crizei economice globale au fost resimţite în perimetrul economic şi social al României, exporturile româneşti în RP Chineză şi-au continuat trendul ascendent în anul 2009, depăşind rezultatele finale înregistrate în anul 2008 încă de la începutul lunii octombrie 2009. Această evoluţie pozitivă a avut loc într-un an în care valoarea exporturilor Uniunii Europene pe piaţa chineză au scăzut cu aproximativ 4 %.

Comparând situaţia comerţului bilateral din 2009 cu cea din 2008 se poate constata o scădere a volumului comerţului bilateral (25 % faţa de anul 2008) în special datorită scăderii importurilor din RP Chineză (aproximativ 25 % faţă de anul 2008). Începutul anului 2010, confirmă trendul ascendent al exporturilor româneşti în RP Chineză (o creştere de 168 % faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut).

La 31 octombrie 2011, conform statisticii vamale chineze, volumul total al schimburilor comerciale ale României cu RP Chineză s-a situat la 3650 milioane USD (a crescut cu 18,1% faţă de 31 octombrie 2010), din care exportul românesc în RP Chineză a fost de 790 milioane USD, iar importul din RP Chineză de 2860 milioane USD, soldul fiind de -2070 milioane USD. Faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut, exportul românesc în RP Chineză a crescut cu 25,1%, iar importul românesc din RP Chineză a crescut cu 16,3%.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.